«Neamul este etern prin Cultul Eroilor»
Nicolae Iorga
Dupã încheierea rãzboiului pentru întregire statalã si eliberare nationalã (1916-1919), pe întregul teritoriu al României se aflau înhumati ostasi români si strãini, care cãzuserã în luptele desfãsurate. Conducerea statului român a emis Decretul-Lege nr. 715, din 14 ianuarie 1919, prin care s-au expropriat terenurile unde erau îngropat i ostasii morti în rãzboiul de întregire a neamului românesc, amenajându-se cimitire, mausolee si monumente ale eroilor. În baza Decretului nr. 4106, din 12 septembrie 1919, statul român a adoptat mãsura înfiintãrii „Societãtii Mormintelor Eroilor Cãzuti în Rãzboi”, cu statut de persoanã juridicã, având nobilele misiuni de a îngriji si pãstra mormintele si operele comemorative de rãzboi, de a descoperi noi morminte ale ostasilor cãzuti pentru patrie, de a aduce îmbunãtãtiri cimitirelor eroilor si de a organiza ceremoniale religioase si militare la mormintele eroilor. Comitetul „Societãtii Mormintele Eroilor Cãzuti în Rãzboi” a avut ca presedinte de onoare pe Regina Maria si ca presedinte executiv pe Miron Cristea, Episcop de Caransebes, Mitropolit primat si Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, din 1925. „Societatea Mormintele Eroilor Cãzuti în Rãzboi” era condusã de Ministerul de Rãzboi (dupã demobilizarea armatei si trecerea ei la statutul de pace, la data de 1 aprilie 1921, s-a reînfiintat Ministerul Apãrãrii Nationale) si de Biserica Ortodoxã Românã. Societatea si-a desfãsurat activitatea sub aceastã denumire pânã la data de 31 mai 1927, când, în conformitate cu prevederile Legii asupra mormintelor de rãzboi din România, decretatã cu nr. 1699, si-a schimbat denumirea în Societatea „Cultul Eroilor”, care a activat sub acest nume pânã în anul 1940. Guvernul României, prin Decretul-Lege nr. 1693, din 20 aprilie 1920, a aprobat propunerile Bisericii Ortodoxe Române si ale Ministerului de Rãzboi pentru a se sãrbãtori în fiecare an Ziua Eroilor, în ziua când se sãrbãtoreste Înãltarea Domnului Iisus Hristos la ceruri. La propunerea Comitetului „Societãtii Mormintele Eroilor cãzuti în Rãzboi”, guvernul României a aprobat, în luna mai 1923, procedurile pentru stabilirea „Eroului Necunoscut”, care a fost fãcutã prin alegerea dintre osemintele a zece ostasi, cãzuti în luptele de pe Valea Jiului, Valea Prahovei, Transilvania, Bucuresti-Arges-Neajlov, Mãrãsti, Mãrãsesti, Oituz, Târgu Ocna, Dobrogea si Basarabia, dispuse în zece sicrie din fag, zincate. Aceste sicrie au fost aduse în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Mãrãsesti, în ziua de 15 mai 1916. Pentru a stabili, prin premonitie, eroul necunoscut, a fost desemnat Amilcar Sãndulescu, elev la Liceul Militar „Dimitrie Sturza” din Craiova, nãscut în localitatea Mãdulari, judetul Vâlcea, orfan de rãzboi (tatãl lui, fost învãtãtor, sublocotenent în rezervã, a cãzut în luptele de la Mãrãsti). Dupã ceremonialul religios, tânãrul s-a oprit în dreptul sicriului cu nr. 4, exprimându-se: „Acesta este tatãl meu”. Asa a fost stabilit eroul necunoscut. Sicriul cu osemintele „Eroului Necunoscut” a fost transportat în capitalã, depus în Biserica „Mihai Vodã” si înhumat în fata Muzeului Militar National din Parcul Carol I, în ziua de 17 mai 1923 (era Înãltarea Domnului si Ziua Eroilor). Descrierea mai detaliatã poate fi gãsitã în lucrarea „Eroul Necunoscut”, autor expert muzeograf Valeria Bãlescu, de la Muzeul Militar National „Ferdinand I” din Bucuresti, str. Iosif