– continuare din numrul trecut –
Toate aceste aspecte si multe altele i-au determinat pe cercettorii de la Cambridge Univesity s afirme, in 1922, c ‘din spatiul carpatic au roit indo-persanii, grecii, tracii, albanezii, italiotii, celtii, germanii si slavii’ si c ‘Faza primar a Culturii Vedice s-a desfsurat in Carpati, cel mai probabil, initial in Haar-Deal’ (The Cambridge History of India, 1922). Dac adugm acestor afirmatii, care vin deja de secole, achizitiile moderne (vezi plcutele de la Trtria, omul de la Harmangia, plcutele de la Vadu RuBistrita, studiile genetice comparative), ne intrebm pe bun dreptate: ce fac istoricii si lingvistii nostri din institutiile de profil (Institutul de Istorie ‘Nicolae Iorga’, Institutul lingvistic roman ‘Iorgu Iordan’, cu 82 de cerecettori, Institutul Limbii Romanede altfel bine incadrate cu specialisti, ca si filialele lor), toate apartinand Academiei Romane, inafar de faptul c iau act de ceea ce valideaz strinii in ceea ce de fapt ne priveste pe noi ca istorie, neam, popor si limb?
Limba romna si intelighentia romneasca
As incepe printr-o intrebare simpl. Ce contrapunem noi in materie de istorie, limb si cultur celor care, de o manier ostentativ si chiar agresiv, ne contest, ne minimalizeaz sau chiar ne neag ca popor si limb, fie ei maghiari, germani, bulgari, rusi sau ucrainieni? Pe noi, care nu am plecat de acas, nam clcat pe nimeni, dar am pltit scump aprandu-ne ‘nevoile si neamul’ in fata tvlugului migrator si a pretentiilor hrprete ale tuturor vecinilor nostri. A sosit momentul ca cei in msur s reconstituie istoria limbii si poporului romanistorici, lingvisti, filologi, arheologi, antropologi, biologi -, s-si concentreze eforturile pentru a scoate la lumin adevrul istoric al unui popor care n-a venit de peste munti, ci a coborat din muntii si, unde se refugia pentru a se apra de urgia invadatorilor care, de regul, treceau prin foc si sabie tot ce intalneau in cale. Nici atunci cand Principatele Unite Romane, Regatul Romaniei sau Romania intregit au devenit structuri statale capabile s-si apere interesul nationa, atacul concertat al celor interesati nu a incetat. Ba, mai mult, li s-au asociat acestora chiar structuri din interior: partide etnice, organisme guvernamentale de supraveghere, organizatii nonguvernamentale cu tint precis antiromaneasc, societti civile prooccidentale si globalizante, programe educationale cu orientare vdit antiromaneasc, sustinute uneori chiar de oficiali romani etc. Si toate acestea in timp ce personalitti romanesti de important istoric, orientri si organizatii politice autohtone de valoare si notorietate sub aspect nationalist-patriotic sunt ostracizate si scoase ostentativ din istorie. Adugati acestora si o activitate propagandistic antiromaneasc asidu si sustinut prin toate mijloacele, prin care se incearc s se demonstreze cu tot dinadinsul precaritatea tipologic a romanului, ale crui inclinatii dubioase si atitudini primitive trebuie corectate prin fort, indiferent cu ce pret, de ctre cine? De ctre cei care nu au in spate decat barbaria trecutului si care nici astzi nu fac altceva decat s practice o barbarie economic la vedere; culmea! folosind structuri autohtone pentru descurajarea a tot ceea ce este romanesc. Iar atunci cand unele atitudini pronationaliste apar din partea bisericii sau Academiei Romane (vezi protestul academicienilor), apar reactii vehemente din partea ‘societtii