n gandirea simpl a tranului roman Pmantul se prezint sub intruchiparea unui ou, fundul oului reprezentand Pmantul muritorilor, iar varful fiind Cerul divinittii. n credinta popular acest ou ar pluti pe o ap intins, ap in care s-ar vrsa chiar Apa Sambetei, Oului ca simbolistic reprezint mai mult decat ar putea reda orice limbaj si mai mult decat ne poate istorisi ratiunea. Cu bine cunoscuta sa form rotundovoid care inspir, in acelasi timp, liniste si mister, oul nu avea cum s fie trecut cu vederea de ctre oamenii de rand si de ctre specialistii in domeniu. Mitologia popular prevede c atunci cand oamenii nu ar mai inrosi ou in joia Pastelui, atunci lumea se va sfarsi. Desi astzi, asociem oule rosii srbtorii pascale cea mai mare si mai important srbtoare a tuturor crestinilor, traditia oulor vopsite in diferite culori este mult mai veche decat crestinismul chiar din anticitate. Oule rosii sunt alimentele sacre de care nu este bine s iti bati joc sau se le iei in deradere. Ele ne aduc aminte de cosul cu ou asezat sub crucea pe care Mantuitorul ptimea pentru pcatele noastre, devenind rosii in urma sangelui care picura din rnile Lui. Ciocnirea oulor vopsite este un ritual mostenit de la primii crestini care isi druiau ou rosii de Pasti, se srutau pe obraji si spuneau salutul sfant ‘Hristos a nviat!’ urmat de ‘Adevrat a nviat!’. n afara oulor vopsite, la romani exist o adevrat art a incondeierii oulor, nemaiantalnit nicieri in lume. Dac geto-dacii, venerand cultul solar, vopseau oule cu galben, semnificand culoarea Soarelui pe bolta cereasc sau in portocaliu – culoarea discului solar la rsrit si apus, odat cu ptrunderea crestinismului, oule au inceput s fie vopsite si in rosu. Vecinii nostri, slavii, au imprumutat obiceiul incondeierii de la comunittile daco-romane cu care au intrat in contact in perioada migrrii lor in Europa de est si Balcani existand peste 70 de desene diferite. Oul incondeiat trieste si in credintele poporului nostru si este pzitor de duhuri necurate, oul rosu se intrebuinta ca amulet, obicei practicat, in zilele noastre, la rusii din prtile Uralului, unde se fceau ou din pietre semi-pretioase, vestitele Ou Faberge de diferite culori, intre care si rosii, mici de tot, si se purtau ca fetisuri la incheietura mainii, cum se poart mrtisoarele, dup cum fetis trebuie s fi fost oule de piatr vopsite cu galben si oranj, din mormintele preistorice, ingropate odat cu mortul, ca protectie spirituala impotriva Duhurilor Rului. Culoarea rosie, fiind simbolul vietii, deci al puterii, se explic pentru ce popoarele rzboinice au adoptat-o pe steagurile lor, pentru c la popoarele indo-germanice culoarea rosie era semnul mririi si al cinstei, culoare cu care se infsurau si impratii purpur, semnul fortei, al stpanirii. Odinioar, numai la curtile domnesti era ingduit intrebuintarea unor anumite obiecte de culoare rosie. Pentru locuitorii Daciei, oule vopsite erau o ofrand ritual destinat divinittilor htoniene si strmosilor. Ca o rmsit a acelor vremi, folclorul romanesc retine c de Pasti, cojile oulor rosii se ddeau pe o ap curgtoare, spre a se duce in ‘Tara Blajinilor’. (fiinte imaginare, incarnri ale copiilor morti nebotezati, al cror loc de vietuire se afla la ‘captul lumii’, locul unde se vars Apa Sambetei). n felul acesta, si Blajinii aflau c pentru toti crestinii a venit Pastele’. Crestinitatea leag simbolul oulor rosii de patimile lui Iisus. Se spune c atunci cand Iisus a fost btut cu pietre, cand acestea l-au