Omul nu are dect dou ci de urmat; -calea omului: bttorit de filosofie, stiint si tehnic si -calea domnului: nsotit de rugciune si practicarea virtutilor
Petre Tutea
Din totdeauna omul a ncercat s-si plaseze realitatea existential ntre ceea ce Petre Tutea denumea; comodul fizic – care s-i satisfac nevoile de viat (resurse de hran, adpost, mbrcminte etc) si comodul mental – care s-i asigure un ambient agreabil, plceri estetice si satisfactii intelectuale. Acestea din urm nu puteau fi mplinite dect prin cultur si spiritualitate. De aceea practicarea spiritualittii a avut o continuitate n viata comunittilor umane, iar pe perceptia si traditia spiritual s-a cldit edificiul cultural si lingvistic al oricrui popor. Cutarea sprijinului divinittii, indiferent sub ce form, a fost o necesitate permanent, la nceputuri din necunoastere, iar apoi din cunoastere si convingere, n cutarea mntuirii si nvierii pentru viata vesnic rvnit de fiecare crestin. Evolutia cunoasterii nu a influientat prea mult spiritualitatea, ceea ce l-a fcut pe Francis Bacon s spun c; putin stiint l ndeprteaz pe om de Dumnezeu. Mult stiint l ntoarce la El. Si asa si este, pentru c pe msur ce omul a avansat n domeniul cunoasterii, nevoia de Dumnezeu a devenit mai prezent si mai necesar n viata personal si social, mai ales pentru faptul c moralitatea si virtutea promovate de credint, rmn singura chezsie a unei convietuiri n armonie pentru lumea actual. Acest drum anevoios si ndelungat al cunoasterii nu putea fi parcurs fr cunoasterea de sine (care presupune o introspectie a sinelui) si fr raportarea la divinitate. Or, raportarea la Dumnezeu nu se poate realiza dect prin dou modalitti; printr-o conduit moral adecvat si prin practicarea virtutilor crestine n raport cu tine, cu semenii ti, cu comunitatea n care triesti, n sfrsit, n raport cu valorile umanittii. Iat zona n care poeta Viorica Ispir si dezvolt discursul poetic n cartea sa Omul si cerul (aprut la Editura Spiru Haret n 2017), ntr-o abordare din perspectiva omului n constiinta cruia viata penduleaz ntre teluric si celest, ntre aici si dincolo, ntre prezent si viitor plecnd de la trecut, n sfrsit din perspectiva tririlor personale n raport cu divinitatea si valorile perene ale neamului. Nici nu trebuie s cunosti fizic autoarea ca s- ti dai seama (dup discursul su poetic) c este o persoan ajuns la vrsta ntelepciunii, cu o experient de viat n limitele unei moralitti exemplare, cu o capacitate special de introspectie si perceptie a realittilor n continu schimbare, ndeosebi n plan personal, familial si social. Viorica Ispir alege poezia ca modalitate de expresie a meditatiilor si sensibilittii sale ntr-un moment de cumpn pentru acest gen literar. Mai ales c nu putini sunt astzi acei care se ndoiesc de rostul si valoarea poeziei n viata cotidian, mai nti pentru c interesul pentru poezie a sczut n era informatiei si apoi, pentru faptul c nici poezia modern nu mai are valoarea estetic de alt dat. Clasicii si romanticii considerau c poezia trebuie s se supun unor canoane legate de ritm, rim, simetrie, muzicalitate, s aib cursivitate n expunere, s contin un mesaj si, cel mai important, s produc o emotie asupra cititorului. Aceste aspecte reuseau s confere poeziei o valoare estetic, mai ales prin trirea emotional- afectiv, care devine cu att mai expresiv, cu ct se exprim n limitele decentei, moralei si a frumosului liric. Desigur, figura de stil si ndeosebi metafora, este la ea acas n aceast viziune, iar arta de a o folosi tine de inspiratia creatorului de a da expresivitate asocierilor de cuvinte. Nu-mi propun o analiz literar, stilistic sau de continut, pentru c nu am ndrituirea necesar, asa c voi ncerca s abordez viziunea poetic a doamnei Viorica Ispir dintrun alt unghi de vedere si anume din perspectiv