COMUNA DIMITRIE CANTEMIR – REPERE ISTORICE (I)

Actuala comun� Dimitrie Cantemir, constituit� ca unitate administrativ� �n structura de azi prin reforma din 1968, este format� din satele Hurdugi, Grumezoaia, Gusitei, Plotonesti si Urlati. Dup� adoptarea legii comunale din 1864, datorat� domnitorului Alexandru Ioan Cuza, �nt�lnim ca unit�ti comunale conduse de primari localit�tile Hurdugi, Grumezoaia, dar �n intervale mici de timp si Gusitei, Urlati si Plotonesti.

Cercet�rile arheologice atest� urme materiale pe intreg teritoriul de ast�zi al comunei din Preistorie. La Hurdugi intalnim urme materiale (resturi ceramice din vase cu toart�, vase in form� de sac) ce apartin culturii Noua, dar si resturi de c�ni cu toart�, castronase, vase de provizii ce ar data din secolul IV i. H. Dovezile arheologice amintite au fost descoperite in spatiul cuprins intre scoal�, magazin si localul prim�riei. Probabil asezarea Hurdugi din aceast� epoc� avea form� de s�las. Resturi de ceramic� datate in secolul IV d. Hr. au fost descoperite in nordul satului Hurdugi „intre dreapta paraului si sosea”, precum si resturi ceramice corodate care apartin secolelor X-XI d. Hr., c�reia ii apartine si o fusaiol� plat�. Arheologic cele mai vechi urme de locuire din satul Gusitei apartin neoliticului, o faz� neprecizat�, iar resturile ceramice – borcane cu pereti grosi, decor incizat, lucrate la roat� inceat�, sunt datate in secolele VIII – IX. Aceste dovezi provin din partea nord-estic� a satului. �n partea de sud-vest este atestat� o asezare cu resturi ceramice (c�ni cu toart�, castronase, vase de provizii) cu decor lustruit sau incizat din secolul IV d. Hs. Alte urme arheologice provin din partea de nord, nord-vest a satului, datate in secolul IV d. Hs. si secolele V – VI d. Hs.

Toponimie si primele atestari documentare

Grumezoaia
Localitatea Grumezoaia, asezat pe ambele maluri ale paraului eponim, care izvor�ste din fund�tura v�ii din sus de m�n�stire, considerat de Gheorghe Ghib�nescu un sat „frumos r�z�sesc, cu case bine durate si curate, cu gospodari vrednici si cu o viat� rural� mai intens�”, s-a format prin unirea mai multor asez�ri rurale de pe valea respectiv�, anume Berevoesti, Ochitesti, Grumezesti, Plopeni. De-a lungul timpului s-au format dou� mahalale, Plopeni, in partea de jos, si Grumezoaia, in partea din sus, unde se afla la 1912 fantana lui Berehoi. �n privinta documentelor ne folosim de cuvintele aceluiasi istoric: „nu e sat mai bogat in hartii vechi ca Grumezoaia. Un sac de hartie si un petec de mosie!”. Prima atestare documentar� a satului Grumezoaia este din 11 august 1445, cand domnul Stefan al II-lea (august 1442-iulie 1447) d�ruieste lui Toader G�nescul cu un sat pe Ialan (Elan), „anume unde a fost socrul s�u, popa Oan�, la … Tutova (?), unde este Vlad, fiul lui Oan�, si, la obarsia Ialanului, …, unde a intemeiat Toma, socrul s�u. Si , au venit inaintea noastr� Stan Posadnic cu copiii s�i panului nostru, Toader G�nescul, un sat anume Grum�zesti”, invocandu-se hotarele vechi. Asez�rile lui Toma, Vlad Oan� si a socrului s�u popa Oan�, „veneau in fundul v�ii satului de azi spre schit in sus, atingand Elanul spre obarsie, pe dreapta in fata M�nestilor, Pl�vitestilor si a Silistenilor, asez�rile lui Man, a lui Pl�vat si a lui P�tru Silisteanul fiind pe stanga”. Toponimul Grumezoaia isi are originea intr-un proprietar Grumazu, la 1445 intalnim forma pluralului Grum�z�sti, adic� satul fiilor lui Grumaz. Din 1445 satul Grumezoaia a luat si numele Ochitesti (Ochitesti).

