Reamintim faptul c trupele romanesti refugiate in Moldova au fost reorganizate in dou armate. Dac Armata I a fost trecut in refacere pentru o perioad de 6 luni, ea grupand ceea ce rmsese din Armatele I, a III-a si a IV-a, Armata a II-a a rmas pe pozitie, nu s-a dus in refacere, a continuat starea de rzboi pe linia frontului in permanent; pentru o lung perioad, a existat o stare general de acalmie. Aveau loc numai ciocniri spora dice, ciocniri intre patrule, bombarda mente de artilerie de mic in tensitate. Totusi, pretutindeni dom nea o tensiune constant. Din cand in cand, mici grupuri de soldati ptrundeau in pozitiile inamice cu scopul de a cunoaste care sunt unittile adverse si, mai ales, pentru a sonda capacitatea de lupt. Viata mi litarilor nostri nu era prea usoar. Au suportat frigul, ceata si zpada dintre anii 1916-1917 si au cunoscut dificultti de aprovizionare. De fapt, intreaga Moldov trecea printr-o astfel de situatie. Kiritescu ne prezint un moment semnificativ din tabloul general al iernrii militarilor din Armata a II-a: ‘Viscoleste. De trei zile si trei nopti, vantul sufl cu turbare, suierand sinistru printre fagii rari si arunc zpada in ochi. n santuri, soldatii lupt cu lopata ca s nu fie ingropati de zpada care a nivelat terenul sub invelisul ei gros. De frig, s-au lipit spate la spate si stau asa, ghemuiti, dezmortindu-se la cldura trupurilor lor, acoperite de uniforme zdrentuite, pan ce zpada, aruncat de vant furios, le porunceste s pun din nou mana pe lopat. Din cand in cand, o privire ingrijorat peste nmetii de zpad, la vecinul hain de peste drum. Nici o miscare aici; dusmanul duce si el aceleasi necazuri. Viscolul a potolit urile si un armistitiu tacit s-a incheiat intre cele dou tabere vrjmase, sub binecuvantarea urgiei vremii. n bordeiele din spatele frontului, vantul intoarce fumul pe cosuri, zpada czut pe horn stinge focul in vatr, nmetii astup intrrile. Bordeiele sunt inghetate, pline de fum si de sobolani. Soldatii, rzbiti de gerul sau de udtura din transee, n-au chip mcar aici s se dezmorteasc, s se usuce si s se odihneasc. Crrile sunt nmetite, corvezile nu se mai pot face regulat, hrana ajunge greu la liniile din fat si, cand ajunge, painea e asa de inghetat, incat soldatul se intreab dac nu e mai bine s-o arunce dusmanului prin gura tunului, in loc de ghiulea.’ (Kiritescu, op. cit., p. 42) Am insistat asupra acestui sumbru tablou pentru a sublinia, inc o dat, patriotismul si spiritul de sacrificiu al soldatilor romani din Armata a II-a care, infruntand acest intreg cortegiu de lipsuri, au rmas pe pozitii, pstrand o extraor dinar linie de rezistent. Generalul Averescu si-a dispus fortele pe un front in care acestea se intercalau cu unittile armatei ruse. Punctul cel mai de nord al frontului romanesc era la Vatra Dornei, iar la sud se afla pe malul Siretului, pan la vrsarea lui in Dunre. Acest aranjament pe pozitii urmrise scurtarea, pe cat a fost posibil, a frontului. Fortele ruso-romane insirate de-a lungul acestui front constau in 32 divizii de infanterie, 13 de cavalerie si 3 brigzi. Ca unitti romanesti apartinand Armatei a II-a erau 6 divizii de infanterie, dou brigzi de cavalerie si una mixt. Inamicul avea 38 de divizii de infanterie, 8 divizii de cavalerie si dou brigzi. Armata a II-a ocupa un front de 35 de kilometri intre Armatele a IX-a si a IV-a rus. Trupele romanesti erau comandate, pe lang generalul Averescu, de Eremia Grigorescu. S-a subliniat faptul c majoritatea trupelor ruse erau comandate de generalul Mannerheim, de