I – Contextul international

Anul 1914 a cutremurat Europa, spulberand iluziile unui echilibru politic interstatal, generator de pace si prosperitate. Dup� incheierea r�zboiului franco-prusac, au urmat decenii de liniste si, cel putin in Occident, progresul realizat in toate domeniile p�rea s� traseze conturul unei lumi ideale, ilustrand triumful civilizatiei. Semnele r�u-prevestitoare – evenimentele din nordul Africii, cele din Rusia sau din Balcani, desi apropiate geografic, nu au tulburat starea de spirit general�. Cele dou� blocuri militare, tripla Aliant� (Germania, Austro-Ungaria, Italia) si Antanta (entente cordiale), format� din Anglia, Franta si Rusia, p�reau, intr-o acceptiune cel putin ciudat�, garante ale p�cii, mascand imense contradictii si conflicte virtuale. Dar pe 28 iunie 1914, la Sarajevo, au r�sunat focurile de arm� trase de foarte tan�rul nationalist sarb Gavrilo Princip, fiind ucis Franz Ferdinand, mostenitorul tronului austro-ungar, iar Europa s-a trezit la zgomotul acestora. Dup� numai o lun�, s-a declansat primul r�zboi mondial, angajarea succesiv� a statelor sugerand un efect domino sau un carambol de biliard, dac� putem face abstractie de tragismul situatiei. Iat�, intr-o relatare telegrafic�, ansamblul evenimentelor care au antrenat in conflict t�rile de pe toate meridianele, inc� din prima faz� a r�zboiului: „Austro-Ungaria a declarat r�zboi Serbiei la 28 iulie 1914. Apoi, Germania a declarat r�zboi Rusiei pe 1 august, trupele germane au p�truns in Luxemburg pe 2 august. Germania a declarat r�zboi Frantei la 3 august si, in acelasi timp, trupele sale au p�truns in Belgia, inc�lcandu-i neutralitatea, ca si pe cea a Luxemburgului. Abia la 4 august Germania a declarat r�zboi Belgiei. Starea de r�zboi intre Marea Britanie si Germania a fost proclamat� la 4 august, iar la 5 august, cea dintai declar� r�zboi Germaniei. La 6 august, Austro- Ungaria a declarat r�zboi Rusiei. La 8 august, trupe anglo-franceze au p�truns in colonia german� Togo din Africa. La 10 august, trupe germane au executat un raid in colonia britanic� Cap (Africa de Sud). La 11 august, Franta a declarat r�zboi Austro-Ungariei. O declaratie similar� a f�cut-o Anglia Austro- Ungariei la 12 august. Japonia a intrat in r�zboi al�turi de Antanta la 23 august, aceeasi atitudine adoptand, in august, Australia si Noua Zeeland�. La 29 octombrie, trupele Imperiului Otoman intr� in r�zboi al�turi de Puterile Centrale (Germani si Austro-Ungaria). Rusia declar� r�zboi Turciei la 2 noiembrie, iar Franta si Marea Britanie, la 5 noiembrie. Asadar, intr-un r�stimp foarte scurt, r�zboiul s-a generalizat. �n anii urm�tori, alte t�ri se vor al�tura beligerantilor: in 1915, Italia a intrat in r�zboi al�turi de Antanta, iar Bulgaria, al�turi de Puterile Centrale; in 1916, Romania a intrat in lupt� al�turi de Antanta, la fel, din 1917, S.U.A., Grecia, Brazilia etc.” (nota de la pag. 56 din „Istoria r�zboiului pentru intregirea Romaniei”, de Constantin Kiritescu, lucrare citat� in continuare „Kiritescu, Istoria”). Bineinteles, ceea ce s-a intamplat la Sarajevo a fost doar pretextul, nu cauza primului r�zboi mondial. Asupra adev�ratelor motive opiniile difer�, dar prezint� si atitudini comune, care pot fi considerate generale, acceptate tacit, desi de pe pozitii diverse. �ntre cauzele reale se inscriu impunerea Germaniei ca mare putere (dup� unificarea din 1870- 1871), tensiunile amplificate de ambitiile statale conflictuale, competitiile economice si rivalit�tile coloniale. Dac� pan� in pragul secolului XX Anglia era simbolul dezvolt�rii industriale, locul s�u este preluat de Germania de la „regele abur”, fabricile si uzinele moderne de aici utilizand din plin alte resurse energetice. Tot de aceast� nou� putere modial� – nu cu mult timp in urm� divizat� in zeci de formatiuni statale minuscule – este legat� si problema coloniilor. La inceput, cel putin pentru epoca modern�, au existat tensiunile anglo-franceze, care, la sfarsitul secolului al XIX-lea, s-au incheiat cu episodul Fachoda, cand un posibil conflict s-a finalizat cu un adev�rat concordat privind posesiunile din Africa ale celor dou� t�ri. Germania s-a considerat, ins�, nedrept�tit�, avand in vedere marele s�u potential economic si disponibilit�tile demografice. Nemultumit� de neinsemnatele teritorii africane dobandite, a avut tentative asupra Marocului, unde