Gu?i?e
Satul Gusitei se afl� situat la confluenta paraului Cisla (fost Bujorul) cu raul Elan. Denumirea sa este inv�luit� in legend�: de la cardurile de giste numeroase in zon� sau de la un fost boier Gus�, Gusil�. Potrivi istoricului Gh. Ghib�nescu, „nu asezarea de azi a satului e cea mai veche, ci au fost altele, cari prin incorporare in acelasi trup de mosie s-au pierdut, iar vechile asez�ri prin str�mutare s-au inchegat in satul Gusitei de azi. Gusiteii s-au format din sf�rm�turile a 2 sate, unul Handresti, zis si Ciocanii, si altul Vitoltii din Gura Bujorului, dup� cum se mai citeste inc� in actele de st�panire de la 1840 incoace”. La 9 ianuarie 1490 One, sora sa Carstina, fii lui Giurgiu It�voiu, s-au prezentat la Suceava in fata domnitorului Stefan cel Mare pentru a vinde „ocina lor dreapt�, un sat la gura Bujorului, anume Vitoltestii pe amandou� p�rtile Ialanului, slugilor noastre Ivanco si Gavril, pentru 115 zloti t�t�r�sti”. Un document din 14 mai 1740, scris de Mihail� Bora in Husi ne ofer� noi date. Documentul este o traducere a lui Gh. Evloghie dasc�l din 24 martie 1780. Pe un al doilea plic era scris: „Handrestii ce s� cheam� Ciocani zis si Gusitei”. Primul document care atest� satul Gusitei este din timpul domnitorului Radu Mihnea (1616 – 1619). La 15 septembrie 1616, Radu Mihnea scrie slugilor sale, d�bilarilor, globnicilor desugubinarilor, podvodarilor, ol�carilor si celorlalti functionari din tinutul F�lciului de vor: „videa cartea d(o)mnie mele, iar voi s� avet(i) a l�sa foarte in pace, cest(i) vecini a sv(i)ntii m�n�stir(i) Savi, anume Guset�i, s� nu avet(i) a-i trage de nimica, nici a-i globi, nici dobitocul lor s� nu trag� pentr-alte sate, nici in podvoade, nici de nimica c�ci sintu vecinii sv(i)ntii m�n�stiri Sava si se strangu acmu acolea intracel s�t(i)cel”.

Hurdugi

Toponimul Hurdugi isi are originea, dup� toate probalit�tile, in „porecla de Hurduc, nume care se g�seste intre r�zesii din Plopeni si Grumezoae”. Se pare c� prima denumire a satului a fost Itesti, realitate demonstrat� de un zapis din 1638 unde se afirm�: „Satul Itesti care acuma se numeste Hurdugi”. Se pare c� prima atestare documentar� este din 25 mai 1617 asa cum rezult� dintr-un document emis la Iasi de c�tre Radu Mihnea (26 iulie / 5 august 1616 – 9 / 19 februarie 1619), conform c�ruia „au venit inaintea noastr� si inaintea boierilor nostri Simina, cneaghina lui Jora ceasnic si sora ei Anita, fiicele lui Alexa postelnic pentru a-si imp�rti dreptele lor ocini si vii. Cneaghina Simina primeste jum�tate din satul Doroscani si cu loc de iaz si cu jum�tatea altui iaz care este pe Bahluiet si cu jum�tate de moar� si o bucat� de p�mant din partea Francestilor si satul Vercestii care e in tinutul Neamt si satul Hurdugii care este in tinutul F�lciu si cu loc de iaz si trei f�lci si jum�tate vie din Cotnari si cu jum�tate din crame si dou� f�lci sui jum�tate vie din Iasi.” Unii istorici sustin c� satul Hurdugi a fost cump�rat probabil in 1630 de postelnicul Alexa Arapul care la randul s�u il las� ca zestre biv dvornicului Ionasco Jora c�s�torit cu Simina Arapu, acestia vanzandu-l la 27 iunie 1638 „cu 45 ughi ocina lor Itestii” sulgerului Str�tulat. Actul de vanzare este din 16 martie 1638 (7146) fiind redactat la Iasi. Astfel: „Eu, Ionasco Jorea ce amu fostu vornicu, scriu si m�rtorisescu co cestu zapisu al mieu com eu, de bun�voia nostr�, de nim(i)nea nevoitu, nici inpresuratu, ce de bun(�) voia noastr�, am vandotu satolu al doilea sulgeru, dereptu patruzeci si cinci de galbini bani buni, din dires(e) ce am avotu de comp�r�tor(�), ce am avotu de la Constantinu Vod(�)”. Conform unei insemn�ri de pe verso, uricul si suretul acestui zapis se aflau la Stefan Harnage. Al doilea document este redactat in Iasi la 27 iunie 1638 (7146) in numele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653) prin care fostul vornic Ionasco Jora si Simina, sotia sa, fiica postelnicului Alexa Arapul au vandut „dreapta sa ocin� si mosie, din ispisoc de cump�r�tur� ce a avut Alexa postelnic, si a vandut dreapta sa ocin�, de la Constantin Moghil� voievod, un sat numit Itestii, ce se numeste acum Hurdugii, pe Elan, in tinutul F�lciu, din vatra satului, si din camp, si din ap� si din tot vinitul. Domnitorul int�reste scrisului Stratulat sulger pe acel de mai sus sat, Itestii, ce se numeste Hurdugii, ca s�-i fie dreapt� ocin�, si cump�r�tur�, si uric si int�rire, cu tot venitul, neclintit lui niciodat�, in veci”.