origine finlandez, care va juca un mare rol in al Doilea Rzboi Mondial. S mai amintim si c unittile militare romanesti, atat de eficiente in lupt, aveau, de fapt, efective foarte mici. Uneori vorbim de regimente numai cu numele. Singurele lupte mai importante in aceast perioad au fost cele de la cota Momaia, unde au fost implicate trupe romane si rusesti, dar, cu tot efortul depus in primul rand de romani, rezultatul este incert. Spre sfarsitul iernii are loc un eveniment care, desi nu a avut urmri deosebit de importante, a creat o situatie stanje nitoare pentru armata roman. Colonelul Alexandu Sturdza, fiul unui fost prim-ministru, ginere al atat de importantului om politic Petre Carp, a infptuit un act de tr dare. Admirator al Germaniei, unde se pregtise ca ofiter, devenind un militar deosebit de capabil, a dorit s treac de partea inamicului si s atrag in acest act de trdare cat mai multi romani. Comandant de brigad in Muntii Vranciei, devenise deja suspect pentru niste retrageri nejustificate. Apoi, accentua de fiecare dat superioritatea militarilor germani si mereu sublinia starea tot mai proast a trupelor rusesti. Pentru a- si acoperi actele sale incipiente de trdare, simtind c este bnuit, il acuz pe nedrept pe locotenentul Ciulei, care prsise opozitia cu uni tatea sa, iar acesta fu condamnat la moarte si executat. Ajuns comandant de divizie si simtinduse incoltit, Sturdza trece linia frontului si se altur germanilor. Nu a fost prea bine primit, deoarece germanii nu au apreciat actul su de trdare, dar totusi au incercat s se foloseasc de el. Sturdza s-a angajat s formeze chiar o nou armat roman cu prizonierii aflati la germani. A convins un numr din tre acestia s se duc si s rspandeasc manifeste in randul militarilor aflati in transee. Iat cum suna unul dintre acestea: ‘Ostasi romani, credem c v este cunoscut c o multime din camarazii vostri de pe tot front au urmat sfaturile noastre, trecand la noi si, dup cum le-am promis, acum se afl acas, in toat libertatea, muncind pmantul lor ca si in timp de pace. Toti au fost incantati de bogtia si ordinea ce domneste in teritoriul ocupat. Ganditiv la iarna btand inaintea usilor, cu frigul, mizeria, foamea si bordeiele de care v aduceti amin te c iarna trecut ati murit cu miile. Sau e mai bine s fiti fericiti lang nevestele, fratii, copii si printii vostri, trind o viat regulat, mai bine ca in timp de pace? Tranul roman n-a avut niciodat atatia bani ca in timpul de fat de care, ca tot ce munceste, il si plteste cu preturi bune, neavand s lucreze numai pentru boieri. S nu v fie team de pedeaps dup rzboi, deoarece guvernul de astzi n-are s mai existe, ci un guvern care v va apra. Deci grbiti-v a veni cu totii inainte de a fi prea tarziu. Patrulele noastre fiind instintate, nu vor trage asupra voastr. Soldatii germani care v vroiesc binele.’ Deci, dup cum vedem, un indemn la dezertare si trdare, alturi de promisiuni generoase. Ce s-a intam plat, ins? Romanii trimisi s duc manifeste au trecut frontul, sau predat comandantilor romani si le-au dat manifestele care, bineinte les, nu au mai fost difuzate. Au dat, astfel, dovad de un inalt patriotism si au dejucat proiectul german. Totodat, a avut loc un al doilea act de trdare, care nu a fost dus, ins, pan la capt. Colonelul Creinicianu, comandant al Regimen tului 25 din Vaslui, a incercat si el s treac linia frontului. Cand a vrut s ias din teritoriul controlat de romani, ordonanta sa, care i-a inteles intentia, l-a arestat, fapt aproape fr precedent in