„n familie si pe genunchii mamei se formeaz ceea ce este mai valoros pe lume – omul de caracter.” – Regis Loisel
Introducere: Nimic nu pare mai emotionant decat atunci cand privesti un cuplu format dintr-o mam zambitoare si un copil fericit. Imagine incrcat de simboluri si emotie, de sperant si puritate, de curaj si incredere pentru viitor. Imagine simbol, in primul rand pentru c semnific eternitatea vietii, apoi perenitatea ei in trecerea din generatie in generatie, purtand cu ea tot ceea ce a realizat omul mai trainic, atat material cat si spiritual. Viata cere viat, viata naste viat, este eternul adevr pe lang care toate celelalte aspecte ale realittii concrete nu sunt decat artificii, pe care omul si le creeaz si le insuseste, nu rareori fortand natura, cu scopul de a-si imbuntti continuu conditia sa existential. Ce ar fi insemnat lumea de ieri, ce ar insemna lumea de azi si ce ar putea insemna lumea de maine fr acest cuplu atat de frumos surprins in imaginea plastic a fericirii imaginat de Rafael in Fecioara cu Pruncul’, imagine simbol accedand in sfera metafizicului, sau imaginea suferintei supreme surprins de Michelangelo in Pieta, imagine dramatic pe care umanitatea a cunoscut-o atat de des. Chipul mamei apare ca imagine intregitoare, absolut necesar ipostazelor in care copilul su, inc neimplinit, se afl in raport cu lumea inconjurtoare, pstrandu-si astfel rostul ei din totdeauna, acela de intermediere pentru viata ce se perpetueaz prin copii. Ce inseamn venirea unui copil pe lume? Este, dac vreti, acea raz a soarelui de dimineat aductoare de sperant pentru o zi senin si cu impliniri. Este acea adiere de primvar in curgerea neintrerupt a anotimpurilor, in care natura reinvie la viat in fiecare fibr a ei, aducand cu ea acea und de vigoare si putere atat de plin de sperant si incredere. n fata acestui dat natural, un adevrat dar dumnezeiesc, nu este lipsit de important s coboram putin in sfera biologicului, ca de aici s purcedem in sfera socio-umanului si, mai departe, la realittile concrete ale timpurilor noastre.
Intermedierea materna sub aspect biologic
Din punct de vedere biologic, nasterea copilului este rezultatul instinctului de reproducere, poate cel mai puternic instinct pe care lumea vietuitoare il are si cruia i se subordoneaz, in viziunea lui Paulescu, intreaga fenomenologie vital, adic functiile de nutritie si functiile de relatie ale organismului. Acest instinct este secondat de un altul, cel putin la fel de puternic, si anume instinctul matern, care determin acea legtur afectiv deosebit de puternic intre mam si copil, ce completeaz in plan psihologic legtura biologic realizat prin asa zisa intermediere matern. Intermedierea matern este in primul rand un factor biologic absolut indispensabil dezvoltrii fiintei umane si in general a oricrei fiinte vietuitoare superioare. Ea incepe odat cu nidarea oului pe mucoasa uterin matern si se incheie odat cu ablactarea (intrcarea copilului de la sanul mamei). Este practic reproducerea vietii care se dezvolt si ia forma caracteristic speciei umane, asa incat intermedierea matern este modalitatea biologic efectiv in realizarea acestui deziderat fundamental privind viata si perenitatea ei. n plan temporal, intermedierea matern cuprinde dou perioade distincte ca rost si important: perioada de graviditate – in care copilul se matureaz morfo-functional in organismal matern, si cea de alptare – in care copilul desprins de organismul matern prin actul nasterii, continu acest proces de maturare prin asa zisul cordon alb (simbolizat prin laptele matern), adaptandu-se treptat mediului in care va urma s triasc efectiv. Sigur c evolutia acestui proces va depinde in mare msur de starea de sntate a organismului matern, de modul de viat si indeosebi de alimentatie. Prin urmare, nutritia matern poate s influenteze evolutia sarcinii si alptrii, desi datele de fiziologie matern arat c numai in situatii de malnutritie grav (casexie) capacitatea organismului matern de a asigura evolutia normal a ftului este afectat, aspect ce se regseste ulterior si in cazul alptrii. Este inc o dovad dac vreti a imperativului vietii cruia fiziologia matern i se subordoneaz la modul absolut, depsind chiar capacittile organismului ce d nastere vietii. Astzi se stie foarte bine c de sntatea mamei si de capacitatea ei de a duce o sarcin la termen in bune conditiuni depinde calitatea produsului de conceptie (nou-nscutul) si c suferinta organismului matern de orice natur, ca si incapacitatea lui de a purta sarcina in limitele biologice caracteristice speciei, are ca rezultat un nou nscut suferind, vulnerabil si, de multe ori, cu toate achizitiile medicale moderne, incapabil de a se adapta mediului de viat in care urmeaz s triasc. Ceea ce a realizat stiinta sub aspectul reproducerii umane nu a fost decat cuplarea in conditii de laborator a gametilor si conservarea embrionului in primele stadii de diviziune celular, realizare ce inseamn extrem de putin si chiar nesemnificativ fat de complexitatea dezvoltrii fiintei umane, in ciuda mediatizrii exagerate pe acest subiect. Si aceasta pentru simplul fapt c nici reproducerea gametilor sub aspectul structurii lor genetice si nici intermedierea matern in afara mamei biologice sau mamei purttoare nu este si nu va fi posibil vreodat. De altfel, referitor la perfectiunea acestor mecanisme biologice care depsesc puterea de cuprindere a inteligentei umane, Paulescu afirma inc de la inceputul secolului trecut: ‘De altfel, cu ignoranta sa de care cu greu isi d seama si cu modul su prea defectuos de a rationa – omul n-ar fi putut interveni in acte de o gingsie si de o finalitate atat de minunate fr s produc dezordinile cele mai grave’. Este in acelasi timp un avertisment pentru cutrile periculoase (mai ales in domeniul geneticii) si tendintei omului ca, prin supralicitarea limitelor ratiunii sale, s-si depseasc pan la urm conditia de fiint vietuitoare. Sub aspect biologic deci, se poate spune c functia cea mai general a vietii este aceea de a reproduce viata, cu alte cuvinte de a procrea, indeplinind astfel un deziderat al persistentei speciei din care omul face parte, posibil doar prin intermedierea matern. n afara acestui adevr fundamental, toate realizrile omului pe parcursul existentei sale nu sunt decat incercri egoiste de a-si satisface nevoile materiale si spirituale, care rareori il vor depsi in timp.
