DESPRE ÎNCEPUTURILE GIMNAZIULUI REAL «KOGÃLNICEANU» DIN VASLUI (I)

1. ISTORIOGRAFIA PROBLEMEI

Istoriografia vasluianã, mãcinatã de o serie de dispute inutile, orgolii locale si lipsitã de deontologia specificã, exceptie fãcand mai tanãrul Lucian- Valeriu Lefter, este una infloritoare dupã evenimentele postdecembriste, constatandu-se un real progres in productia istoriograficã si cercetarea veritabilã. Trecutul Gimnaziului Real “Kogãlniceanu’ a fost abordat sumar in diverse lucrãri, capitale fiind cele semnate de Dumitru V. Marin, Cornelia C. Alexandru, Liceul “Mihail Kogãlniceanu’ – centenar, Vaslui, 1990, si prof. dr. Nicolae Ionescu, prof. Marin Moronescu, Liceul Teoretic “Mihail Kogãlniceanu’ Vaslui 1890-2010, Iasi Editura PIM, 2011, la care adãugãm anuarele Liceului “Mihail Kogãlniceanu’ din 1923, 1929-1930, 1931, 1935-1936, 1945-1946 (conform bibliografiei lui Nicolae Ionescu si Marin Moronescu). Problematica scolarã vasluianã a fost abordatã si in alte diverse lucrãri, dintre care amintim: Mihai Ciobanu, Alexandru Andronic, Petru Necula, Cronica Vasluiului – documente, locuri, oameni, fapte, si, recent, Paul Zahariuc, Vaslui. II. Împroprietãrire si invãtãmant, partea I-a si a II-a, Iasi, Editura PIM, 2016. În studiul de fatã, abordãm ince – puturile Gimnaziului “Kogãlniceanu’ si constructia clãdirii, punand in valoare documente din Arhivele Nationale Istorice Centrale din Bucuresti. Studiul poate fi folosit si in cercetarea evolutiei arhitectonice a orasului Vaslui, dar si la elaborarea corectã a listei prefectilor si primarilor care s-au succedat in fruntea administratiei judetene si orãsenesti, in care am observat mari carente (a se vedea Cronica Vasluiului).

