Noaptea-i mumia / iar soarele e masca ei mortuar, sunt versurile pe care poetul le-a scris pe patul de spital, dup ce a revenit la viat.
Poetul vasluian Ion Enache a fost la un pas de a prsi aceast lume, zilele trecute. Desigur, pentru poeti, moartea poate fi o prelungire a vietii, iar ei oricum jongleaz, fiecare dup puteri si talent, cu segmente de vesnicie. Dincolo de nemurirea poetilor ns, este foarte important existenta terestr, cea n care acestia si compun opera cu care si cumpr mai apoi nemurirea. De aceea, faptul c Ion Enache a rmas n viat, c de Acolo, de Sus, a fost zgltit nitel, artndu-ise c nc nu si-a definitivat opera literar, poate fi pentru poetul vasluian un nou nceput. Rmne de vzut dac el va pretui asa cum se cuvine creditul de existent care i-a fost acordat.
Criza anuntata de Ciuleandra
– Ioane, arti destul de bine pentru un mort! – Si moartea este o experient de viat. – n ultima perioad, ai fost internat prin spitale, att n Vaslui, ct si la Iasi. Prin oras chiar se zvonise c ai fi murit. Ce s-a ntmplat de fapt? – Am fost internat mai nti la Spitalul Judetean Vaslui, sectia Neurologie, la doamna doctor Croitoru. Am anticipat criza pe care o aveam s-o am cu trei-patru ore nainte. – Cum ai anticipat-o? – Spre surprinderea mea, am fost anuntat de un cntec straniu, interpretat la dou bete pe undeva prin interiorul locuintei mele. Ritmul respectiv semna cu felul n care ncepe dansul popular Ciuleandra, de la un ritm lent, la unul rapid, nvluitor. n momentul n care am ajuns la spital, am anuntat-o pe doamna doctor c e posibil s am o criz asa cum am mai avut si n alte dti, desi nimic din comportament si din felul n care artam nu prea s anunte un eveniment nedorit n sntatea mea. Nu dup mult timp, a avut loc lesinul si am fost transportat la Reanimare, unde medicii moldoveni care lucreaz acolo au constatat la un moment dat c murisem. La interventia lor, am fost supus unor socuri electrice cu ajutorul crora am fost readus la viat.
A fost o stare de ntuneric, din care eu nsumi faceam parte
– Acum c totul a trecut, putem glumi: cum e s fii mort, Ioane? – Eu cred c scriitorii adevrati si chiar anumiti oameni de stiint au fost atrasi de mirajul mortii. Hemingway cuta moartea prin rzboaiele civile din Spania. Dostoievski a fost condamnat la moarte si gratiat chiar pe esafod, Nichita Stnescu stia c este bolnav, dar a refuzat s se salveze. Si aceasta nu pentru c butura ar fi devenit o patim, ci dintr-o dorint de a se afla ct mai aproape de moarte, care devenea un ritual de initiere. Nu cu toat seriozitatea, dar n strfundurile subconstientului mi-am dorit aceast moarte clinic. – Ce ai vzut in acele clipe? – Mai nti a fost un preludiu, constnd n imagini combinate din factori concreti si fantastici. – Anume? – Eu am scris ntr-un caiet viziunile, n msura n care ele pot fi povestite, dar n momentul de fat simt nevoia ca ele s rmn o tain a mea. – Apoi? – S-a lsat ntunericul. Acela care probabil l-a determinat pe Goethe s spun, n ultimele sale clipe, S se fac lumin!. A fost o stare de ntuneric, din care eu nsumi fceam parte. Probabil aceast stare a trit-o si Esenin cnd a scris celebrul poem Omul negru. Cnd am revenit la viat, am scris versurile: Noaptea-i mumia / iar soarele e masca ei mortuar.
Am sentimentul ca ceva esential se va ntmpla n viata mea
– Cum ai ajuns la Spitalul CFR Iasi? Cu o ambulant, stiu, dar de ce? – Dup ce mi-am recptat cunostinta, m-am trezit c aveam introdus o sond si eram tot plin de snge n zona respectiv. mi fusese perforat uretra, hemoragia nu se mai oprea si de aceea s-a luat decizia de a fi transferat la Iasi. – Acolo cum a fost? – La Iasi, am avut noroc de o doctorit foarte tnr si frumoas si m simteam oarecum vinovat, de parc as fi trdat-o pe doamna doctor Croitoru, care m nviase la Vaslui. Momentul culminant al perioadei de la Iasi a fost acela cnd am primit vizita majorittii scriitorilor ieseni, cnd s-a umplut tot salonul, de s-a speriat si doctorita. n aceeasi zi, ei au telefonat la Bucuresti presedintelui Uniunii Scriitorilor, Eugen Uricaru, care le-a transmis s-mi ntocmesc un dosar, pe baza actelor eliberate de cele dou spitale, spre a primi de la Uniune un ajutor social. – Ce se mai aude cu cartea ta, cnd va vedea lumina tiparului? – n conditiile unui sprijin financiar promis de o institutie al crei nume va fi trecut pe copert, volumul Metafizica uitrii e posibil s apar n chiar dou – trei sptmni. Oricum, dup momentele de ntuneric prin care am trecut, am sentimentul c ceva esential se va ntmpla n viata mea.
* Daniel Grosu 2004
