Pe 10 august, generalul Scrisoreanu reuseste, cu ajutorul rezervelor, s refac linia de lupt. O situatie deosebit de grea era la Divizia a 5-a, unde fuseser cele mai mari pierderi, dar intr in lupt si Divizia a 13-a roman, care a trecut Siretul si se afla in preajma Mrsestilor. Comandantul Christescu rmane la convingerea c o contra-ofensiv este absolut necesar pentru reglementarea situatiei, desi trupele sale erau obosite pan la epuizare si suferiser pierderile despre care am vorbit anterior. Pe lang duelurile obisnuite de artilerie, de data aceasta intervin in lupt si mijloace mult mai moderne, aparatele de zbor, de o parte si de alta. Totodat, ins, si inamicul se pregtea de atac. Primii se ridic din transee ultimii militari rmasi din Regimentul 34, dar, cand se aproprie de transeele dusmanilor, observ c rusii, care trebuiau s le asigure flancul, nu se miscaser deloc. De asemenea, o parte dintre camarazii lor n-au putut s ii sustin, datorit perdelii de foc a inamicului. Cade comandantul, apoi alti ofiteri, la fel un capitan francez consilier. Un alt batalion ia locul primilor atacatori. Se pare c, in general, atacul a fost fcut prea devreme, dup cum isi exprim prerile unul dintre coloneii aflati in lupt. El cere o amanare, dar comandantul corpului de armat consider c aceasta ar fi un semn de lasitate si consider c infanteria ‘nu trebuie s stie ce sunt mitralierele’, repetand ordinul de atac. Din pcate, ceea ce prevzuse comandantul regimentului se adevereste, pierderile noastre sunt foarte mari si se petrece un fapt inedit. Vzand multimea de vieti secerate, comandantul regimentului, cel care, de fapt, ar fi vrut s amane atacul, se aseaz in genunchi si se adreseaz soldatilor cu: ‘Iertati-m, fratilor.’ Este de ajuns s spunem c pe campul de onoare zceau, deja, 16 ofiteri si 500 de soldati romani. Singurul rezultat a fost atingerea raului Susita, peste care nu sa putut trece. Cele mai cumplite pierderi lea avut Regimentul 34 Constanta (ce se refcuse in judetul Vaslui, in comuna Poienesti), care a trebuit s fie retras din front. Din 3000 de oameni, rmseser numai 200 de soldati si 7 ofiteri. Un punct important pentru intreaga desfsurare a luptelor era satul Doaga, ocupat de dusmani si fortificat de acestia. Dou regimente romanesti incearc s recupereze localitatea printr-un atac frontal. Focul inamicului este, ins, extraordinar de puternic, desi unele cuiburi de mitralier fuseser distruse de tunurile noastre de camp. Primele valuri de infanteristi romani sunt, practic, decimate. Un regiment de vantori incearc un nou atac din partea de vest si obtine, la inceput, mici succese, reuseste, chiar, s ptrund in marginea satului. Eroismul este insotit, ins, de noi pierderi masive, dar entuziasmul rmane acelasi, chiar cei grav rniti se ridic de pe trgile in care erau transportati si caut s ii insufleteasc pe ceilalti. Totul a fost, in aceast zi nefast, zadarnicsatul Doaga nu a putut fi eliberat. Un aspect al tragediei suferite de romani este foarte impresionant. Cand comandantul ordon retragerea, vede c nu mai era cine s execute miscarea, lupttorii cu armele in maini zceau pe pozitiile inaintate pe inamic. Ziua a fost favorabil germanilor si austro-ungarilor, care au obtinut noi succese, mai ales in zonele ‘aprate’ de rusi. Linia frontului a fost, astfel, impins spre nord, flancul romanesc fiind puternic amenintat. Desigur, dusmanii isi planificaser exploatarea la maximum a succeselor obtinute. Ziua de 11 august, ca fiecare din cele