ÎNFIIN?AREA GIMNAZIULUI REAL

Înfiintat in 1890, Gimnaziul Real din Vaslui primeste numele marelui om politic Mihail Kogãlniceanu incepand cu 26 mai 1891 si este transformat in liceu prin demersurile lui Theodor Tomida, din 1923, prima serie de liceeni absolventi fiind cea din 1926-1927. Separarea cursurilor liceale de cele gimnaziale din anul scolar 1971-1972 este urmatã de infiintarea Scolii nr. 3 din Vaslui, care se instaleazã in localul vechiului Gimnaziu Real “Kogãlniceanu’, unde functioneazã si astãzi. Consiliul general al judetului Vaslui dispune in sedinta din 27 august / 9 septembrie 1889, in legãturã cu infiintarea Gimnaziului din orasul Vaslui de “a se da din casa judetului suma de 5000, cinci mii, sub titlul “Fond pentru infiintarea unui Gimnaziu in orasul Vaslui’, dispozitie aprobatã de Ministru, in virtutea cãreia se alocã suma specificatã. Ministerul de Interne se adresa Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice la 22 ianuarie 1890, arãtand dorinta exprimatã de Consiliul judetean Vaslui, in temeiul articolului 78 din legea organicã judeteanã, de a “se infiinta un gimnaziu in orasul Vaslui, deoarece dintre toate resedintele de judete, singurul vechi oras nu posedã sco(a)lã secundarã, causã din care apro(a)pe totalitatea copiilor din localitate rãman numai cu instructiunea primarã’. Prima clãdire in care a functionat Gimnaziul Real “Kogãlniceanu’ (dupã Nicolae Ionescu, Marin Moronescu) Primarul “comunei urbei Vaslui’, informat de prevederea din bugetul Minsterului Instructiunii Publice, exercitiul 1890-1891, de infiintare a unui Gimnaziu, incepand cu 1 septembrie 1890, se adreseazã Ministerului la 14 aprilie 1890 de a “a ne face cunoscut, pentru a se stie din timp de a se lua mãsuri, in ce priveste inchirierea unui local si procurarea mobilierului necesar unui asemine(a) Gimnasiu’. În rãspunsul Ministerului, survenit la 11 mai 1890, se confirmã infiintarea Gimnaziului incepand cu 1 septembrie, si statul de platã, prin care se includeau patru profesori, cu un salariu lunar de 280 de lei, si alti doi, cu 150 de lei. “Localul, mobilierul, cheltuielile materiale si scriitorul sco(a)lei, privind pe acea Primãrie’, invitatã sã inlesneascã functionarea si sã comunice Ministerului “in ce conditiuni ati procurat localul si mobilierul necesat instalatiunii Gimnasiului’. Ministrul Instructiunii Publice, “in urma creditului votat de Corpurile Legiuitoare pentru constructiuni de sco(a)le, a dispus a sã clãdi un local de Gimnasiu in orasul Vaslui’. Comitetul Permanent al judetului Vaslui, in sedinta din 9 / 21 iulie 1890, in care s-a discutat problema construirii imobilului de scoalã, considera: “cã, in dorinta de a putea ajunge la un asemenea resultat de cea mai mare necesitate pentru orasu si judetul Vasluiu, este bine ca si sumele votate de Consiliul judetean, sã se intrebuinteze in acest scop; Considerand, cã, dupre cum resultã din desbaterile Corpurilor Legiuito(a)re, este deja votatã si suma necesarã anualã pentru intretinerea Gimnasiului, astfeliu cã sumele votate de Consiliul General nu mai sunt necesare la intretinerea anualã a Gimnasiului, si darã ele pot a se intrebuinta la infiintarea lui, deoarece si votul consiliului este in acest sens; Considerand dar, cã pentru a ne conforma votului Consiliului General este de a afecta sumele votate si scrise prin decisiunea de la 27 / 9 septembrie 1889 si budgetul anului 1890-1891, la infiintarea Gimnasiului; Considerand cã cea mai bunã intrebuintare care se poate face cu aceste sume pentru a ajunge la scopul pentru care ele au fost votate, este de-a le pune la dispozitia Domnului Ministru al Cultelor ca adjutor la suma ce Domnia-sea va fixa pentru clãdirea Gimnasiului; servind astfel sumele votate de Consiliul general din Vasluiu la construirea localului, fie prin cumpãrarea locului, fie in orice alt mod’. Consiliul general dispune folosirea sumei de 5000 de lei, destinatã infiintãrii Gimnaziului din Vaslui, pentru construirea localului. Erau semnati: G. Mironescu-Stavar, presedintele Comitetului permanent al judetului Vaslui, si Al. Georgescu (era directorul prefecturii si semneazã mai multe documente, probabil in locul prefectului). Gh. Mironescu informeazã Ministerul la 11 / 23 iulie 1890 despre alocarea sumei de 5000 de lei pentru infiintarea Gimnaziului si dorinta alocãrii aceleiasi sume