II – Transilvania

Dup� o lung� c�l�torie, dup� ce au plecat din vestul Siberiei si au poposit prin Urali si pe Volga (unde au fost inclusi in statul Khazar), ungurii n�zuiesc spre vestul Europei, ii insp�imant� pe locuitori, dar sunt, apoi, invinsi, asa c� se potolesc si se stabilesc in Panonia, unde se afl� si ast�zi. Afland c� la r�s�rit sunt tinuturi mult mai bogate decat pustiile lor campii, vor n�v�li in tinuturile denumite acum Transilvania, prin acest reper geografic intelegandu-se si Banatul, Crisana, Maramuresul. Dup� ce vor infrange rezistenta b�stinasilor care se numeau, deja, romani (blaci, olahi), condusi de voievozi ca Gelu, Glad, Menumorut, vor trece la reorganizarea provinciei. �n Avangard� erau pusi mereu secuii, urmasi ai kabarilor, asa c� acestia au fost asezati la trec�torile muntilor dinspre Moldova, s� preintampine atacurile dusmane. Nesimtindu-se in sigurant�, i-au chemat in Transilvania pe Cavalerii Teutoni si, dup� ce s-au certat cu acestia, pe germanii numiti impropriu sasi, desi nu erau toti din Saxonia. Numai pe romani nu a fost cazul s�-i aduc�, deoarece ei se aflau, deja, acolo si erau tot mai numerosi. Forta militar� a maghiarilor i-a infrant de cate ori s-au r�sculat. Nobilimea roman� a fost sau nimicit�, sau asimilat�, prin catolicizare sau deznationalizare (de exemplu, cei din neamul Candea vor deveni Kendy, cei din neamul Corbu se vor numi Korvin, ajunsi pe tronul Ungariei). Dup� r�scoala denumit� „de la Bobalna”, se vor lua m�suri speciale impotriva romanilor; intre altele, li se va interzice s� locuiasc� in orase si s� poarte arme. Transilvania va trece, efectiv, sub st�panirea a ceea ce a r�mas cunoscut drept „Unio-trium-nationum”, adic� uniunea ungurilor, secuilor si sasilor. Acestia din urm�, care fondaser� sapte orase pe locul unor vechi asez�ri romanesti sau slave, au dat si un nou nume tinutului: Siebenburgen in german�, Septem Castris in latin�, tradus de slavi in Semigradia. �n ciuda tuturor actiunilor dusm�noase la care au fost supusi, romanii si-au p�strat limba de origine latin� si religia ortodox�. De asemenea, ei au avut in permanent� leg�turi cu fratii lor din Muntenia si din Moldova, in mod direct, prin p�storitul transhumant. Domnitorii romani au avut mereu posesiuni in Transilvania si au sprijinit viata religioas� de aici. Dup� 1526, cand regatul maghiar se pr�buseste ca urmare a infrangerii de la Mohaci si trece sub ocupatie turceasc�, principatul Transilvaniei va avea acelasi regim ca Muntenia si Moldova. Autonomia s-a p�strat si sub st�panirea Habsburgilor, incepand de la sfarsitul secolului al XVII-lea. �n secolul urm�tor romanii vor cunoaste un adev�rat reviriment cultural, in conditiile in care o parte dintre ei va adera la o form� aparte de catolicism, respectiv Biserica Unit� cu Roma, Blajul, sediul noii ierarhii bisericesti, va deveni un important centru cultural. Sub influenta scrierilor lui Dimitrie Cantemir – printro fericit� intamplare, „Hronicul a vechimei moldo-vlahilor” ajunge la biblioteca de aici – la Blaj se vor forma c�rturari de mare valoare, totodat� lupt�tori pentru cauza national�: Inochentie Clein, Samuel Micu, Gheorghe Sincai, Timotei Cipariu etc.. Secolul al XVIIIlea va fi marcat pentru romanii transilv�neni prin r�scoala lui Horia, Closca si Crisan, manifestare national�, in interpretarea cauzelor acesteia existand, inc�, p�reri diferentiate. Oricum, evenimentele au ilustrat dorinta de afirmare a romanilor, lupta acestora, indiferent de jocurile politice f�cute de austrieci, de Curtea de la Viena. �n 1791, c�rturarii neamului nostru din Transilvania vor inainta st�panirii habsburgice un memoriu intitulat „Supplex Libellus Valachorum”, in care erau rezumate revendic�rile nationale si erau consemnate unele st�ri de fapt. Una dintre