civile’ (?) sau altor structuri deghizate, pentru a innbusi orice sentiment de mandrie si redesteptare national. Din nefericire, intelectualitatea noastr s-a dovedit, si se dovedeste in continuare, extrem de versatil si lipsit de coloan vertebral, fr curajul opiniei in spiritul adevrului si, de regul, orientandu-se dup cum bate vantul. Un exemplu evident este si subiectul in dezbatere, al originii poporului roman si a limbii sale, care inc nu a depsit stadiul Scolii Ardelene, desi intre timp s-au adunat extrem de numeroase dovezi care ar permite o reevaluare a istoriei si limbii celei mai stabile populatii din intreaga istorie a Europei. Ba, mai mult, aceast populatie, al crei patrimoniu cultural este de important universal, avea s cuprind teritorii intinse, bantuite de migratii si sedentarizri ale unor popoare barbare venite de aiurea, ce vor forma configuratia ulterioar a Europei si nu numai, ca s nu mai punem la socoteal faptul c sunt destule semintii si popoare care-si revendic cu mandrie originea daco-getic. nsusi Eminescu avertiza cu convingere la vremea sa: ‘Smanta din care a rsrit acest popor e nobil si poporul nu va muri decat atunci cand romanii vor uita nobletea semintiei lor’ (‘Timpul’, 16 aprilie, 1878). A sosit momentul ca strigtul de disperat atentionare a printelui Iustin Parvu de la Petru Vod s rsune in constiinta fiecrui roman, dar mai ales in constiinta acelora care au sau si-au asumat responsabilitatea pentru soarta acestui popor si a limbii lui. A sosit momentul ca fiecare roman s fie mandru de istoria, cultura, limba si identitatea sa, dar mai ales de existenta lui istoric, de rostul si locul lui in evolutia civilizatiei umane, asa cum au intuit-o marii nostri inaintasi. Limba roman ‘este o limb proaspt, plin de vigoare, cu parfum din muntii Macedoniei si din viroagele Carpatilor’, spunea cu admiratie Charles Upson Clark in cartea sa ‘The United Romania’, publicat la New York in 1932, carte care in prima sa variant, ‘Greater Romania’ (1920), va influenta decisiv opinia lui Woodrow Wilson (presedintele SUA) la sfarsitul Primului Rzboi Mondial, autorul faimosului concept al autodeterminrii natiunilor dup care s-a incheiat Tratatul de la Trianon, cand Romania intregit isi intr in spatiul su istoric. Pe acelasi palier se situiaz si cercetrile lui Robert Ficheaux (18902005), istoric si geograf francez, care, cu echipa sa, va demonstra Congresului de Pace de la Paris (in calitatea sa de expert acreditat) c numeroasele pete albe de pe harta Transilvaniei prezentat de unguri congresului (muntii Apuseni, plaiurile din Maramures, Oas, Hateg, Lpus, Nsud etc.) sunt populate de romani, al cror numr este majoritar din toate timpurile. Din cele 27 de crti scrise despre Romania, dou sunt printre cele mai greu de digerat pentru iredentismul maghiar: ‘Les Motzes’ (Motii), publicat in 1942, si ‘Romains et minorites etnique’ (Romanii si minorittile etnice), publicat in 1990. Aceeasi opozitie istoric si contestare la scen deschis ni se prezint si astzi, cand seful unui partid etnic minoritar afirm ritos c, pentru el, anul centenarului Marii Uniri nu are nicio semnificatie comemorativ, ba dimpotriv. Minoritate etnic creia i s-a oferit ani de-a randul un loc la masa deciziilor de important national, fr discriminare, in ciuda sovinismului, iredentismului si antiromanismului manifest si declarat public (Kelemen Hunorinterviu, Szabadsag, 4 August 2017).
