El e PRIMARUL!

Fundamentalistii penelisti ce tropaie din scar�-n scar� precum comis voiajorul din piesa lui Miller au discursul taliban perfect -„ieri intunericul, azi lumina” – nenea Iancu i-a surprins in realismul lor mic, nemodificat nici m�car genetic de comunism. S-au criogenizat acesti oameni precum extraterestrii din fabula cinematografic� a lui Ridley Scott. �n naratiunea inventat� de o man� de consultanti str�ini avem de-a face cu o lupt� pe viat� si pe moarte, in numele c�reia sacrific�m orice: dezbatere, program, fair-play. „Cine nu e cu noi, e impotriva noastr�” rostesc prin g�urile c�stilor cavaleresti acesti Vladimiri Ilici Torquemada de carton, victime ale sindromului Stokholm niciodat� interiorizat. �ncerc s� inteleg aceast� lume de ieri care se inc�p�taneaz� s� nu moar�, fiindc�, in resentimentara lor pasiune electoral� morbid�, moroii penelisti vor resuscitarea „total�” a trecutului. Un cult al str�mosilor de inspiratie fascist� str�bate neauzit inc�perile sediilor „istorice”, colonizandu-le mintea si reflexele, rinocerizandu-i. Locke si a lui Scrisoare despre tolerant� nu au f�cut de fapt niciodat� parte din patrimoniul lor intelectual. S� le r�spund in aceleasi psihotipare ar insemna s� nu le inteleg angoasele si neputintele. Cuvinte precum „butoane” sau „bastoane” descriu lexicul inept al urmasilor lui Ionel Br�tianu. Maniheismul pavlovian pe care il exhib� patibular descrie elocvent dresajul pedagogic de tip „biciul si z�h�relul” in care au crescut generatiile liberale post-revolutionare. Dincolo de zbaterile ridicole, imi reafirm crezul: importanta unui om care s� trudeasc� pentru comunitate. Adrian Solomon nu este Mesia si nici Marx, nu seam�n�, probabil, cu Iacov Antonovici ori cu Stroe Belloescu. Este el insusi si asa l-am simtit de cand l-am cunoscut, in acel inceput de septembrie 2002. P�rea s� aib� inc� de atunci r�spunsurile practice, avea acel simt al oportunit�tii weberian care duce ideea in orizontul faptei si f�r� de care orice om politic r�mane la stadiul Catavencu, al vorbei goale, al stridentei revolutionare de cafenea. Se preg�tea – poate nu foarte constient – de un rol important. Avea vocatia „lucrului public” pe care acelasi Weber o considera esential� pentru un om politic. Adrian Solomon nu e un sentimental. Nu are fler pentru melodram�, lacrima pref�cut�, de inspiratie b�sescian�, se usuc� pe chip inainte de fotografie. Histrionismul de vodevil ii repugn�, genul preferat nu e comedia usoar�, ci drama istoric�. Aparitiile sale publice, care au produs atata vanzoleal� jurnalistic� bine pl�tit�, imbrac� haina gestului f�r� echivoc al urgentei. Confruntat cu derbedei, mafioti, tic�losi, strategia cea mai bun� e CUV�NTUL. Manuindu-l f�r� gres, poti s�-ti dezbraci adversarii ar�tandule lipsa de substant� cu care defileaz� – precum imp�ratul din povestea lui Andersen – mandri de nimicul lor frumos impopotonat. Iesirile sale publice sunt precum bisturiul competent al chirurgului – dure, precise, ar�tand substanta malign� a lumii noastre, operand asupra tumorii cu mana sigur� si gandul limpede. Mediocrit�tile stiu c� un om valoros nu trebuie s� r�man� nepedepsit. O coalitie impresionant� lucreaz�, nici m�car conspirat. Oameni, grupuri, interese plus „idiotii utili” – reteta obisnuit�. �n viata noastr� public� hiperpersonalizat� trebuie s� fii „omul cuiva”, „candidatul cuiva”, iar Solomon se inc�p�taneaz� s� nu apartin�, s� nu fie purtat de colo-colo de p�pusari. Desigur, e candidatul unui partid, pe care ins� il conduce. Este liderul real si nu de fatad� al unei organizatii. Si e pe cale s� devin� cel mai important om al orasului nostru. Am incredere in el, stiu c� va face multe lucruri bune, c� tineretea lui distilat� de experient�, de munc� va face ca aceast� „b�tran�” demnitate s� capete mai mult decat oricand VALOARE si fort�. El e PRIMARUL!

� Prof. Andrei Huiban