TRADITII DE SF�NTUL ILIE SI ILIE P�LIE (I)

Sf�ntul Ilie este ziua de celebrare a astrului solar d�t�tor de viat� si lumin� marc�nd miezul verii pastorale, s�rb�- toare cu data fix�, 20 iulie, �n fiecare an, c�nd ciobanii separ� oile de berbeci, ca apoi s� coboare �n sate, pentru prima dat� dup� urcarea oilor la st�n� la S�n-Georz.

Sunt-Ilie, ca si S�n-George si S�n-Medru, este o divinitate popular� care a preluat numele si data celebr�rii de la un sf�nt crestin – Sf�ntul Mare Prooroc Ilie. El este de departe patronul suprem al verii, al arsitei si fr�m�nt�rilor atmosferice. �n Panteonul rom�nesc, el este o divinitate a Soarelui si a focului, identificat� cu Helios, din mitologia greac�, si cu Gebeleizis din mitologia geto-dac�. Ne�ncetat lupt�tor cu fortele r�ului, el este si un adversar de temut al oamenilor, �n s�pt�m�na „P�rlelelor, dac� acestia nu �i respect� ziua, prin incendiile si grindina pe care le poate trimite asupra recoltelor”. Se povesteste c� �n timpul nasterii Sf�ntului Ilie, Sovac, tat�l lui preot al Legii vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad a v�zut niste b�rbati �mbr�cati �n haine albe, vorbind cu pruncul si �nvelindu-l pe el cu foc si hr�nindu-l cu v�paie de foc. V�z�nd aceast� vedenie tat�l s�u si �nsp�im�nt�ndu- se, s-a dus la Ierusalim si a povestit-o preotilor. Unul din acei preoti, v�z�tor cu duhul, i-a zis: „Omule, nu te teme de vedenia aceea pentru pruncul t�u; dar s� stii c� pruncul acela va fi locas al luminii, Darului lui Dumnezeu si cuv�ntul lui va fi ca focul de puternic si de lucr�tor. R�vna lui c�tre Domnul si viata lui fiind bine pl�cut� lui Dumnezeu, va judeca poporul Israil cu sabie si cu foc”. Regele Ahab, la indemnul sotiei sale, introduce �n regatul israelitean cultul zeului Baal. V�z�nd acestea, sf�ntul prooroc Ilie a ad�ugat si fapte pe l�ng� cuvinte, pedepsind pe protivnicul lui Dumnezeu si pe popoarele lui, si a zis: „Viu este Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil, dinaintea c�ruia eu stau, c� nu va fi �n anii acestia rou� si ploaie din cer pe p�m�nt, dec�t numai prin cuv�ntul gurii mele!” �ndat� cu cuv�ntul proorocului cerul s-a �nchis si s-a f�cut secet�; aci dup� cuv�ntul lui nici o pic�tur� de ploaie sau de rou� n-a c�zut pe p�m�nt. Apoi, a urmat nerodirea p�m�ntului, lipsa de hran� si foamete �n tot poporul, �nc�t sufereau si oamenii, dar si dobitoacele. Ahab l-a amenintat pe Ilie cu moartea. Din aceast� cauz�, proorocul Ilie a fost nevoit s� stea ascuns p�n� au trecut anii de secet�. Ascunz�toarea sa a fost mai �nt�i aproape de p�r�ul Cherit. Acolo a fost hr�nit de corbii care-i aduceau zilnic p�ine. A stat si �n casa unei v�duve, din Sarepta Sidonului unde si acolo a fost hr�nit minunat, c�ci bruma de f�in� si ulei ce avea acea v�duv�, s-a ajuns tot timpul c�t a fost g�zduit Ilie la ea. Acestei femei, Ilie i-a �nviat si copilul care-i murise. La finalul anilor de secet� si pentru cunoasterea adev�ratului Dumnezeu, Sf�ntul Ilie �i propune �mp�ratului s� ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel si s� se roage mai �nt�i prorocii lui Baal, apoi el lui Dumnezeu. Acesta a fost momentul �n care Ilie a �nl�turat cultul zeului Baal. El a reusit s� coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce 450 de preoti ai lui Baal nu au reusit s� fac�. Ilie a prezis regelui Ahab si sotiei sale c� vor muri de moarte �nfricos�toare, ceea ce s-a si �nt�mplat. C�nd s-a apropiat vremea �n care voia