Dup retragerea din Transilvania si pierderea trectorilor, situatia Romaniei devine din ce in ce mai grav. Oltenia este ocupat, iar inamicul isi concentreaz fortele spre scopul su imediat, ocuparea Bucurestiului. Desi configuratia terenului nu mai era favorabil pentru romani, iar inamicul avea o mare superioritate numeric, soldatii nostrii apr fiecare palm de pmant, o sfintesc cu sangele lor. n Campia Munteniei, cavaleria roman intreprinde actiuni notabile care, chiar dac nu sunt victorioase, ajut foarte mult celelalte unitti militare s se regrupeze sau s se mute pe alte pozitii. Un prim exemplu in acest sens a fost sarja de la Robnesti. Acum se remarc intr-un mod deosebit Regimentul 2 Rosiori, comandat de colonelul Gheorghe Naumescu, regiment in care au luptat bunicul meu si alte rude apropiate. Acest regiment a fost considerat, atat in Primul Rzboi Mondial, cat si in al doilea, o unitate de elit a armatei romane. Ca un simbol al desfsurrii in spatiu a trupelor romanesti, s-a spus c Rosiorii din Barlad si-au scldat caii si in Volga, si in lacul Balaton. n marsul su spre Bucuresti, la sfarsitul lui septembrie, Divizia 217 german ocup satul Prunaru, situat in judetul Teleorman, pe soseaua care lega Alexandria de Bucuresti. Pentru moment, aceast localitate avea o deosebit valoare strategic, deoarece tia retragerea unor trupe romanesti ce puteau cdea in incercuire. Unittile romanesti din zon, aparent numeroase, nu aveau o deosebit valoare militar, deoarece suferiser mari pierderi, iar unele dintre ele erau formate din militieni, adic ostasi in varst, fr o pregtire militar consistent. Pentru intrirea lor a fost trimis Regimentul 2 Rosiori din Barlad, care avea, deja, o remarcabil experient de lupt, distingandu-se in luptele din Ardeal, de la Oituz, de la Mgherus etc. n conditiile in care celelalte trupe situate in zona Prunaru se retrgeau, obosite si infrante, Regi mentului 2 Rosiori i se incredinteaz sarcina ca, printr-o incercare de reocupare a satului Prunaru, s asigure evacuarea in ordine a trupelor amenintate de incercuire. Pe 28 noiembrie, odat cu zorile, trupele romane din Brigada 43 tatoneaz pozitiile germane, angajandu-se in lupt cu inamicul. Situatia era incert cand intervine Regimentul 2 Rosiori, care trebuia s-i sustin pe infanteristii aflati in lupt. Atacul lor intervine atunci cand infanteristii se retrgeau, iar piesele de artilerie care ii sustineau nu mai aveau munitie. Desi era bolnav, colonelul Naumescu trece in fruntea cavaleristilor, incurajandu-i, astfel, pe toti lupttorii. Rosiorii pornesc in galop, in frunte cu toti ofiterii cu lncile in cumpnire si cu sbiile scoase. Primele trupe germane intalnite o iau la fug, dar multi dintre soldati sunt doborati de clretii nostri. Sarja cavaleriei ajunge pan la marginea localittii Prunaru, dar atunci se produce tragedia. Germanii instalaser zeci de mitraliere in casele din sat si acestea creaz un baraj de foc nimicitor pentru cavaleristii care isi continuau asaltul. Pierderile au fost ingrozitoare. Trei sferturi din regiment au fost nimicite pur si simplu, iar colonelul Naumescu, general post mortem, grav rnit, isi va pierde viata intr-un spital din Sofia, trupul lui fiind, apoi, adus in tar si inmormantat la Barlad. A urmat o retragere general spre Bucuresti, realizat relativ in ordine, jertfa Rosiorilor la Prunaru salvand trupele romane din zon de incercuire. Desigur, sarja de la Prunaru, moment remarcabil in istoria militar roman, a starnit multe controverse. Unii au considerat c am avut de-a face cu o confruntare intre vechile stiluri de lupt si cele moderne, adic formula cavalerie contra mitraliere. Cei care au realizat sarja erau, ins, constienti de cerintele rzboiului modern, dar atacul lor a fost necesar si a adus un mare serviciu celorlalte unitti romanesti, care au putut fi, astfel, salvate. S-a fcut, frecvent, o comparatie cu un episod din al Doilea Rzboi Mondial, cand ulanii (cavaleristii) polonezi au atacat trupe germane bine inzestrate cu tancuri, artilerie si mitraliere, suferind mari pierderi. n revista Historia numrul 182, Florin Cristescu prezint pe larg acest eveniment, citandul pe generalul Emilian Ionescu, participant la eveniment ca ofiter infanterist: ‘O imagine exact a ceea ce s-a intamplat la Prunaru nu mi-am putut face imediat. Abia dup rzboi, coreland istorisirea unui coleg cu cateva articole citite in pres, dar mai ales cu jurnalele de operatii si documentele de rzboi, la care am avut acces in caliate de profesor de istorie, mi-am dat seama… c ostasii romani, in special cavaleristii, au luptat vitejeste. Iat cum s-au succedat faptele: ordinul odat primit, regimentul se desfsoar pe escadroane. Ofiterii inaintea plutoanelor, sbiile afar, lncile in cumpnire in pozitii de atac. Galop spre locul celei mai crancene inclestri. Un semnal si regimentul se desfsoar in linie de coloan de plutoane la intervale mari, ia trapul, se aud chemri de goarne si, in iures nvalnic, strigand ura, cavaleristii se reped la sarj. Surprins de atac, infanteria german se retrage spre Prunaru, in varful lncilor si sbilor infanteristilor. Dar iat c un teren desfundat, plin de sfecl, ascuns pan atunci de ceat, incepe s stanje neasc sarja cavaleristilor. Necruttoarele salve de mitralier secer cai si clreti… cavaleristii care au scpat cu viat, fie chiar si rniti, dar inc pe cai sntosi, trecand prin dispozitivul inamic, au iesit din Prunaru spre nord-est. Reusiser s-si deschid drum prin lupt spre unittile romanesti, dar cu ce pret?’ Si colonelul Ion Cupsa, in lucrarea pe care am citat-o anterior, remarc importanta actiunii intreprinse de cavaleristii barldeni: ‘Regimentul 2 Rosiori a executat, impotriva unui inamic inzestrat cu numeroase mitraliere, eroica sarj de la Prunaru, soldat cu pierderi sangeroase pentru clretii romani. Analiza luptei de la Prunaru duce la concluzia c in fata armamentului automat, sarjele, care fcuser gloria cavaleriei in rzboaiele anterioare, nu mai corespundeau conditiilor rzboiului modern. Aceast sarj a inscris o nou pagin eroic in istoria cavaleriei romane. Clretii nostri s-au avantat in lupt cu un elan pe care numai constiinta c lupt impotriva odiosului cotropitor il poate genera.’ (op. cit., p. 157) Eroismul regimentului a fost onorat peste vremuri. La Iasi a fost realizat o statuie inftisand un cavalerist in pozitie de atac, aflat acum lang spitalul Parhon, si datorat sculptorului Ion C. Dimitriu-Barlad. Statuia a fost dezvelit, la 29 mai 1927, in prezenta reginei Maria. Primul monument a fost ridicat, ins, chiar in satul Prunaru si refcut in 1997. Tot la Prunaru s-au desfsurat importante manifestri comemorative. n localitatea de origine a lui Gheorghe Naumescu, Vasile Fanaru, un om cu un suflet deosebit, interesat profund de istorie, autor al unei monografii a comunei Bcani, a antrenat mai multe persoane intr-o actiune de cinstire a amintirii eroului. Iat mrturisirea sa: ‘Colonelul Naumescu fiind rnit, este luat prizonier si dus in Bulgaria. Dup cateva luni a murit, dar inainte de a muri a trimis o scrisoare familiei, scrisoare al crui continut m-a impresionat pan la lacrimi, dovedind vitejia si patriotismul acestui brav erou. Atunci am luat decizia de a-i ridica un monument cu orice pret. n anul 2014, am apelat la un fiu al satului Drujesti, inginer Mihil Viorel, detintorul unei societti cu profil de crestere a psrilor, de la care am primit mai tarziu promisiunea c va sponsoriza executarea unui bust al generalului Gheorghe Naumescu. n toamna anului 2016, a venit cu bustul la mine acas, insotit de un tanr. Eu am construit, apoi, soclul in fata cminului cultural, pe care a fost asezat respectivul bust. Dup asezarea acestuia, mi-a mrturisit c bustul a fost lucrat de fiul su Dragos, care isi luase licenta in sculptur. La data de 1 decembrie 2016, s-a fcut sfintirea acestei lucrri. Numele Naumescu este bine cunoscut in comuna Bcani prin faptul c eroul general a fost cstorit cu fiica boierului Palade de la Suseni, sat apartintor comunei Bcani, si a primit ca zestre mosia satului Drujesti. Si in prezent, stenii din Drujesti amintesc de pmanturile lui Naumescu.’ Profesoara Lcrmioara Iolandina Ivan, din aceeasi localitate cu generalul Naumescu, i-a inchinat acestuia versuri impresionante, dovad a unei sensibilitti sufletesti deosebite:
‘Din satul meu de la Drujesti,
Eu am plecat, cu primii zori,
Cu regimentul doi, de Rosiori,
S lupt pentru aceste plaiuri romanesti
Nici casa, nici copii, nici nevasta,
Nu m-au oprit s merg la datorie
n fruntea celor din cavalerie
Noi am plecat ca s oprim npasta
Era in 16, o toamn mohorat,
Cand frontul ajunsese-n Teleorman
S spargem rezistenta la dusman
Toti am intrat in lupta hotrat.
E ordin ca inamicul s fie oprit in loc
Si s n-ajung-n Bucuresti sau mai departe…
Acolo, la Prunaru, a fost sarja de foc;
Si am luptat pe viat si pe moarte.
Mitralierele trgeau de peste tot
Si secerau tot ce era in cale
Rmas-au morti in satul de pe vale
Soldati si ofiteri cu cai cu tot.
Si cei ce inc moartea ii scpase
Din trupul cailor ei au fcut un scut;
Cu pieptul gol prin iad iar au trecut
Luptand la baionet cu nemtii de prin case.
mi moare calul, si iarsi sunt rnit.
Pe prispa unei case, un camarad m-aseaz
Eu ii ordon s lupte, dar ceea ce urmeaz
Nu poate fi uitat sau povestit…
Un peisaj apocaliptic peste tot…
O, cum m-as ridica, dar nu mai pot…
Dusmanii m gsesc si m iau prizonier,
La Sofia, in lagr, imi este dat s pier.
Cand am simtit c-s gata si am s mor
Am scris la cei de-acas de care mi-era dor
C-s fericit, si pentru neamul romanesc
Eu am avut onoarea, s pot s m jertfesc!’
Trim aproprierea centenarului, iar aceste momente de cinstire a generalului Gheorghe Naumescu trebuie s fie urmate de altele, la aceleasi inalte cote spirituale.
* Dan Ravaru