atins, s-au transformat in ou rosii. Si se mai spune c Sf. Maria, venind s-si vad Fiul rstignit, a adus niste ou intr-un cos spre a le drui soldatilor s-i permit sa-si vad fiul, dar care s-au inrosit de sangele mantuitorului stand sub cruce. Rstignirea si invierea reprezint eterna legtur dintre moarte si viat, asa precum renaste natura in fiecare primvar, cand se reia ciclul vietii. Oul, el insusi purttor de viat, devine un simbol al regenerrii, al purificrii, al vesniciei. La noi, oule nu se vopsesc doar in rosu, ci si in alte culori, realizand desene deosebit de inspirate si frumos lucrate, in motive geometrice sau reprezentand plante, animale ori diferite simboluri de a ‘incondeia’ sau ‘inchistri’ ou. Armonia culorilor, delicatetea modelelor transmise din generatie in generatie si miestria executiei, au transformat acest mestesug empiric in art. Oule sunt incondeiate in trei-patru sau mai multe culori, de obicei, tinand cont si de simbolul fiecrei culori in parte. Tehnica impistririi oulor este cea mai complex, mai artistic si totodat cel mai greu de realizat intrucat, folosind baia integral de culoare si uzand de tehnica crutrii succesive a fondului, rezult c munca de elaborare artistic este indelungat si dificil. Oule s-au incondeiat si cu pana de gasc, captul de lumanare inmuiat in foc si cu el se scria pe coaja oului dup care era vopsit intr-o singur culoare de obicei rosie. De asemeni s-a mai practicat tehnica ornrii oulor si cu penita cu tus, de fapt desenarea cu tus de diferite culori pe suprafata oului si astfel iesind la lumin adevrate opere de art, ou care se mai pstreaz inc in muzeele de specialitate. Dar unealta de baz, chisita, este format dintr-un betisor de mrimea unui creion avand la unul din capete fixat perpendicular o mic buctic de tabl foarte subtire de alam, aram sau tinichea, transformat in teav prin infsurarea tblitei pe un ac de cusut foarte subtire, avand in interior un orificiu foarte fin. Ceara se punea de regul undeva pe marginea plitei de gtit s stea in felul acesta fierbinte, in care se aduga un praf de crbune foarte fin pentru a colora ceara si astfel pentru a lsa urme vizibile pe suprafata oului chiar cand este desenat pe un camp de culoare. Prin impistritul arhaic se realizeaz ornamente in dou nuante cromatice prin simpla menajare a fondului. Deci, impistritul comport minimum dou nuante in afara culorii de baz, de obicei albul, vernil-ul in mai multe nuante, pentru oule de rat si in rarele cazuri, galbenul rezultat dintr-o baie prealabil peste care se aplic ceara de albine crutind succesiv celelalte straturi de culoare. Vorbind de impistritul actual ne referim la acea ‘betie’ cromatic ce reuseste s unifice atotcuprinztor, in cazuri exceptionale, pan la 12 culori, parte rezultand din baia de culoare, parte fiind obtinute dup aplicarea primei scriituri in cear. Motivele decorative sunt numeroase si fiecare motiv se prezint in mai multe variante, care se diferentiaz in functie de localitate sau zon. Variaz chiar si in acelasi sat sau oras si diferit iese acelasi motiv din mana aceleiasi persoane care incondeiaz. Cele mai utilizate motive sunt cele arhetipale precum Soarele care apare in numeroase reprezentri, ca simbol al primverii, dragostei de lumin si bucuriei de a tri, luna, cruce, steaua cu patru sau opt brate, apoi motivele zoomorfe: albina, broasca, racul, porumbita, greierele, zmeul, rata, gasca, sarpele, melcul, rdasca, creasta cocosului, coarnele berbecului, pestele, apoi