Plotone?ti

Gheorghe Ghib�nescu aminteste pe Stan Plotun, tr�itor pe la 1440, c�ruia domnii Ilias si Stefan i-ar fi h�r�zit „un loc de pe S�rata in tinutul F�lciului, dandu-i si privileghiuri deosebite”. Satul Plotonesti si-ar avea originea in Stan Plotun. �n limba slav�, plotun inseamn� cerb. Stefan cel Mare (1457-1504) int�reste la 5 iunie 1464 satul G�gesti de pe Ialan (Ialan) dup� vechile hotare, „pe unde au hot�rnicit pan Carstea cu Plot<un”. Stefan cel Mare (1457-1504) int�reste la 14 mai 1484 lui Ion Parava si Tatul Berivoescul „o seliste, anume Berivoestii, pe S�rata, mai jos de Plotunesti”, vandut� de pan Stefan Cern�tescul cu 37 de zloti. Stev�nit� cel Tan�r (1517-1527) int�reste la 23 aprilie 1520 lui Tatul Plotun, Sima, Costea, Anusca, Sora, Neaga, Micae, copiii lui Stan Plotun, „ocinele lor drepte, satele pe S�rata, anume Plotunesti si mai jos, In Glod”, amintindu-se �privileghiul ce l-a avut tat�l lor Stan Plotun, de la str�unchii nostri, dela Ilias si dela Stefan voevozi, pe aceste mai inainte zise sate, ei le-au pierdut, cum este stiut nou� si tuturor boierilor nostri”.

Urla?i

Satul Urlati este considerat unul boieresc, format prin spargerea satelor vechi din jur. La nord de Urlati au existat satele Silistenii, Pl�v�testii si M�nestii (disp�rute) in interfluviul Elan-Recea. R�zesii din Pl�v�testi, printre care si Frone cu familia, s-au mutat la sfarsitul secolului al XVIII-lea la Urlati. Bogdan al IIIlea (1504-1517) d� si int�reste in curtea domneasc� din Husi, la 1 martie 1507, Stanei si Anei, surorile lui Duma, ce a fost p�h�rnicel, „ocina lor dreapt�, un sat pe Ialan, anume Urlati, unde a fost casa fratelui lor” si s� le fie „din toate p�rtile dup� hotarul vechi, pe unde au folosit din veac”. Potrivit lui Mihai Cost�chescu, satul Urlati era si in secolul al XV-lea si are numele de la un Urla, Urlea. Se incearc� o leg�tur� intre Duma, fiul lui Man din M�nesti, care si-a fi ridicat cas� „mai jos pe dreptul Urlatilor de azi si el era mort deja in 1507”.

– continuare in num�rul viitor –

Costin Clit