precedente, va avea cronica ei de rzboi. Generalul Christescu isi propune o inaintare a frontului pentru a-l fixa pe linia Susita Seac, fixandu-si puncte de atac in urma crora s realizeze o nou linie de inaintare. n acest scop sunt aduse noi rezerve pentru completarea unittilor greu incercate. Pe frontul Diviziilor 5 si 9 romane, cu un sprijin ipotetic, in flancul drept, din partea diviziilor ruse, este preconizat o actiune ofensiv, dar, in acelasi timp, incurajati de succesele obtinute in ziua precedent, germanii pregteau, si ei, o actiune asemntoare. n prealabil, au concentrat mai multe mari unitti, asigurandu-si superioritatea numeric. Ca de obicei, primul atac a fost efectuat asupra trupelor rusesti. n sectorul romanesc se efectua lupta de artilerie, ca pregtire pentru atacul infanteriei. Romanii erau incurajati si de sosirea unor trupe rusesti de cavalerie, deoarece se considera c aceste unitti de elit nu se vor retrage in debandad, ca infanteristii. Cu opt minute inainte de preconizatul atac, comandantul Diviziei a 9-a romane afl c rusii din flancul drept au fugit deja, o fug inexplicabil, deoarece germanii abia incepuser s atace. Deci nu era vorba de lupt propriu-zis, ci de hotrari ale sovietelor soldtesti care, in unele unitti, trecuser, chiar, la executarea propriilor ofiteri. Atacul a fost compromis de la inceput, impiedicat atat de lasitatea rusilor, cat si de numeroasele si eficientele cuiburi de mitralier ale dusmanilor. Asa c a urmat un ordin de retragere pe pozitiile de plecare din partea comandantului diviziei. Unittile care, totusi, au reusit s inainteze, au trebuit s fac fat pericolului unei incercuiri, asa c au fost nevoite s dea inapoi. Generalul Ragoza, comandantul rus, fr s discute cu colegul su roman, a dat imediat un ordin de retragere general, provocand, din nou, o sprtur a frontului, de data aceasta deosebit de larg. Atacatorii germani se pozitioneaz in flancul trupelor romane, reusesc s ajung in spatele Divizii a 9-a romanesti, atacand gara si localitatea Mrsesti. Prin ocuparea acestor puncte au ajuns, practic, in spatele romanilor, situatia acestora devenind aproape disperat. Unul dintre regimente este inconjurat si supus distrugerii. Cei mai multi militari mor, un numr mai mic este luat prizonier. Totusi, prin sacrificiul acestui regiment, cu numrul 40, se realizeaz o intarziere pentru inaintarea dusmanului, ceea ce duce la intrarea in foc a unor noi rezerve si la impiedicarea unui dezastru total. Punctele de foc sunt in jurul fabricii de zahr, gara Mrsesti, viile Negro-Ponte. Un contra-atac realizat de Regimentul 35, in momentele in care germanii se considerau invingtori, schimb situatia, iar intunericul duce la incetarea luptelor. Sosirea unor noi unitti din rezerv general face ca rezultatul luptelor s fie, totusi, favorabil romanilor. Desi nu se realizase o inaintare spectaculoas, consemnm, totusi, o victorie a rezistentei, a statorniciei, in sensul c obiectivele principale, respectiv localitatea Mrsesti, fabrica de zahr si gara au rmas, in final, in mainile romanilor. ‘Astfel se sfarsi aceast zi grozav, in care toat rezerva de puteri a germanilor si dezorganizarea trupelor rusesti s-au unit pentru a pricinui catastrofa armatei romane si a Moldovei. A fost dat, ins, ca sangele rece si iscusinta comandantilor romani, bratul de fier si jertfa de sange a osteanului s ridice, din nou, o barier impotriva puhoiului nvlitor. Divizia a 9-a isi incheia bilantul celor 3 zile de lupt, cele mai grozave ale btliei de la Mrsesti, in care ea sttea mereu in mijlocul valtoarei. Ea avea durerea s numere 143 de ofiteri si 6300 de soldati pierduti, 135 de mitraliere si 10 tunuri scoase din serviciu, dar putea s afirme c, prin aceast jertf, inchisese drumul dusmanului spre Mrsesti. Zilele de 9, 10 si 11 august sunt zilele de glorie ale Diviziei a 9-a romane.’ (Kiritescu, op. cit., p. 117) n zilele urmtoare, atentia istoricilor se indreapt spre schimbrile de comandament determinate de contradictiile dintre generalul Christescu si generalul rus Ragoza, care niciodat nu se puteau pune de acord. Desi Christescu isi dovedea atasamentul fat de tar si de pmantul natal, Ragoza il invinuia mereu de intarzieri si inconsecvente in indeplinirea hotrarilor comune. Desi meritele sale erau exceptionale, mai ales prin faptul c reusise s acopere, de fiecare dat, golurile fcute de inamic in frontul romanesc, afar de rusi, nici Marele Cartier Roman nu va avea o atitudine favorabil fat de el. n aceste conditii s-a ajuns la sacrificarea acestui demn comandant si la inlocuirea sa prin generalul Eremia Grigorescu. n felul acesta s-a incercat si o reconciliere cu rusii, deoarece se dorea pstrarea, totusi, a unei colaborri cat de cat multumitoare cu acestia. Germanii isi continu tactica de a ataca cat mai mult fortele rusesti, evitandu-le, temporar, pe cele romanesti. Un exemplu a fost atacul de la Panciu, cand rusii, ca de obicei, vor ceda terenul. Aceast infrangere rusinoas are ecou la comandamentul rusesc, generalul Ragoza incercand o nou regrupare a fortelor rusesti, cerandu-i generalului Grigorescu ca, in colaborare cu acestea, s fac o retragere romaneasc la sase kilometri in spatele Mrsestilor. Eremia Grigorescu refuz, ins, dovedindu-si, din nou, forta personalittii sale. Kiritescu ii face un tablou admirativ. ‘Generalul era o figur mare si interesant a rzboiului nostru. Era intruparea tipului clasic a soldatului de ras, mandru ca un muschetar, viteaz ca un cavaler medieval. Pe lang acestea, o solid educatie militar si tehnic, un ochi sigur si o energie de fier. Optimismul su robust isi gsea expresia in formule romantice, ce deveneau populare, impresionau corpul ofiteresc si masele soldtimii si le ridica moralul. Deviza lui, ‘Pe aici nu se trece!’, devenise celebr: cu faima ei trecuse generalul de pe frontul Oituzului pe acela al Mrsestilor.’ Domina cele mai grele situatii printr-o netulburat incredere in sine si in puterea imprejurrilor. Odat, un obuz de mare calibru fcu explozie in imediata sa apropriere, inspimantand pe ofiterii din jurul su. Generalul ii linisti cu cuvintele: ‘N-aveti nicio team cand sunteti lang mine: nu s-a turnat inc obuzul care s ucid pe generalul Grigorescu!” (Kiritescu, op. cit. II, p. 110). Un om cu un astfel de caracter nu avea cum s accepte sugestile generalului rus, asa c, avand si aprobarea lui Prezan, ordinul de retragere este anulat, iar linia frontului roman, impreun cu satul Mrsesti, este pstrat. Prerea general era c, odat cu generalul Grigorescu, totul va merge din ce in ce mai bine.
Ca de obicei, reamintim consemnrile din folclor ale evenimentelor istorice:
Bubuie tunul, Siretul plange,
Valea-i in sange, lupta e grea.
Dusmanul vine cu arma in man,
Cu pieptul tare ca un obuz.
Scoal-ti, romane, oastea strbun,
N-auzi cum plange natia ta?
A-nvins pe dusmanul ce vrea ca s calce
Pmantul trii de la Mrsesti.
n 1975 inc se mai cantau aceste
versuri in satul Tunsesti, comuna
Bogdnita, judetul Vaslui
Dan Ravaru