cele fitomorfe: frunza bradului, frunza stejarului, frunza de mesteacn, frunza de salcie, vascul, floarea mrului, florile de pr, frunza trifoiului, garoafa, ghiocelul, mrgritarul, ciubotica cucului, frunza de fragi, cpsunile, miezul de nuc, pstile, spicul graului, al orzului, crengute, urmeaz cele scheomorfe grebla, lopata, harletul, sapa, secera, roata carului, roata morii, degetele, scara, butoiasul sau fedelesul, tpoiul, vartelnita, furca de tors, fierul plugului, carja ciobanului, desagii si braul popii, calea sau crarea rtcit, inelul si fluierul ciobanului, crucea Pastelui, crucea romaneasc, crucea ruseasc sau crucea moldoveneasc, steaua numit uneori si steaua ciobanului sau floarea strchinii, manstirea si multe alte modele pe care tranul roman le asternea pe suprafata oului ‘scriind’ astfel nenumrate povesti. Motivele geometrice sunt cele mai vechi si mai rspandite. n privinta motivelor scrise, motivul tipic al oului impistrit este cel geometric, in diferite forme. Rareori imbinat cu motivul floral, acest geometrism arhaic care este de fapt un mod de expresie plastic. Unele motive reprezint forme din lumea inconjurtoare, simboluri abstracte si elemente astrale iar in ornamentarea geometric se folosesc ca elemente, liniile drepte, curbe si frante sau in combinatii de linii cu puncte. Liniile folosite imbrac diverse aspecte cu anumite semnificatii: – Linia vertical si cea orizontal, traiectul vertical simbolizeaz, forta activ si o elevatie spiritual sau material; linia vertical reprezint viata, cea orizontal, moartea. – Linia dreapt, utilizat ca linie de separare sau unificare, simbolizeaz, destinul. – Linia dubl, dreapt, panglic central, drum, un ornament primitiv universal, simbolizand eternitatea. Aceste linii sunt folosite ca linii de separatie intre diverse planuri. – Linia formand o suit de dreptunghiuri reprezint gandirea, cunoasterea. – Linia in semicercuri simbolizeaz protectia. – Linia frant orizontal in dinti de fierstru, cu alternanta directiilor in sus si in jos, semnific binele si rul, coexistenta lor in timp. Linia frant vertical simbolizeaz dominatia. – Linia usor ondulat reprezint apa, purificarea. – Meandrul este o linie sinuoas, fr sfarsit. Meandrul cu volute si spirale este caracteristic ceramicii din neolitic. Grecii si romanii l-au folosit mereu in decorarea ceramicii. El reprezint sarpele si simbolizeaz nemurirea, eternitatea. Spiral care pleac dintr-un punct, pentru a se desfsura la infinit simbolizeaz timpul, eternitatea. – Voluta, spiral dubl, regsit si pe ceramica veche, simbolizeaz legtura dintre viat si moarte. n afar de linii se folosesc in ornamentarea geometric si diverse combinatii de linii formand simboluri: – Motivul in ‘X’ un simbol foarte vechi reprezint unirea, prietenia. – Plasa sau reteaua, simbol ce reprezint separarea binelui de ru. – Plasa oblic intr-un triunghi simbolizeaz sentimentele omenesti. – Ptratul reprezint semnul grafic al inteligentei. – Ptratul cu retea semnific intelepciunea. – Triunghiul simplu sau cu franjuri simbolizeaz stpanirea asupra sentimentelor. – Rombul reprezint intelepciunea. – Punctele si ‘pictelele’. sunt semne primitive strvechi, bogtia, fericirea, de asemenea stelele, seminte1e, a1binele. Dintre motivele individuale remarcm: Cercul, foarte rspandit in ornamentic, simbolizeaz diverse elemente ca soarele, universul, infinitul, aspectul ciclic al naturii. n afar de forma simpl a cercului, mai intalnim forme de cerc cu punct