pentru construirea localului. Conducerea Gimnaziului inainteazã Ministerului la 1 septembrie 1890 “statele de prezentã a personalului didactic’, care ii inregistreazã pe Constantin Calmuschi (partea literarã) si Stefan Severin (partea stiintificã). Între 1 si 18 septembrie 1890, I. Andrei functioneazã ca profesor de religie si muzicã vocalã, dupã care a fost permutat la Gimnaziul din Cãlãrasi, asa cum mãrturiseste in cererea sa din 22 noiembrie 1890. Em. Mihãilescu, profesor de religie si muzicã, figureazã in statele de platã incepand cu 15 septembrie 1890, in octombrie, noiembrie, decembrie. Primul director al Gimnaziului Real a fost Stefan Severin. Semnãtura directorului Stefan Severin si stampila Gimnaziului Real (septembrie 1890) Directiunea Gimnaziului Real din Vaslui comunicã Ministerului la 1 septembrie 1890, inaugurarea la orele 1000, a “gimnasiului din localitate, la care a asistat Dl Prefect, reprezentat prin Dlu A. Georgescu, director prefecturei, si Dlu Primar in persoanã. Dupã terminarea serviciului divin Dlu Directore a gimnasiului a tinut un discurs pentru deschiderea cursurilor la care, a rãspuns Dlu Primar. În urmã am procedat cu Dlu Calmuschi Const., profesor de partea literarã, care s-a prezentat la postul seu, la formarea orarului, pe care l-am afisat in sala scolei. Cursurile vor incepe regulat de luni 3 septembrie’. Adresa era semnatã de Stefan Severin, directorul Gimnaziului Real. Inventarul Gimnaziului Real a fost transmis Ministerului la 3 septembrie 1890 de cãtre Stefan Severin, directorul institutiei, pe care il redãm, de altfel foarte sãrac: 10 bãnci, o “tabelã’, o catedrã, un dulap pentru arhiva scolii, sase scaune din paie, un “ornic de pãrete’, o masã de cancelarie, un clopotel mic, o putinã de apã, douã cofe si douã “tinichele de bãut apã’. Stefan Severin confirmã la 23 septembrie 1890 primirea cutiei cu douã sigilii, unul pentru cearã si celãlalt pentru tus, “in trebuinta cancelariei gimnasiului’. Antetul Gimnasiului Real “Kogãlniceanu’ din Vaslui Prin raportul din 24 martie 1892, cand Gimnaziul era verificat de inspectorul Z. Herescu, directorul Constantin Calmuschi expune situatia institutiei scolare din Vaslui, care nu detinea la acea datã “niciun aparat de Fisicã sau Chimie, nici tablouri de Anatomie, Zoologie sau Botanicã, nici colectiuni de Sc(iinte) Naturale’. Studierea Geografiei se realiza cu ajutorul hãrtilor “celor 5 continente’, a unui glob de inductiune si unul in relief. Sunt enumerate hãrtile istorice: Grecia veche, Italia veche, Imperiul Roman, Europa in timpul lui Carol cel Mare, Europa in secolul al XIV-lea. Istoria modernã si contemporanã era lipsitã de existenta hãrtilor istorice. Gimnaziul era dotat cu 14 bãnci pentru douã clase, oferite conditionat de primãrie panã la instalarea in noua clãdire. Bãncile sunt “lungi si grele, de sistemul vechi, au fost rãu fãcute si actualmente unele sunt deteriorate’. La 1 septembrie 1893 urma sã se deschidã si clasa a III-a, cand Gimnaziul trebuia sã functioneze in noua clãdire, unde era necesar “mobilier pentru toate trei clase, mobilier pentru sala de musicã, de desemnu si pentru aulã, mobilier pentru cancelaria profesorilor, cãci nu e decat o masã lungã, o perdea si cateva scaune, mobilier pentru cabinetul Directorului (actualmente mobiliat de subsemnatul, cãci nu are scoala pentru acesta decat un dulap), mobilier pentru cabinetul secretarului. Trebuiesc cuiere sistematice pentru vestiare si storuri de felurite mãrimi. O lampã mare pentru aulã si doue, trei lampe suspendate mai mici ar fi indispensabile. Noul local fiind mult mai mare va trebui mai mult combustibil si mãrirea personalului de servici’. Directorul Gimnaziului cere Ministrului “o micã sumã pentru instalarea unei sonerii electrice, care sã anunte, fixa, inceputul si finitul orelor in salele de studiu, in sala de musicã si de desemnu, spre a se evita intarzierile produse cu sunarea clopotului de servitori si inpietarea unei ore asupra celeilalte. Ar fi necesarã instalarea unui mare ornic pe frontispiciul sco(a)lei, necesar orientãrii elevilor, cu atat mai mult cu cat niciun edificiu din oras nu are. Sco(a)la mai are necesitate de un drapel si de portretele M. M. L. L. Regele si Regina si A. S. Principele Ferdinand’. Semnãtura directorului Constantin Calmuschi

continuare în numãrul viitor

Costin Clit