cerinte suna astfel: „S� nu mai fim batjocoriti ca neam de tolerati, admisi, neprimiti intre straturi, numiri injurioase si nevrednice, si s� fim asezati in folosirea tuturor drepturilor civile”. Memoriul este, ins�, remis Dietei maghiare, care il respinge in totalitate. O alt� cale de afirmare a romanilor a fost incadrarea in regimentele gr�niceresti, in primul rand in cel de la N�s�ud, pe drapelul c�ruia trona inscriptia „Virtus romana rediviva”. „C�tanele negre”, cum li se spunea lupt�torilor din acest regiment, l-au impresionat pe Napoleon in b�t�lia de la Arcole, acesta mentionand in raportul c�tre Consulat strig�tul „Dati, ficiori!”. Un adev�rat moment crucial in lupta romanilor pentru realizarea idealurilor nationale l-a constituit anul 1848. Ungurii au inceput revolutia urm�rind obtinerea de libert�ti exclusiv pentru ei, nationalismul lor fiind mai periculos pentru fiinta national� a romanilor decat st�panirea habsburgic�. La fel s-a intamplat in Balcani, unde nationalismul grecilor sau sarbilor a fost mai nociv pentru aromani sau pentru aromanii din Timoc decat st�panirea turceasc�, iar in zilele noastre ucrainienii nationalisti vor s� distrug� total identitatea romaneasc� din Bucovina de Nord si sudul Basarabiei. �n acest context, romanii, in special motii din Muntii Apuseni, sub conducerea lui Avram Iancu, au luptat cu indarjire impotriva revolutionarilor maghiari. Necunoscand adev�ratele realit�ti, Karl Marx scria despre �militiile valahe reactionare”. Dup� o perioad� relativ benefic� pentru romani, a urmat o adev�rat� catastrof�: dualismul austro-ungar. Dup� infrangerea suferit� din partea Prusiei la Sadova – K�nigratz (Canecret, in folclorul ardelenesc), Viena se vede nevoit� s� accepte doleantele maghiarilor. Imperiul se imparte in dou�, imp�ratul devine si rege al Ungariei si, astfel, se instituie, din 1867, statul Austro-Ungar. Transilvania cade in partea ungureasc�, va fi guvernat� de la Budapesta de nationalistii fosti revolutionari la 1848. Dup� sute si sute de ani, Transilvania dispare ca unitate statal� mai mult sau mai putin autonom�, ea este „unit�” cu Ungaria. Urmeaz� inchiderea sau diminuarea num�rului scolilor romanesti, inlocuirea lor cu scoli exclusiv unguresti, fruntasii romanilor sunt inlocuiti, si ei, in functii, limba roman� este exclus� din toate institutiile, ziaristii romani sunt persecutati, li se intenteaz� procese, sunt recrutate „cozi de topor” ce primesc nenum�rate avantaje. Reactia celor amenintati cu desfiintarea ca natiune a fost pe m�sur�. �n primul rand este consolidat� ideea de unitate national�, dup� pierderea oric�ror iluzii legate de Viena si Budapesta toate privirile indreptandu-se spre Bucuresti ca spre o Mecca a romanismului, ca simbol al unui viitor stat national care s�-i reuneasc� pe toti urmasii Romei de pe aceste meleaguri. Biserica Ortodox�, care pan� atunci avusese ierarhi sarbi, se elibereaz� de ei prin eforturile lui Andrei Saguna, asa c� atat ortodocsii, cat si „unitii” vor sluji unor idealuri nationale comune. Intelectualii nationalisti se grupeaz� in jurul asociatiei culturale �”ASTRA” si a revistei „Tribuna” din Sibiu. Se face o ultim� incercare de a apela la sprijinul Vienei impotriva ungurilor. �n 1892, o delegatie condus� de Ion Ratiu vrea s� prezinte imp�ratului un „Memorandum” care descria situatia ingrijor�toare a romanilor si revendic�rile acestora. A fost un esec total. Delegatia nu a fost primit�, memorandumul a fost trimis maghiarilor, autorii au fost judecati si condamnati la inchisoare. Maghiarizarea devine si mai violent�, conduc�torii acestei actiuni l�udandu-se c� in cincizeci de ani nu va mai fi nici m�car un singur roman in Transilvania. Aceasta era atmosfera in momentul declans�rii primului r�zboi mondial.

– va urma –

Dan Ravaru