interior, dou cercuri concentrice si cercul imprtit in dou sau patru prin linii verticale si orizontale. Crucea, venerat ca fetis in comuna primitiv a devenit semn distinctiv al crestinttii bratele sale semnificand, in acelasi timp, si cele patru puncte cardinale sau cele patru anotimpuri. Despre simbolistica culorilor de pe oule incondeiate se poate sustine c: – Rosu este simbol al sangelui, soarelui, focului, dragostei si bucuriei de viat. – Galben – lumin, tinerete, fericire, recolt, ospitalitate. – Verde – reinnoirea naturii, prospetime, rodnicie, sperant. – Albastru – cer, sntate, vitalitate. – Violet – stpanire de sine, rbdare, increderea in dreptate. Chiar dac sunt non culori in credinta popular ele fac parte totusi din culori. – Albul – inocent, puritate. – Negru – absolutism, statornicie, eternitate. Traditia popular povesteste c oule rosii sfintite la Biserica Crestin sunt un antidot redutabil contra farmecelor si magiei negre. Vechimea obiceiului incondeierii oulor ar putea fi doar bnuit. Exist btrani care isi amintesc c strbunii lor vorbeau de practici de fertilizare svarsite de tinere perechi care ingropau ‘ou desenate’ la marginea campului, in noaptea de nviere, ceea ce plaseaz obiceiul in vremuri precrestine. Aceeasi vechime pare a fi demonstrat si de perpetuarea unui model numit ‘ciresic’ ce este aproape identic cu ‘vartelnita’ intalnit pe ceramica de tip Cucuteni sau a motivului numit ‘crarea rtcit’, modelul si cel mai greu de realizat. Ou cu calea rtcit mai primeau si mamele a cror copii au murit nebotezati. Dar oule incondeiate se foloseau nu numai la srbtorile Pastelui ci si in diferite alte srbtori la romani cum ar fi: nunta: mirii primeau fiecare cate un ou rosu incondeiat cu motivele, coarnele berbecului care insemna spiritul de conducere in cas, berbecul intotdeauna conduce turma ca mascul dominant, apoi o inim care inseamn casa, si de fapt dragostea din cas si care inim la randul ei era plin de puncte albe ceea ce inseamn stelele care la randul lor reprezint imensitatea dragostei din casa mirilor. La fiece cruce sunt cate un numr de patru ciresele ceea ce inseamn rodul casei si anume reusita din cas si bineinteles neaprat copiii crestinati. La inceputul aratului plugarul primea un ou incondeiat cu fierul plugului ca s aib plugarul un an imbelsugat si mnos. Tot la fel si cu celelalte simboluri scheomorfe in diferitele sezoane de agricultur. Dar oule incondeiate nu au fost prezente doar in zilele de Paste ci se ornau cu ele impreun cu nucile, alunele imbrcate in staniol bradul de Crciun, bradul de nunt dar si cel de inmormantare. Oule inchistrite incepeau a fi ‘muncite’ in Joia Mare. De regul, ele nu se mancau. Dup ce erau sfintite in noaptea de nviere, erau druite rudelor si celor dragi si erau pstrate in apropierea icoanelor pan la Pastele urmtor sau druite ulterior in functie de necesitti. Oule incondeiate sunt apreciate si nu numai in zi de Pasti, ci mereu pentru c in acest mod, noi, ca popor putem duce mai departe traditia noastr veche de secole. ncondeiatul oulor a pstrat un loc special in sufletul poporului roman. La o prim vedere se poate afirma c oul incondeiat apartine trecutului, ins mesterii populari reusesc s mentin vie aceast tehnic arhaic in sufletul si credinta noastr, intr-un timp al modernittii, apreciat in diferite regiuni din Romania si foarte cutat in orasele mari ale trii dar si peste hotare. Urez pe aceast cale tuturor cititorilor o srbtoare pascal luminat!
Dan Horgan