Limba romna si timpurile actuale
Realittile timpurilor noastre nu sunt mai putin nefaste pentru limba noastr, pentru c modernismul a adugat riscuri noi. Aceste riscuri sunt impuse si de posibilittile si nevoia de comunicare care au devenit o problem la ordinea zilei pentru orice cultur, in conditiile in care mijloacele de comunicare sunt atat de facile si sofisticate astzi. Apoi, ofensiva globalizrii, prin libera circulatie a bunurilor, persoanelor si informatiei, care deschide larg lumea si favorizeaz intereferentele culturale, materiale si spirituale, nu poate s nu afecteze si modul de exprimare, atitudinea si comportamentul celor care folosesc o limb si compun o entitate national. Astzi, se vorbeste mult, dar se scrie si mai mult, ceea ce pare firesc pentru vremurile pe care le trim. ntrebarea este: cum se scrie si cum se vorbeste? Asa incat, cel putin pentru tritorii meleagurilor noastre, este foarte important cum ne exprimm, cum folosim limba pe care am mostenit-o, cum o transmitem urmasilor nostri, pentru c, pan la urm, ea reprezint blazonul nostru de noblete si ne reprezint pe noi ca entitate distinct. Invazia strinismelor, indeosebi sub forma englezismelor, desi nu este o noutate ca fenomen (altdat erau grecismele, turcismele, frantuzismele etc.), a devenit mai puternic ca oricand prin mijlocirea comunicrii on-line, in care nu numai c se abuzeaz de abrevieri si prescur tri, dar se elimin diacriticele, ceea ce amputeaz grav comunicarea si intelesul ei. Se asociaz acestui fenomen si preluarea, indeosebi din englez, a unor expresii neadecvate, a cror semnificatie utilizatorul nu o cunoaste, dar le foloseste pentru c sunt ‘cool’ si in trend cu moda timpului, fr s realizeze ridicolul unui snobism ieftin, pentru c, de fapt, in asta se traduce. Acest viciu fundamental este imprtsit, foarte adesea, chiar de comunicarea oficial, ceea ce poate avea consecinte nedorite privind exprimarea si indeosebi intelesul, care astfel poate fi viciat, dac nu chiar deturnat. Limba devine astfel un zgomot in care genul si stilul nu se regsesc. Sub acest aspect se pot usor detasa diverse tipuri de limbaj care circul in lumea noastr, usor de identificat, dar greu de acceptat. Se poate vorbi astfel de un limbaj onlineliber, agramat, cu prescurtri si fr diacritice; un limbaj al politicienilorsteril, repetitiv si sablonard; un limbaj al mass-medieiin care prescurtrile, interjectiile si limbajul de colt de strad, alturi de un exces de imagine, sunt comune majorittii publicatiilor, ca s nu mai vorbim de limbajul folosit in industria divertismentului, care, adugand senzualismul vulgar unui jargon specific, coboar mult nivelul comunicrii corecte. ‘S vorbim cum vorbesc oamenii’ incearc s ne conving adeptii celor de mai sus, gandindu-se probabil la autenticitatea limbii comune, cotidiene, fr a realiza faptul c astfel se deschide calea banalului, vulgarului, sordidului, in fapt, un atentat la limba roman si un pas ctre degradarea ei. Nu trebuie s coboram limba la nivelul oamenilor, ci s ridicm oamenii la nivelul limbii, ceea ce nu se poate face prin legi, ci prin educatie (vezi esecul legii Pruteanu). Or, a inlocui in educatie ceea ce traditional era limba roman (abecedarul, scrierea, cetirea, caligrafia, gramatica, limb si literatur) cu stiinta comunicrii sau alte asemenea inseamn a bagateliza si a duce in derizoriu cel mai valoros tezaur pe care il are cultura noastrlimba pe care o vorbim -, pentru c, pan la urm, comunicarea poate imbrca o sumedenie de forme, dar numai una este prin limba scris sau vorbit. A vorbi corect, a te exprima elegant, a scrie frumos si ingrijit, este o cale sigur pentru succes in viat, pentru c ofer celui in cauz o prestant si o fizionomie aparte, agreabil si distins. Mai mult, a te incadra in tiparele lingvistice proprii limbii tale este o dovad de respect pentru tine, pentru cultura si traditiile poporului tu, conferind celui in cauz un statut social aparte, la constructia cruia contribuie educatia prin munca dasclilor de specialitate (educatorii, invttorii, profesorii de limba si literatura roman), manuitorii si pstrtorii tezaurului literar lingvistic (bibliotecarii), poetii si literatii, care in cutarea metaforei si a cuvintelor potrivite infrumuseteaz si innobileaz limba. Cei care au trudit la edificiul limbii noastre, atat de bogat si expresiv, au stiut din totdeauna c ‘n a limbilor tezaur / Pururea o s rman / Limba doinelor de aur / Limba noastr cea roman’ doar si pentru faptul c doinaca expresie literar artistic, cuvantul dorcu extraordinara lui expresivitate afectiv si varietatea subtil a nuantelor cuvintelor dragoste-iubireamor, apartin exclusiv limbii romane, asa incat zadarnic le veti cuta in alte limbi si culturi.
Valeriu Lupu – doctor n stiinte medicale