Intermedierea materna sub aspect social
Sub aspect social ins, aparitia copilului are o tripl semnificatie. n primul rand, pentru mama care d viat pruncului inseamn o implinire fizic si spiritual, cu alte cuvinte, o implinire trupeasc si sufleteasc, pentru c astfel isi implineste destinul si rostul biologic. Este o realitate faptul c maternitatea la femeie porneste de la o cerint biologic imperioas, devine un vis si apoi o implinire fericit pe care nimic nu o poate inlocui. n al doilea rand, pentru familie – nucleul de baz al oricrui tip de societate – reprezint acel liant necesar consolidrii ei. Aparitia copilului d un sens vietii de familie, o preocupare nou si o perspectiv care depseste limitele perceptiei umane comune. Pentru c inssi familia se constituie ca o cerint biologic al crei unic scop nu este altul decat cresterea si dezvoltarea copilului, proces extrem de lung pentru specia uman si care reclam imperios prezenta genitorilor: brbat si femeie, care in aceast situatie devin tatl si mama, repere fundamentale ale evolutiei psiho-afective pentru copil. n al treilea rand, pentru societate, in spet pentru colectivitatea imediat sau, in sens mai larg, pentru colectivitatea national, inseamn revigorarea si perspectiva persistentei ei in timp, aspect nu lipsit de important, mai ales astzi, in epoca mondializrii si a tendintei nedisimulate de a reduce si chiar dizolva entittile nationale. Am mai face remarca asupra conotatiei sociale a prezentei copilului in familie. Ea se mentine aceeasi din vechime, inc din timpuri imemoriale, de cand practic s-au organizat primele colectivitti umane. Prezenta copilului conferea automat un statut aparte mamei si familiei in care se nstea, iar colectivitatea percepea acest fapt ca o certitudine a persistentei sale in timp. O ilustrare elocvent gsim dac facem o incursiune in trecut, in traditia popular, in viata colectivittilor arhaice de aici si de pretutindeni. Timpul biotic, care reprezint in fapt durata vietuirii omului pe pmant, cunoscut in traditia popular sub sintagma o viat de om’, este strict delimitat de dou evenimente existentiale cruciale: nasterea si moartea, cu un intermezzo – maturitatea, in care omul isi indeplineste, pe de o parte destinul biologic – prin nasterea copiilor – si pe de alt parte, destinul social, in functie de calittile pe care le are si oportunittile pe care viata i le ofer. Dac la scar astronomic timpul biotic nu este decat o clip, in planul existentei concrete, individuale, acest timp este suficient pentru ca omul s parcurg cele trei etape: copilria, maturitatea si btranetea, jalonate de cele trei evenimente importante: nasterea, cstoria si moartea. Pentru fiecare din aceste momente exist o bogtie de datini si obiceiuri, indiferent la ce univers cultural ne referim, toate incrcate de semnificatii si simboluri, cu scopul de a marca si de a mentine in constiinta colectiv importanta lor de exceptie pentru viata colectivittii respective.
Intermedierea matern sub aspect afectiv si psihoemotional
n mod obisnuit, etapa intermedierii biologice se incheie intre 1 si 2 ani, cand, in conditii normale, se realizeaz intrcarea copilului de la sanul mamei. Cu toate acestea ins, intermedierea matern nu se incheie aici. Ea va fi continuat apoi in plan psihologic si afectiv prin coabitare familial pan la desprinderea copilului de familia nuclear. n acest interval de timp, intermedierea matern se transform in intermedierea parental in care rolul tatlui, mai degrab pasiv pan aici, devine din ce in ce mai important, pentru c, dincolo de zona strict existential, rolul su capt conotatii definitorii in zona psihoafectiv, de o important hotratoare in ceea ce priveste profilul psihologic al viitorului adult, mai ales dac acesta este brbat.
– continuare in numrul viitor –
* Valeriu Lupu – doctor n stiinte medicale