mistico-religioas, dac nu chiar esoteric. n urm cu ctiva ani fceam parte dintr-o echip ce lansau la Vaslui, Brlad si Husi, dou crti ale poetului Eugen Enciu aprute sub coordonarea profesoarei Lolica Antipa. Ambele crti, cu un vdit caracter mistic, esoteric si religios, defineau ntr-o manier liric ascensiunea omului ctre sferele nalte ale divinittii, sub titlul Vis mplinit – Ascensiunea si Dumnezeirea ce suntem. Subiect destul de arid si dificil de abordat care necesit o anumit pregtire si, de ce nu, un anumit ritual pentru a te transpune ntr-o stare spiritual pe care oricum ti-o induce cartea. ncercnd s ptrund esenta crtii doamnei Viorica Ispir am avut aceiasi senzatie, pentru c mesajul poetic al crtii plaseaz cititorul ntr-o zon a evlaviei, a moralittii exemplare, care orienteaz omul ctre religios, ctre nalt, ctre Dumnezeire Cu recolta-ti de adevruri,/ Te nalti ncet, la ceruri, / Spre o nou devenire…/ Jos rmi o amintire (Viata, pg 52). n versuri relativ simple, respectnd, n marea majoritate a poeziilor, canonul clasic al versului simetric, muzical, cu cadent ritmic si liric, autoarea reuseste s-si rspund unor ntrebri existentiale a cror simplitate frizeaz uneori candoarea si chiar inocenta, fr a fi lipsit de profunzimea abordrii filosofice. O raz de lumin / Din mintea omeneasc / Vor lumina si-n ceruri / Adncuri s-i cunoasc (Omul si cerul, pg. 33). Interesant este faptul c autoarea ajunge aici parcurgnd un drum destul de lung, ncepnd cu primul su volum de poezii ntitulat Cunoaste-te pe tine nsuti aprut n 2004 la Editura PIM, Iasi. n cele 75 de poezii pe care le contine acest prim volum apar aceleasi ntrebri existentiale, a cror rspuns este si aici aproape invariabil: o anumit moralitate n viata personal si social si o cale de ascensiune ctre divinitate prin virtute Stiindu-l mic, neajutorat / Si legi divine, Tu i-ai dat / S-aleag el, rul de bine, / S fac, doar, ce se cuvine (Omul, pg. 20). n cartea Omul si Cerul omul este ridicat din conditia sa teluric, pur uman, la conditia cunoasterii adevrate, la care nu poate ajunge dect trind tainele credintei. Asa nct n cele 70 de poezii care formeaz acest ultim volum am gsit o continuitate a aceleiasi ascensiuni ctre divin Omul mereu curios / nclinat spre cercetare / va gsi si alte sensuri / Pentru viata viitoare (ntrebri, ntrebri, pg.18), pentru c asa cum spune n poezia Omul din primul volum O creatorule divin / Ti cerul si pmntu-i plin / De-a Ta creatie divin / Si infinit si sublim! (pg. 20) Ambele crti, n ansamblul lor, sunt n fapt un mod de promovare a virtutilor, virtuti de care omenirea a fost preocupat din totdeauna. ncepnd cu Socrate care spunea nu viata conteaz, ci calitatea ei si continund cu stoicii antichittii, care vedeau desvrsirea n practicarea virtutii, direct, sau indirect prin ostracizarea viciului. Mai trziu, Sfntul Nectarie din Eghina (mitropolit de Pentapole) spunea cu convingere; cunoasterea de sine este ndatorirea primordial a omului, el este dator nainte de toate s se cunoasc pe sine. Lipsit de aceast cunoastere gndurile lui se afl n rtcire, fiind prizonierul feluritelor patimi, stpnit de aprige pofte, preocupat de multe si zadarnice lucruri, cu o viat nelinistit, dezordonat si plin de griji, gresind n toate si poticnindu-se pe calea vietii Iat c opus viciului este virtutea, a crei aplicare firii umane poate spori puterea moral a sufletului si calitatea vietii. Prin antiteza viciului el este convins c poate atrage inima cititorilor ctre virtute. Pretinde, prin urmare, c omul poate si trebuie s se cunoasc singur, desi Petre Tutea afirm rspicat nu te poti cunoaste singur pentru c cunoasterea uman este numai prin revelatie, omul fiind doar imitator asa cum si anticii spuneau c; doar zeul este creator, omul nu-i dect imitator Iluzia-i desart…/ Aprinde ns dorul / De-ajunge