Alexandru Poam� si lumea copiilor

„Fie-va dragi copiii, fiti bl�nzi cu ei (…), caci �ntre copii trebuie sa fii si tu copil!” – Ion Creanga

Poate cea mai fascinant� lume pe care mintea uman� si-o poate imagina este cea pe care o realizeaz� si o tr�ieste copilul in universul s�u imaginar. Pur si candid in manifest�rile sale, credul in tot ceea ce i se spune sau in ceea ce simte el, copilul va reactiona cu inocent� si candoare in relatia sa cu cei din ambientul s�u: p�rinti, bunici, frati etc. Cu atata sinceritate si lips� de partipris se manifest� copilul, incat este aproape imposibil ca cei din jurul s�u s� nu se simt� influentati si s� nu preia ceva din aceast� tr�ire. Asa c� nu rareori putem observa c� cei din proximitatea copilului, sau cei care lucreaz� cu el, imprumut� ceva din limbajul, comportamentul si atitudinea lui, p�trunzand astfel cu usurint� in universul acestuia, prin care se si realizeaz� acea comuniune atat de necesar� form�rii adultului de mai tarziu. Nu este mai putin adev�rat c� aceast� apropiere de lumea copiiilor induce o stare de bine si celui in cauz�, prin aceea c� induce o tr�ire nostalgic� a propriei copil�rii. Pentru c� nimic nu este mai luminos in amintirea unei fiinte umane decat universul copil�riei cu lumea ei de basm, cu figura mamei, tatei, bunicilor, casei p�rintesti, casa bunicilor, tovar�sii de sotii si n�zdr�v�nii, necuvant�toarele si, neap�rat, povestile care le inc�lzeau imaginatia. Asa incat p�rintele, educatorul, inv�t�torul, bunicul si toti cei din preajma copilului, dac� vor s� se fac� intelesi, vor trebui s� coboare la nivelul intelegerii celui mic. Si cum o poate face altfel decat copil�rindu-se, adaptandu-si comportamentul dup� modelul copilului? (�ntre copii trebuie s� fii si tu copil). Dar poate cel mai aproape de aceste stereotipii comportamentale si atitudinale este scriitorul pentru copii, care, nu numai c� trebuie s� se coboare la nivelul intelegerii copilului, dar va trebui s� aib� abilitatea de a construi o lume in care copilul s� se reg�seasc� si s� fie fericit. Neap�rat aceast� lume trebuie construit� la dimensiunea copilului, cu personajele din anturajul s�u, cuvant�toare sau necuvant�toare, cu juc�riile care au viat� si sunt privite ca adev�rate personaje si, desigur, isi au rostul lor. Din acest univers se vor desprinde adev�rate modele pentru copil, de aceea scriitorul pentru copii trebuie s� aib� abilitatea de a introduce subtil tenta moralizatoare a povestirii sale in care respectul, bun�tatea, compasiunea, prietenia, intelegerea, toleranta, s� devin� mai tarziu adev�rate valori care s� innobileze fiinta uman� in devenire. Pentru c�, in inocenta lui, copilul va prelua totul, f�r� discern�mant, tr�indu-si bucuriile, satisfactiile, dar si sup�r�rile, la cotele maxime ale sensibilit�tii sale. Este zona in care prozatorul Alexandru Poam�, om de litere, om de pres�, crainic de radio, comentator sportiv, profesor de limba englez�, autor de romane si povestiri pentru copii, va reusi aceast� performant�. Dup� o copil�rie probabil mai putin fericit�, caracteristic� anilor 50 ai secolului trecut, cu greut�tile si constrangerile epocii respective, va intelege repede c� drumul c�tre visul s�u de a deveni om de pres�, indeosebi de radio si televiziune, este unul dificil, dar nu