Vulcan (fostã Stefan Furtunã). În virtutea legilor adoptate, în perioada interbelicã, Societatea „Cultul Eroilor” a adunat în cimitirele definitive ale eroilor, osemintele a 200.000 de ostasi români si strãini, care se aflau în morminte izolate sau grupuri de morminte rãzlete. Prin actiunile societãtii au fost repatriate din si în strãinãtate rãmãsitele a peste 1.500 ostasi. Pe baza conventiilor stabilite, au fost construite 106 cimitire militare definitive si 14 mausolee si s-au asimilat mormintele de rãzboi si cele ale ostasilor si civililor cãzuti în timp de pace în luptele pentru apãrarea granitelor, a ordinii publice si a sigurantei de stat. La data de 27 iulie 1940 a fost adoptatã Legea Regimului Mormintelor si Operelor Comemorative de Rãzboi. În baza acestei legi, Societatea „Cultul Eroilor” si-a schimbat denumirea, în anul 1940, la doi ani dupã decesul Reginei Maria, în Asezãmântul National „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor. Asezãmântul a desfãsurat activitãti organizatorice si educative, sub conducerea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române si a Ministerului de Rãzboi, pânã la data de 29 mai 1948, când a fost desfiintat, prin Decretul nr. 48/1948, al Marii Adunãri Nationale din Republica Popularã Românã. De la Majestatea Sa Regina Maria au rãmas urmãtoarele versuri nemuritoare: „Nu vãrsati lacrimi pe mormântul eroilor,/Ci mai curând slãviti-i prin cântece,/Asa, ca faima lor sã rãmânã un ecou,/Prin legenda veacurilor!” În perioada 1949-1975, activitatea de îngrijire a monumentelor si cimitirelor eroilor si de omagiere a eroilor s-a desfãsurat de cãtre Ministerul Apãrãrii Nationale, administratiile locale, cadrele didactice din scoli si preotii din cadrul parohiilor bisericilor. Prin Decretul Consiliului de Stat, nr. 117, din 1975, cu privire la regimul operelor comemorative de rãzboi si al cimitirelor eroilor, eroii patriei au fost omagiati pânã în 1995, în fiecare an, la data de 9 mai, Ziua Independent ei de Stat a României si Ziua Victoriei împotriva fascismului. Ministerul Apãrãrii Nationale a aprobat initiativa unui grup de cadre active pentru a înfiinta, în anul 1990, Sectia pentru valorificarea traditiilor militare si a patrimoniului istoricmilitar, cãruia i s-a alãturat un grup de ofiteri în rezervã si retragere. Împreunã, în anul 1991 au înfiintat „Comitetul National pentru Restaurarea si Îngrijirea Monumentelor si Cimitirelor Eroilor”, care a primit personalitate juridicã prin Hotãrârea Judecãtoriei Sectorului 1 Bucuresti, nr. 664, din data de 19 noiembrie 1991. De la înfiintare, Comitetul National pentru Restaurarea si Îngrijirea Monumentelor si Cimitirelor Eroilor a preluat obiectivele si activitãtile fostului Asezãmânt National „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor. Comitetul a functionat sub patronajul Ministerului Apãrãrii Nationale si al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. În toate judetele tãrii s-au înfiintat comitete judetene, municipale, orãsenes ti, comunale si sãtesti. Rãspunzând propunerii Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, la 30 mai 1995, prin Legea nr. 48, Parlamentul României a proclamat sãrbã- torirea Zilei Eroilor în ziua în care se sãrbãtores te Înãltarea Domnului Iisus Hristos la ceruri, revenindu-se la traditia fãuritã în perioada interbelicã. Cu prilejul celei de a treia Conferinte Nationale a Comitetului National pentru Restaurarea si Îngrijirea Monumentelor si