istorie, si l-a readus in liniile romanesti, pre dandu-l celor in drept. Creiniceanu a fost condamnat la moarte si impuscat chiar de soldatii vasluieni aflati sub comanda sa. Emotionant este faptul c presedintele Curtii Martiale a fost chiar tatl su, generalul Creinicianu, erou al Rzbo iului pentru Independent de la 1877. Ceilalti membrii au Curtii Martiale ar fi vrut, poate, s dea o sentint mai bland, ins generalul a considerat c fiul su, care si-a trdat patria, trebuie s fie exe cutat. Este un exemplu extraordinar de patriotism, care ar trebui s fie cunoscut de toti romanii. Se fixase si o zi, cea de 11 februarie, cand, dup calculele germane, pe baza pro misiunilor lui Sturdza, o multime de romani ar fi trebuit s treac de partea nemtilor. Dezer torii doriti erau asteptati la Soveja, cu o pri mire triumfal. Dar, in loc de romani trdtori, germanii au primit un puternic bombardament de artilerie. naintea btliei de la Mrsesti a fost proiectat o ofensiv in zona Nmoloasa de pe Siret, localitate cunoscut pentru fortificatiile de acolo si, mai ales, pentru faptul c mai tarziu s-a rsturnat acolo, pe Siret, un pod plutitor pe care se afla o intreag nunt, toti participantii murind inecati. Situatia frontului era, in general, aceeasi dinainte, cu deosebirea c Armata a II-a, comandat de generalul Christescu, se afla si ea pe pozitii dup retragere, la rsrit de Siret. Trupele inamice, constituite in dou grupuri, Rohr si Gerock, rmaneau superioare din punct de vedere numeric. Trupele romane se bucur de aprecieri deosebite chiar din partea generalilor rusi, ingrijorati de starea de spirit din randul celor pe care ii comandau: ‘Dorinta adevrului m face s constat c, in aceast var 1917, infanteria roman este superioar celei ruse.’. Nimeni n-ar fi putut afirma, inaintea unui atac, c rusii vor porni ori nu. Vecintatea romanilor, la un atac dat in comun cu Armata a VI-a rus, prezint avantajul de a da rusilor pilda antrenant a unui atac energic. Comanda mentele rus si roman lucrau la un plan de ofensiv care este mereu amanat. La o intlnire a celor mai inalte autoritti militare romane si rusesti, Averescu propune un plan de atac spre Transilvania, care nu este admis, ins. Se aprob, atunci, atacul in directia NmoloasaRamnicu Srat. n acest caz, rolul principal urma s il aib Armata I, refcut si proaspt intrat in lupt. Atacul trebuia realizat in coopereare cu Armata a II-a roman si Armatele a IV-a si a IX-a rus. O alt armat rus, a VI-a, urma s acopere manevrele celorlalte armate. n legtur cu evenimentele pre zentate acum, reamintim trdarea lui Sturdza si invinuirea nedreapt adus locotenentului Ciulei. n culegerile de folclor din judetul Vaslui l-am intalnit la Avrmesti, co muna Voinesti, pe un veteran din Primul Rzboi Mondial, Filipescu Alexandru, de la care am auzit un cantec despre locotenentul Ciulei:
‘Pe soseaua ce porneste
Din Bacu inspre Carpati,
Pe zpad greu porneste
Un convoi trist de soldati.
Toti cu fetele mahnite
Si pe frunte au un nor:
Au ordin s-l execute
Pe un camarad de-al lor.
El mergea cu fruntea sus,
Tot drumul nimic n-a spus,
Dar deodat se opreste
Si, scotand din buzunar,
Un portret al maicii sale,
Tot ce avea la el mai scump,
La un camarad il d
Si de el c se rug:
‘De te duci cumva pe acas
Spune-i mamei bun rmas.
Cci la marginea din sat
Eu sunt mort nevinovat.’.
La tulpina cea de tei
Zace corpul fr viat
Al srmanului Ciulei.
De la Cartier porneste
Un soldat in fuga mare
Si pe colonel vesteste
C Ciulei e gratiat.
Ce folos c e-impuscat
Si e mort nevinovat.’
Dan Ravaru