Domnul s� ia pe Ilie la sine viu cu trupul, Ilie si Elisei mergeau c�tre cetatea Betel. C�nd am�ndoi sfintii prooroci au mers la Iordan, Ilie a luat cojocul s�u si, �nv�rtindu-l, a lovit apa cu d�nsul si sa desp�rtit �n dou�, apoi au trecut am�ndoi ca pe uscat. Pe c�nd mergeau ei si gr�iau, deodat� s-a ar�tat �ntre am�ndoi un car de foc si Ilie a fost luat spre cer. Atunci a c�zut de sus cojocul lui Ilie, l�sat de d�nsul si, lu�ndu-l, a ajuns pe t�rmurile Iordanului desp�rtind cu el apa ca si Ilie, a trecut pe uscat si astfel s-a f�cut mostenitorul darului care lucra �n �nv�t�torul lui. �n credinta popular� se crede c� Sf. Ilie ar mai avea trei frati; o sor� mai mare, Marina, un frate mai mare Ilie P�lie si un frate mai mic, Pantelimon sau Sf�ntul Ilie cel schiop. Sf. Ilie P�lie e surugiul lui Sf. Ilie si m�n� o c�rut� cu doi sau patru cai de scot foc pe n�ri si sunt potcoviti cu potcoave de argint si, atunci c�nd �i goneste, bat din copite si scap�r�, si de aceea se v�d fulgerele. Carul lui Sunt-Ilie e lucru sf�nt, dumnezeiesc, ascuns de ochii lumii, si de aceea, c�nd iese, acoper� cerul cu nori. Acest car, spre a nu aluneca �n mersul s�u, are pe talpa rotii cuie mari ce-i slujesc la �ntepenire. Aceste cuie, g�urind bolta cereasc�, las� s� curg� ploaia sau grindina dup� faptele oamenilor. Sf. Ilie a primit de la Dumnezeu si sapte tunuri cu care or�nduieste toate pentru oameni: de ploaie, de secet�, de foamete, de holer�, de boli, de moarte si de b�t�lie date spre p�strare fratelui mai mic, sf�ntului Ilie P�lie. Dumnezeu i-a dat lui Sf. Ilie si un bici �n m�n�, pentru a or�ndui norodul. �n credinta popular� se vehiculeaz� ideea c� biciul lui Sf. Ilie ar avea dou� sfichiuri, unul de aur cu care �mpr�stie man� c�nd oamenii fac bine iar cel�lalt din argint cu care pedepseste cu piatr� oamenii ce fac r�u. Se �ngrijeste totodat� s� nu p�leasc� fulgere poamele, mai cu seam� prunele, zarz�rele, si astfel s� cad� pe jos �nainte de vreme. Dumnezeu i-a dat Sf. Ilie si tunetul, s� tr�sneasc� dup� diavol. Si Ilie, c�nd a �nceput s� tune si s� tr�sneasc�, credeai c� se pr�p�deste lumea. De aceea Dumnezeu, v�z�nd c� Ilie este prea puternic si pentru a-l mai domoli i-a luat m�na dreapt� si piciorul drept. Astfel, ciung si schiop, este si acum; de aceea nu poate umbla singur de acea porneste �n goan� dup� draci, numai �n c�ruta sa. C�nd dracii nemultumiti se r�scoal�, urc� din iad si r�scolesc norii, atunci Sf. Ilie �nham� caii la c�rut�, pleac� prin cer si �ncepe s� tr�sneasc� dup� ei. Ei c�nd �l aud pe Sf. Ilie cu c�ruta, fug de se pr�p�desc, si se ascund pe unde pot. Si c�nd alearg� c�ruta prin cer, face mare h�rm�laie, la noi pe p�m�nt se aude atunci tun�nd. C�nd fulger�, poporul zice c� Sf. Ilie a mai tr�snit un drac. C�nd tr�sneste, d� cu s�geata �n form� de fulger, ce despic� copacii si intr� �n p�m�nt de nou� st�njeni dup� dracii �nsp�im�ntati ce se ascund sub p�m�nt �n gaur� de sarpe, �n scorburile arborilor, pe sub streasina caselor, �n turlele bisericilor si chiar �n trupul unor animale, Sunt-Ilie tr�sneste n�prasnic pentru a nu-i sc�pa nici unul dintre ei. Ferestrele si usile caselor nu se las� deschise �n vreme de furtun�, c� poate ascunde vreo spurc�ciune de drac �n cas� si se poate s� tr�sneasc� casa. Dracul se ascunde mai mult la carpen si de aceea e bine s� nu se pun� la cas� lemn de carpen ori s� se ad�posteasc� sub carpen �n vreme de furtun�.

– continuare �n num�rul viitor –

Dan Horgan