Denumirea, oarecum improprie pentru Moldova dintre Prut si Nistru, a cunoscut o interesant si semnificativ evolutie in timp. Termenul ca atare este folosit de Dimitrie Cantemir, fr a avea, ins, conotatiile de mai tarziu, desem – nand acea zon restrans din sudestul teritorial romanesc dintre Prut si Nistru, avand o particularitate istoric limitat in timp. Pentru o scurt perioad, Chilia si teritoriul adiacent s-au aflat sub stpanirea domnitorilor munteni din neamul Basarabilor, deci tinutul s-a numit, dup ei, Basarabia. Cand turcii si ttarii si-au extins stpanirea in zonele invecinate, a fost extins si denumirea, care, odat cu ocupatia ruseasc, a atins apogeul. Niciodat in istoria Moldovei, pan la nenorocitul an 1812, Prutul nu a constituit o linie desprtitoare intre fiii aceluiasi neam. mprtirea in Tara de Sus si Tara de Jos nu tinea cont de Prut, ci numai de alte criterii, istorice sau de relief. Roman I spune clar, in cercetarea sa, c Moldova se intinde de la munti pan la trmul mrii. Mai trebuie s mentionm c partea de sud a zonei dintre Prut, Dunre si Nistru a cunoscut un intens proces de romanizare inc dinainte de cucerirea Daciei, la fel ca Dobrogea. Pe Nistru au fost situate cele mai falnice cetti ale Moldovei, Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Alb (vezi foto). Nenorocirea Moldovei era (intre altele) c, asa cum se spunea, ar fi fost asezat mai departe de Dumnezeu si mai aproape de Rusia. Tarii de la Moscova se considerau urmasi ai impratilor bizantini de la Constantinopol si cutau s-si revendice iluzoria mostenire. Cel care, conform testamentului su, a vrut s pun in practic dezideratul rusesc a fost Petru cel Mare. A apelat la sprijinul lui Dimitrie Cantemir, strlucit crturar, ins naiv om politic, si a ptruns in Moldova, dar in 1711 armata sa a fost zdrobit de turci, care, de aceast dat, ne-au fcut un mare bine. A urmat sirul rzboaielor ruso-turce, care au insangerat pmantul romanesc, in special pe cel al Moldovei, prdat in permanent si fr discriminare de ambele prti beligerante. nainte de pacea de la Kuciuk-Kainargi, rusii se pregteau, dup un lung rzboi, s anexeze intreaga Moldov, efectuand, in aceast perspectiv, dou recensminte (1771-1772 si 1774). S mai semnalm faptul c, in 1739, maresalul rus Mnich a ridicat peste 100.000 de moldoveni si i-a strmutat in Rusia. Dup 1794, rusii ajung la Nistru, convinsi c in curand vor ingloba teritoriile romanesti in imperiul lor. A urmat lungul rzboi ruso-turc, intre anii 1806-1812, incheiat cu fatidica Pace de la Bucuresti. Stpanirea ruseasc se instaurase in ambele principate, rusii speculand cu dibcie con – vingerile comunittii de religie ortodox. Situatia international presu punea, ins, unele comanda – mente ale prudentei. Viata socialpolitic, existenta de zi cu zi a statelor, viitorul lor, toate erau dominate de personalitatea zdro – bitoa re a lui Napoleon, de care era imposibil s nu tii seama. ncurajati de unele promisiuni vagi ale acestuia, la Tilsit si la Erfurt, in cadrul unor tratative, rusii se vedeau deja stpanitori atat peste Moldova, cat si peste Muntenia, ajungerea pan la Dunre fiind o prim etap a drumului ctre Constantinopol. Deja rusii se comportau ca atare. Eroul lor national, Kutuzov, se luda c va lsa romanilor numai ochi ca s plang, iar generalul Jeltuhin recomanda s fie injugati la trasul tunurilor si carelor in locul boilor. n anul 1812, la hanul lui Manuc din Bucuresti incep discutiile asupra unei viitoare pci. Delegatia turc era condus de Galib Efendi, cu rol mai mult decorativ, adevratii conductori fiind fratii Dumitrache si Panaiotache Moruzi, un nume de blestem, ca si in cazul Bucovinei. Pretentiile rusesti erau inc de la inceput foarte categorice: voiau ambele Principate romanesti. ntre timp Napoleon trimite turcilor aflati in tratative un mesaj in care isi exprima explicit hotrarea de a ataca Rusia. Textul a czut, ins, in mana fratilor Moruzi, care nu l-au transmis turcilor, fiind mituiti de turci, acestia fiind la curent cu mersul lucrurilor. n consecint, au mai redus din pretentii si tratatul, atat de oneros pentru romani, a fost incheiat la 16 mai 1812. Articolele 4 si 5 erau cele mai dureroase pentru noi, adevrate lovituri de cutit in spate: „Prutul, de unde acest rau ptrunde in Moldova, pan la vrsarea lui in Dunre, va face hotarul dintre cele dou imprtii: Rusia si Turcia”, precum si „Partea din Moldova asezat pe malul drept al Prutului este prsit si dat Sublimei Porti, iar nalta Poart Otoman las Curtii Imperiale a Rusiei pmanturile din stanga Prutului.” (Kiritescu, Istoria, pg. 70). Din nou turcii, fr niciun drept, cedau teritorii care nu le apartineau, ca si in cazul Bucovinei. Dup ce Napoleon a atacat Rusia si aceasta a fost obligat s-si retrag trupele din Principate, turcii au inteles c au fost trasi pe sfoar. Fratii Moruzi au fost crunt pedepsiti, trupurile le-au fost sfasiate in bucti, capetele tiate si