prezenta canonierei „Agadir” ar fi putut s� gr�beasc� izbucnirea primului r�zboi mondial. Mai presus, ins�, de toate acestea se impunea o acut� si presant� problem� a nationalit�tilor, in mod deosebit in estul continentului. Situatiile erau diferentiate de la caz la caz, dar pretutindeni exista un sentiment de frustrare, de constientizare a unor nedrept�ti istorice. Astfel, romanii si sarbii aveau state nationale, dar o bun� parte dintre ei tr�iau in cadrul altor state. Croatii, slovenii, cehii, slovacii nu aveau state propriu-zise, ci erau inclusi in Austro-Ungaria. Polonezii erau imp�rtiti in trei state, Macedonia era revendicat� de sarbi, bulgari, greci etc.. S� ad�ug�m si Rusia, in calitatea sa de „inchisoare a popoarelor”, avand locuitori de zeci de origini… �n acest context de o atat de mare complexitate, s-a pus problema r�zboaielor legitime sau ilegitime, drepte sau nedrepte, de ap�rare sau de cotropire. Este dificil s� ne referim la fiecare natiune in parte, mai ales c� obiectivitatea nu este cea mai de seam� tr�s�tur� caracteristic� a istoricilor. De aceea, ne vom opri in continuare la Romania. Dac� in perioada interbelic� semnal�m existenta unei bibliografii extrem de bogate in lucr�ri care subliniaz� de fiecare dat� indrept�tirea romanilor ca, prin jertfa de sange cerut� de r�zboi, prin eroismul militarilor s�i, s� se poat� reuni intrun singur stat, in nenorocitul deceniu 1950-1960, tonul publicistic s-a schimbat radical. F�c�tura de Mihai Roller, asa-zisul istoric adus in bagajele armatei sovietice de la Moscova, cel ce si-a b�tut joc trecutul nostru, a incercat o nou� viziune asupra particip�rii romanilor la primul r�zboi mondial. Citandu-l pe Lenin, care spunea c� r�zboiul a fost dus pentru reimp�rtirea lumii si c� numai Serbia a fost in legitimitate, Roller arunca o umbr� asupra Romaniei, sugerand (f�r� s� aib� curajul de-a o spune direct) c� noi am purtat lupte pentru cucerirea unor teritorii str�ine. Respectiv, la Congresul al V-lea al Partidului Comunist din Romania (nu Roman!) se stabilise c� am devenit, dup� r�zboi, un stat multinat ional, in care romanii ii asupresc pe unguri, germani, sarbi, evrei etc.. Nu il mai aminteam pe acest sinistru dac� urmasii s�i, acum pe la alte organisme internationale si internationaliste, nu ar sustine aceleasi idei. Din slug�rnicie si lasitate – suntem europeni, nu? – oamenii nostri politici, ca si numerosi reprezentanti ai presei, sau f�cut c� nu aud. Istoria si demografia contrazic, ins�, plenar asertiunile de acest gen. Cele trei provincii romanesti, Transilvania (cu Maramuresul, Crisana si Banatul), Bucovina si Basarabia, aflate sub st�panire austro-ungar� sau ruseasc�, pe care le vom prezenta pe parcurs, si-au demonstrat si isi demonstreaz� in continuare caracterul romanesc. Pozitionarea lor, cuprinderea in idealul national al Unirii tuturor romanilor, presupuneau, ins�, apropiere sau conflict atat cu Antanta, cat si cu Puterile Cent rale, ne imp�rtea sufletul in dou�: Transilvania si Bucovina, l�sand Basarabia prad� rusilor, sau Basarabia, abandonand Transilvania unguri lor? Parafrazandu-l pe Shakespeare, „That was the question!”. Gravitatea situatiei intern – ationale si proximitatea conflictelor armate fat� de granitele noastre obligau Romania s�-si precizeze atitudinea. �n acest scop, se intruneste, pe data de 3 august 1914, cand se poate deja vorbi de desf�surarea r�zboiului, un Consiliu de Coroan� la Castelul Peles din Sinaia. La acesta particip� toti principalii factori de r�spundere national�: regele, printul mostenitor Ferdinand, membrii Guvernului (in frunte cu Ion C. Br�tianu), presedintii Senatului si Camerei Deputatilor, sefii partidelor politice. Este abrogat, practic, un vechi tratat de aliant� care ar fi fost in favoarea Puterilor Centrale, incheiat in secret in 1881, datorit� pericolului rusesc care plana atunci asupra Romaniei. Se contureaz�, de pe acum, cele dou� tabere: francofilii p�rtasi ai Antantei, care doreau eliberarea Transilvaniei, si germanofilii (sustin�torii Puterilor Centrale), care urm�reau cauza Basarabiei. Cei dintai il aveau in frunte pe Ion C. Br�tianu, ceilalti, pe P. P. Carp. Si unii, si altii erau patrioti – trebuie s� renunt�m la etichetele atribuite f�r� discern�mant de unii istorici. Pentru moment, s-a recurs la o solutie de compromis: neutralitatea.

– va urma –

Dan Ravaru