pnla stele / Cu gndul-cltorul (Omul si cerul, pg. 33). Ba mai mult, la vrsta de 80 de ani Petre Tutea spunea despre sine abia acum sunt om, pn acum am pendulat ntre supraom si neom referindu-se la infatuarea omului modern care se crede atotputernic. Nu stiu dac poeta noastr a avut asemenea incertitudini. Cert este faptul c scrie atunci cnd talentul, experienta de viat si ntelepciunea vrstei, i permite crearea acelei stri de gratie n sufletul cititorului, n care tranzitivitatea (transmiterea ideilor si conceptelor), ca si reflexivitatea (impactul sufletesc) se regsesc deopotriv, asa cum poetul Ioan Baban (prefatatorul crtii) remarca atunci cnd se referea la forta de comunicare a textului poetic (Un punct de vedere, pg. 2). Un htru spunea c vrstnicii dau sfaturi bune pentru c nu mai pot da exemple proaste ceea ce nu este departe de adevrul pe care si poeta l remarc; Cnd te simti n neputint / Si gndesti cu-ntelepciune / F-ti un reazm din credint / Spune-n gnd o rugciune (Calea vietii, pg. 38). Iat de ce inegalabilul Petre Tutea spunea cu ndrepttire omul n viat are dou ci; calea omului – bttorit de filosofie, stiint si tehnic, si calea Domnului – nsotit de rugciune si practicarea virtutilor, la care se pare c invariabil ajunge fiecare dintre noi. Or, pentru omul obisnuit calea omului pare mai aproape de firea lui, constatare la care poeta ajunge atunci cnd spune Putini si caut rspunsul / n meditatii, cercetare / Cci e mai mare Necuprinsul / Dect o viat oarecare (Dor nestins, pg.24 – din Cunoaste-te pe tine nsuti). Certitudinea asupra a ceea ce nseamn puterea de a te cunoaste pe tine nsuti survine si din convingerea c omul a fost creat dup chipul si asemnarea Creatorului, ceea ce face pe Mikhael Aivanhow s afirme; a te cunoaste nu nseamn ati cunoaste caracterul cu calittile si defectele sale, sau a cunoaste limitele conditiei umane. Dac nu ar fi dect aceasta chiar si copiii ar fi capabili de a se cunoaste. Ce este acest nsuti? Bratele, picioarele, creierul? Nu, sentimentele? Gndurile? Nu, acest nsuti e o parte din Dumnezeu, o scnteie, un spirit nemuritor, ceva ce nu se poate defini, foarte ndeprtat, foarte sus. Cunoaste-te pe tine nsuti / n suflet sincer s privesti / Nu-nchide ochii cnd si-acolo / Pete si umbre ntlnesti (Cunoaste-te pe tine nsuti, pg. 5, din volumul omonim). Ti dac totusi ajungi s te cunosti, aceast autocunoastere nu poate strni un sentiment de team? asa cum spunea James Boswel cunoaste-te pe tine nsuti, dar n acelasi timp teme-te pentru tine nsuti pe care si Viorica Ispir l surprinde n versurile sale E n jur parfum, culoare si iubire / Fericit, floarea doar viseaz / Cnd o mn rece o reteaz / Conducnd-o, brusc, spre risipire (Destin, pg. 74). Mai pragmatic, Lucian Blaga constat c timpul nu asteapt s te cunosti atunci cnd vrei s faci ceva; Cunoaste-te pe tine nsuti? – se ntreab filisoful – Foarte bine, dar pentru a ncepe ceva n viat nu trebuie s astepti pn te vei cunoaste pe tine nsuti. n caz contrar acest deziderat ar deveni pentru oricine un epitaf atitudine cu care poeta este de acord cnd spune Orice om sosit pe lume / si trieste timpul su / Care, raportat la vremuri / E mai bun sau e mai ru (Timpul, pg. 142), pentru c Doar un lucru este sigur / Orice azi devine ieri / Si cnd viata ti surde / nc-un mine tu mai ceri (idem). Si Nietzsche este de acord cu aceast realitate cnd spune Firile active obisnuite cu succesul nu se comport conform dictonului, cunoaste-te pe tine nsuti, ci ca si cum naintea lor ar plana porunca; doreste-ti o personalitate si vei deveni acea personalitate. n perfect concordant cu afirmatiile de mai sus George Bernard Schaw conchide si el c n viat nu trebuie s te gsesti pe tine nsuti, ci s te creezi pe tine nsuti ceea ce regsim si n versurile poetei Cristalul strluceste pe ct e slefuit / ntelepciunea vietii e, dac-am reusit / S ne-acceptm viata si jocul dur al ei / S ducem, demn, n suflet si lacrimi si idei (Reflexii despre viat (Omul si cerul, pg.43). ncercnd totusi o abordare tematic a volumului Omul si cerul, dincolo de meditatia filosofic, vom descoperi cel putin opt teme principale pe care poeta le abordeaz n stihuri potrivite, fiecare din acestea cuprinznd un numr aproximativ egal de poezii. ntre cele mai semnificative teme subliniem: – tema introspectiei conform dictonului care d titlul primei crti, ncepnd cu poezia Eu sunt si se ncheie cu Autoportret, cmpul tactic al abordrilor cu aceast tem fiind familia surprins n toate ipostazele sale; – tema originii si trecutului istoric al omenirii si romnilor, n sapte poezii ncepnd cu Geneza si ncheind cu Rugciune de printi; – tema existential si gseste rezolvarea ntr-o retoric filosofic pe parcursul a nou poezii, ncepnd cu ntrebri, ntrebri; – realitatea cotidian, perceput printr-un simt al perceptiei extrem de dezoltat, se regseste n zece poezii ntre care Judecata valorilor si Magia cuvintelor sunt cele mai reprezentative; – tema central n discursul poetic al autoarei este ns moralitatea, ca realitate si ndemn, a crei principal izvor este credinta n Dumnezeu mrturisit pe parcursul a 11 poezii, de la Omul si cerul pn la Calea vietii; – tema respectului si recunostintei fat de printi si strmosi, fat de valorile si simbolurile neamului, fat de limba si cultura noastr, n sfrsit, fat de darurile cu care omul a fost nzestrat de Creator sunt adevrate triri care se regsesc n sapte poezii, ncepnd cu Od Cuminteniei pmntului si terminnd cu Recunostint; Ultimele dou teme, a saptea si a opta, ar putea fi ntitulate Evocri si Natur (ambele cu cte nou poezii), au o puternic ncrctur nostalgic si elegiac, n care chemarea originilor (Genez, pg 20), evocarea simbolurilor (Colinde la Ticu, pg. 139), sau clipele de reverie pe care ti le ofer minunatele imagini ale naturii atotintegratoare (Peisaj, Bradul, Trei plopi, Salcia) sunt relevante prin continut, prin muzicalitate, dar mai ales prin emotia artistic pe care o induce celui ce o citeste. n general Viorica Ispir asterne pe hrtie o poezie linistit, pasnic, dintr-o zon n care viata si are cursivitatea ei fireasc, animat deopotriv, de evenimentele cotidiene firesti ntr-o familie traditional si de ntrebri existentiale care, prin versuri mestesugite, capt rspunsuri adecvate ntr-o pendulare original ntre rational si metafizic, ntre viata de aici si de dincolo, ntre mistic si religios, ntre azi, ieri si mine. Toat poezia este ptruns ns de filonul moralittii, a virtutilor umane si mai ales crestine, pe care autoarea ni le ofer, printre altele, ca o trire si experient personal, ceea ce desigur sporeste valoarea crtii. Privite astfel lucrurile rugciunea poetei adresat Divinittii capt valoare, nu numai n plan personal, ci si n plan general, uman, pentru c nzuieste spre bine si desvrsire; Doamne d-mi mai mult minte / S discern pe cele dou / Spre a merge nainte / Tot gsindu-mi cale nou…, D-mi lumina diminetii / Si o raz de la soare / S gust bucuria vietii / Si s vindec tot ce doare. (Calea vietii, pg. 138). Asa nct as ncheia periplul meu prin poetica doamnei Viorica Ispir cu cuvintele aceluiasi Nectarie din Eghina: Cu ce cuvinte te voi putea luda virtute, cu ce cuvinte ti voi cnta frumusetea, cu ce flori ti voi mpodobi harurile, sau cu ce cununi ti voi putea ncununa puterea, cu ce pan ti voi putea descrie chipul? ntru tine se afl splendoarea si fericirea sufletului, ntru tine se afl sntatea trupului, ntru tine se afl curtia duhului, ntru tine se afl tot ceea ce este bun si desvrsit n viata noastr. (Sf. Nectarie din Eghina – Cunoaste-te pr tine nsuti, sau despre virtute, Editura Sophia, 2012).
Valeriu Lupu – doctor n stiinte medicale