imposibil. Pasiunea sa va prinde contur odat� cu perioada studentiei la Facultatea de Filologie (sectia englez�, francez�) a Universit�tii ‘Alexandru Ioan Cuza’ din Iasi, cand devine colaborator al revistei ‘Viata Studenteasc�’ si a postului de Radio Iasi. Dorinta de a r�mane in apropierea postului de radio Iasi il va determina s� accepte un post de profesor la Liceul ‘M. Kog�lniceanu’ din Vaslui, de unde va face naveta s�pt�manal� la Iasi, semnandu-si emisiunile radiofonice cu pseudonimul Alexandru Prahoveanu. O crunt� dezam�gire il va incerca in 1985, cand postul de radio Iasi se va desfiinta. �si va continua activitatea publicistic� prin colabor�ri la ziare si reviste locale si centrale. Debutul literar are loc in 1988, cand public� primul s�u volum de povestiri pentru copii, ‘Sorin si Sorina’, la Editura Ion Creang�, activitate care va continua cu inc� un volum, in 1989, prezentat aceleiasi edituri, nefinalizat ins� din cauza evenimentelor revolutionare ale anului respectiv. Dup� 1990, devine parte activ� a revirimentului cultural vasluian, in calitatea sa de redactor la ziarul ‘Semnal’, redactor la ‘Televiziunea Local� Vaslui’, colabor�ri la presa local�, dar mai ales redactor si comentator la ‘Radio Unison’, implinindu-si astfel pasiunea devoratoare pentru radio prin emisiuni memorabile. F�r� a neglija activitatea scriitoriceasc�, va continua neobosit aceast� multipl� preocupare pan� in 1997, cand un accident rutier stupid ii va curma brusc sirul gandurilor care-l preocupau si realiz�rilor ce urmau s� vin�. Ceea ce l-a captivat in egal� m�sur� pe Alexandru Poam� a fost lumea copiilor, cu universul ei fascinant si neingr�dit de conveniente, ca si universul adolescentin in devenire, care-i va defini, de altfel, opera postum� in romanele ‘Filigran’ (Ed. Cutia Pandorei, 2004) si ‘Jurnalul unui b�iat cuminte’ (Ed. Princeps, 2007). Iat� c�, ast�zi, la comemorarea a 20 de ani de la disparitia scriitorului, mai vechiul s�u proiect editorial intitulat ‘Chip dulce de copil’ prinde contur, prin grija familiei, la Editura ‘Alex vs Sorin’, Baia Mare. Ca multi concitadini, il cunosteam din emisiunile sale radiofonice iesene, apoi locale, pe care le semna Alexandru Prahoveanu, o adev�rat� revelatie pentru vocea lui cald� si discursul s�u radiofonic absolut fermec�tor. Aceeasi revelatie a fost pentru mine si volumul lansat pe 6 octombrie la sala Tinart a Bibliotecii Judetene ‘Nicolae Milescu Sp�tarul’, cu ocazia evocat� mai sus, volum care, prin continutul s�u, te conduce in lumea fascinant� a copiilor, pe care eu insumi, ca medic de copii si p�rinte, o cunosteam foarte bine. Stiam c� este o lume cu totul special� si c� descoperirea ei nu este la indemana oricui, dar, lecturand cartea, am avut senzatia c� dac� naratiunea ar fi fost colorat� cu ceva arhaisme, ne puteam trezi foarte usor in lumea lui Creang�. Sensibilitatea si capacitatea de a se transpune in lumea copiilor se observ� chiar din prima povestire cuprins� in volum, ‘Dou� raze de soare’, in care viata domestic� linistit� si pasnic�, perceput� de copil cu bucuria-i candid�, este marcat� de dou� evenimente ce tulbur� linistea copilului. Primul eveniment este impactul cu boala si intalnirea cu doctorul, indeobste motiv de spaim� pentru copil. Din fericire, doctorul de copii stie s� p�trund� in zona