Cimitirelor Eroilor, în ziua de 28 noiembrie 1997 s-a hotãrât schimbarea denumirii Comitetului National în Asociatia Nationalã „Cultul Eroilor”. De asemenea, s-a hotãrât reluarea traditiei interbelice, de editare a Revistei „România Eroicã”, care a devenit organul de presã al Asociatiei Nationale „Cultul Eroilor”. La data de 20 octombrie 2004 s-a desfãsurat cea de a V-a Conferintã Nationalã a Asociatiei Nationale „Cultul Eroilor”, care a adoptat noul statut si a hotãrât înfiintarea la nivel central a Consiliului Director Central si a Consiliilor Directoare la sectoarele capitalei, la judete, municipii, orase si comune. În anul 2009, prevederile statutului au fost revizuite, între altele stabilindu-se înfiintarea în municipii, orase si comune a birourilor subfilialelor „Cultul Eroilor”. Adunarea generalã a Asociatiei Nationale Cultul Eroilor, din 20 martie 2011, a aprobat propunerea Biroului Executiv Central de a se adãuga în titulatura A.N.C.E. numele „Regina Maria”. Aceastã propunere a fost avizatã de Judecãtoria Sectorului 1 Bucuresti, în baza Hotãrârii nr. 42.407/299/2011, transmisã si filialelor judetene. Si pe aceastã linie s-a revenit la traditia fãuritã în perioada interbelicã. Prin Hotãrârea Guvernului României, nr. 698, din 19 august 2014, publicatã în Monitorul Oficial nr. 619, din 22 august 2014, Asociatia Nationala Cultul Eroilor „Regina Maria” si filialele judetene au primit statutul de „Organizatie de Utilitate Publicã”. (…) Împreunã cu reprezentantii administratiei de stat, cu cadrele militare active si în rezervã sau retragere, cu veteranii de rãzboi, cu cadrele didactice, cu preotii crestini si cu populatia civilã, membrii asociatiei cinstesc, în fiecare an, memoria înaintas ilor nostri. În colegii nationale, licee, grupuri scolare si scoli gimnaziale îsi desfãsoarã activitatea un mare numãr de Cercuri „Cultul Eroilor”, 200, care sunt conduse de Asociatiile „Cultul Eroilor”. Sarcinile Asociatiilor si ale Cercurilor „Cultul Eroilor” constau în participarea la îngrijirea monumentelor si a cimitirelor eroilor, la ceremonialele militare si religioase organizate la aceste monumente cu prilejul Zilei Eroilor si al altor sãrbãtori nationale, precum si în organizarea si desfãsurarea unor actiuni de cunoastere a eroismului strãbunicilor si bunicilor nostri în luptele desfãsurate împotriva interventionistilor strãini, pentru apãrarea gliei strãmosesti. (…) Stiuti sau nestiuti, biruitori sau înfrânti, anonimi sau rãmasi în legendã, eroii cãzuti la datorie au intrat în constiinta noastrã la fel ca limba, traditiile sau frumusetile plaiurilor românesti. Ei s-au aruncat în bratele mortii si continuã sã trãiascã printre noi. Cu prilejul Zilei Eroilor si al Înãltãrii la Ceruri a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ne înclinãm fruntile, cu smerenie, în fata înaintasilor care au apãrat cu pretul vietii lor fruntariile tãrii. Participând la ceremonialul religios si militar, sub acordurile „Imnului Eroilor”, se cuvine sã depunem florile recunostintei si sã aprindem lumânãri la mormintele eroilor nostri, conducându-ne dupã pildele poetului Nichita Stãnescu, în poezia „Nu-l uitati!”: „Nu-l uitati pe cel cãzut în rãzboi,/Nu-l uitati pe cel cãzut în rãzboi,/Lãsati-i din când în când un loc liber la masã/Strigati-l din când în când pe nume,/Ca si cum ar fi viu între noi,/Ca si cum el ar fi viu printre noi/Ca si cum sar fi întors acasã./Si-atunci el va surâde în lume.”
• col. (rtr.) Constantin Chiper