expuse la Constantinopol. Totul in zadar, atat pentru romani, cat si pentru turci. Manuc Bei, armean de origine, aflat in spatele trdrilor fratilor Moruzi, s-a refugiat la rusi, primind un mare domeniu la Hancesti, unde este si acum conacul su. Mai intai rusii au botezat noua achizitie teritorial „Basarabia”, pentru a o deosebi de Moldova rmas sub suzeranitate otoman. A fost o miscare inte – ligent, pentru a preveni orice posibil confuzie. n zilele noastre la fel, Grecia nu a recunoscut Macedonia decat sub denumirea de „fosta republic iugoslav a Macedoniei”, pentru a nu fi confundat cu provincia greceasc avand acelasi nume. La noi, ins, „moscovitii” s-au grbit primii s recunoasc Republica Moldova, fr s tin seama de confuziile, pe plan international, cu teritoriul romanesc dintre Prut si Carpati. Presa sporeste si ea, permanent, confuzia, vorbind despre moldoveni si romani in diferite imprejurri, in tonul dorit de Rusia. Fat de Basarabia, a crei deznationalizare si-a propus-o de la inceput, Rusia a adoptat o perfect tactic a pasilor mrunti. Initial, i s-a acordat titulatura de „oblastie”, adic regiune, tinut, ceea ce presupunea o anumit autonomie. La 16 mai 1812 este alctuit un fel de guvern provizoriu, alctuit, teoretic, pe baza legilor si obiceiurilor trii. De asemenea, la 21 august are loc organizarea Bisericii basarabene tot dup obiceiul pmantului. Totul prea a ilustra ipocritele declaratii ale tarului Alexandru, care, dup trecerea timpului, pot fi considerate cinice: „Administrand Basarabia, trebuie s ne gandim c se aseaz fundamentele unui edificiu mai intins. Poporul acestei provincii trebuie s primeasc binefacerile unei administratii printesti si liberale, ca astfel s fie atras cu dibcie atentia popoarelor limitrofe asupra fericirii ei. Bulgarii, moldo – venii, muntenii, sarbii caut o patrie. S le usurm calea ca s o afle. Trebuie s exaltm prin toate mijloacele aceste populatii spre a le aduce la telul ce ne propunem. S le promitem independent, inteme – ierea unui regat slav, recompense pecuniare brbatilor celor mai influenti, decoratii si titluri convenabile pentru sefi si pentru ceilalti.” (Kiritescu, Istoria, pg. 78). Pentru a fi in ton cu promisiunile, tarul Alexandru va numi un pmantean, Scarlat Sturza, care, impreun cu un Sfat de boieri, tot pmanteni, s guverneze provincia. La fel, in fruntea Bisericii este instalat mitropolitul Stefan Bnulescu- Bodani, venit de la Iasi, dar de origine ardeleneasc. Statutul de „oblastie” al Basarabiei este intrit in 1814, cand i se acord autonomie. Totodat ins, chiar din 1814 incep s se ia primele msuri care vor urmri deznationalizarea Basarabiei. Acum se va trece la organizarea unor colonizri care pe parcurs vor deveni masive. Sunt adusi gguzi (turci de religie crestin), bulgari, germani, elvetieni, dar sunt adusi si ucrainieni si rusi din interiorul imperiului, atrasi de slujbe bine pltite sau de loturi de pmant. n paralel, moldovenii localnici primesc promisiunea unor proprietti de peste 50 de hectare de pmant in zonele slab populate din Siberia, formand sate pan pe malurile fluviului Amur. Iar in Basarabia nu trece mult si se schimb lucrurile. n 1825, este desfiintat Sfatul boierilor, iar in 1828, tarul Nicolae desfiinteaz orice form de autonomie, Basarabia devenind o gubernie a Rusiei, condus exclusiv de functionari rusi, dintre cei mai necinstiti si hrpreti. Sunt desfiintate toate scolile romanesti, ultima dintre acestea fiind Seminarul din Chisinu, limba roman fiind gonit de pretutindeni. Este adus un mitropolit rus, al crui palat va fi inclzit ani la randul prin arderea crtilor romanesti cutate si confiscate de peste tot. Prin scolile in care se preda numai in limba rus si prin bisericile unde se slujea numai in ruseste se incearc schilodirea sufletelor si mintilor romanesti, ceea ce se si reuseste, intr-o anumit msur. Pe Prut se inalt un adevrat zid, sunt interzise comunicatiile de orice fel sub pre – tex tul unor nenumrate carantine. O raz de sperant apare in 1856, cand in asa-numitul rzboi al Crimeii, Rusia sufer o infrangere zdrobitoare. n acest context, trei judete din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad) sunt retrocedate Moldovei si, impreun cu aceasta, vor intra in componenta Romaniei dup anul 1859. Dar, dup 1877, s-a creat o situatie cu totul nepre – vzut. Din aliat al Romaniei, pe care o salvase de la un posibil dezastru pe campiile Bulgariei, Rusia devine, in 1878, un dusman care ameninta inssi existenta statului roman, silind pe principele Carol si pe armata lui s se retrag peste Olt. Nu s-a produs invazia Romaniei, dar cele trei judete vor fi, din nou, furate de Rusia. Nicieri, nici chiar in Transilvania aflat la cheremul ungurilor, politica de deznatio – nalizare nu a fost atat de slbatic precum in Basarabia. Romanii au rezistat ins, ducand o adevrat lupt national, asa cum vom vedea in continuare.
– va urma –
Dan Ravaru