de perceptie pozitiv� a copilului prin inversarea rolului, prin folosirea unui limbaj mangaetor si familiar, reusind astfel nu numai s� linisteasc� micul pacient, ci chiar s� colaboreze intr-o atmosfer� prieteneasc�. ‘E tare bun doctorul �sta! Parc� ar fi un copil mare’ gandeste in sinea ei micuta pacient�. Evenimentul ofer� scriitorului prilejul realiz�rii poate a celui mai frumos portret dedicat medicului de copii. Satisfactia a fost cu atat mai mare cu cat portretul p�rea al unuia din cei mai buni pediatri ai urbei, doctorul Narcis Gafton, un apropiat al copiilor in adev�ratul sens al cuvantului. Nu mai putin emotionant este cel de al doilea eveniment, cand Sorina trece pragul responsabiliz�rii in familie, urmand s� aib� grij� de fratele mai mic. Cu toat� teama si procesele de constiint� la varsta ei de patru ani, tr�ieste o adev�rat� satisfactie cand cel mic, multumit, ii zambeste si rosteste pentru prima dat� cuvantul ‘ma-ma’. Sunt scene de familie pe care autorul le tr�ieste el insusi cu toat� intensitatea unui familist convins, atat de apropiat de membrii familiei sale, incat le percepea tr�irile in cele mai mici detalii, oriunde ar fi fost. Casa bunicilor, de pild�, este un adev�rat paradis in viziunea copiilor, deosebit de frumos redat in povestirea ‘Cutulache’, unde fiecare detaliu are o semnificatie afectiv� aparte. Relatia, in extensia ei, priveste in egal� m�sur� casa bunicilor, livada, vecinii, necuvant�toarele, care, prin personificare, devin personaje importante, intr-o relatie de prietenie si reciprocitate nedisimulat�. ‘Bunico, dac� cineva te ajut� la nevoie, nu inseamn� c�-ti e prieten? Iar prietenia trebuie r�spl�tit�’ spune cu convingere Sorina, cu referire direct� la dul�ul Cutulache, care veghea neobosit la siguranta copiilor (pg. 35). �n lumea copiilor, la nivelul lor de perceptie si intelegere, animalele, desigur, au sentimente si, ce este mai important de subliniat, au simtul drept�tii si al datoriei; atata doar c� nu vorbesc. Dar nu-i nimic, vorbesc copiii si pentru ele. Nu mai putin relevant� mi se pare compasiunea si dorinta sincer� si dezinteresat� a copilului de a ajuta pe cel in necaz. Pornire aproape instinctual� pe care autorul nu numai c� o sesizeaz� in atitudinea copilului, dar o si ilustreaz� conving�tor. �n povestirea ‘Ril�’, de pild�, dup� ce iepurasul cu acelasi nume, r�nit si p�r�sit de mama lui, este g�sit, salvat de copii si crescut cu toat� grija in cusca bunicilor, desi eliberat in s�lb�ticia de unde venea, revine parc� pentru a le multumi si a implini astept�rile copiilor. ‘Dar p�durea-i mare si cred c� n-o s�-l g�seasc� prea repede (mama iepuroaic�, n.n.). Pan� atunci, cine stie ce mai poate p�ti bietul de el?! zicea Sorina si mangaia c�psorul dr�g�las al iepurasului’ (pg. 40). Tr�s�tur� in general prezent� la fiinta uman�, dar parc� mai bine conturat� la varsta fraged� a copil�riei, incat te intrebi: de ce oare acest sentiment atat de nobil nu- si p�streaz� aceeasi intensitate si la varsta de adult? Tr�irile copilului, dincolo de curiozitatea exploratorie pe care o incearc� sistematic, sunt cel mai adesea marcate de emotii aparent simple, candide, dar pline de semnificatii in lumea lui. Un asemenea moment tr�it cu intensitate maxim� de orice copil este prima zi de scoal�. V�zut� prin ochii unui copil, scoala nu poate fi decat o ‘cas� fermecat�’ plin� de necunoscut, dar de o frumusete misterioas�. ‘Ce mare e scoala! Si ce frumoas�! Chiar si blocul lor nu e ca aceast� cas� fermecat� unde inveti atatea lucruri frumoase si folositoare!’ (Casa fermecat�, pg. 72). La randul ei, reflectia privind fizionomia inv�t�toarei este plin� de admiratie si sperant�. ‘Ce suflet bun trebuie s� aib� inv�t�toarea dac� s-a gandit la fiecare elev in parte. F�r� indoial� c� iubeste foarte mult copiii’ gandesc cei mici cand v�d c�rtile pe banc�, iar deasupra lor o floare, gest simbolic si plin de semnificatii (idem). Parcurgand aceste randuri cu atata inc�rc�tur� emotional�, cititorul nu poate s� nu-si aminteasc� prima lui zi de scoal�, cand poate in noaptea precedent� nu a inchis un ochi, iar scoala care i se p�rea maiestuoas�, nu era decat o cl�dire veche, in stil haretian, bine intretinut� ins�, si care urma s� g�zduiasc� inc� multe generatii. Totusi, pentru generatiile ce se succed, copil�ria r�mane aceeasi: cu jocurile, bucuriile, fantasmele si fanteziile ei. Pare atat de senin� sub pana autorului (prin grija sa de a nu-i intina frumusetea prin realit�tile vremii), incat nic�ieri nu veti reg�si austeritatea si greut�tile pe care p�rintii si educatorii acelor vremuri le intampinau in viata de zi cu zi si c�rora trebuiau s� le fac� fat�, nu f�r� dificultate. Nu veti g�si nici o suferint�, nici o umbr� in universul copiilor, pentru c� totul se estompeaz� in ambianta familial� si a scolii, fiecare str�duindu-se s� s�deasc� in sufletul copiilor prietenia, sinceritatea, onestitatea, buna cuviinta si dragostea de neam si tar�. Desigur, multe din realit�tile vremii s-au schimbat. N�v�litorii din povestile bunicii, de pild�, nu mai sunt cei care au f�cut ca cele opt fecioare s� se sacrifice pentru a-si salva ograda, starnind astfel admiratia Sorinei: ‘Ce fete curajoase! Mi-ar fi pl�cut s� fiu si eu ca ele!’ (Povestile bunicii, pg. 86). Ei sunt ast�zi investitori, si inc� ‘strategici’, sau corporatii transnationale care rad tot in calea lor: p�duri, petrol, bog�tii naturale, iar tinerii t�rii (si nu numai ei) h�l�duiesc prin Europa pentru o paine mai alb�, pentru ei si pentru cei r�masi acas�. Dasc�lii, fie ei educatori, inv�t�tori, profesori, chiar dac� atunci li se ad�uga apelativul tovar�se, au r�mas, ca intotdeauna, aceiasi c�l�uzitori ai pasilor nesiguri ai celor aflati la inceput de drum, chiar dac� ast�zi trebuie s� aleag� intre numeroasele manuale alternative, auxiliare sau directive europene, ca si cum manualul unic si m�iestria dasc�lului nu ar mai fi suficiente. As incheia prin a spune c�, dincolo de calitatea naratiunii, Alexandru Poam� a avut o inclinatie nativ� in a p�trunde in lumea mirific� a copil�riei, descoperind si descriind aici o lume plin� de candoare, inocent� si sensibilitate. Cititorul va avea surpriza s� se reg�seasc� in fascinanta lume a amintirilor din propria-i copil�rie. Cat despre copii, ei se vor recunoaste repede, vor constata c� si alti copii imp�rt�sesc (sau imp�rt�seau) aceleasi tr�iri si, dincolo de misterul intampl�rilor, vor retine tenta moralizatoare a fiec�rei povestiri, pentru c�, pan� la urm�, si mirificul copil�riei va trebui s� se reg�seasc� in concretul vietii.

* Valeriu Lupu – doctor �n stiinte medicale