Viata pe caiet, lansat acas si acas, la Negresti

Doi universitari ieseni de prestigiu, prof. univ. dr. Constantin Dram, un bun cunosctor al Vasluiului literar, si conf. univ. dr. Emanuela Ilie, au prezentat, marti, publicului numeros prezent la Biblioteca „Constantin Macarovici”, din Negresti, ultima carte de proz scurt purtnd semntura lui Corneliu Bichinet. Astfel, volumul „Viat pe caiet”, al crui univers este extras n bun parte chiar din Negresti si mprejurimi, a avut parte de o necesar si meritat lansare „acas”.

n mod vdit in contra profilului public expansiv al autorului, Corneliu Bichinet nu a plecat niciodat din Negresti, acest „acas” portretizat si des – cris multiplu in „Viata pe caiet”. n ciuda titlului crtii, care dubleaz titlul unei proze, „(…) viata e unic si nu trebuie trit pe caiet!”, avertizeaz autorul, convertind intr-un „asa nu” cu – prin ztor si dttor macar de predispozitii pentru meditatii realittile, de multe ori dure roa – se, surprinse in cartea sa. Fiindc, subliniaz prof. univ. dr. Constantin Dram, avem o carte care se citeste repede si, in ace – lasi timp, greu. „Repede, pentru c povestirea te prinde, si greu, pentru c te face s meditezi”.

ntre „acasa” si acasa

ntre cele dou, mcar aparent, se casc o prpastie. O umplu oameni reali, cu trsturi atat de puternice, incat devin, imediat, arhetipuri. Ccreaz (un personaj de carte ales aleatoriu) este si cauz si efect al numelui pe care il poart. Nu stim (si nici nu intereseaz) dac el se comport asa cum se comport ca efect al numelui. Sau, poate, numele ii dicteaz comportamentul si „prestatia social” – iar aici plonjm direct in socialul/societalul atat de prietenos jurnalistului, fie el „de specialitate” sau nu… „Acas”, intr-o „lume trist, plin de humor”, cum in repetate randuri a subliniat, cu subtilitti incanttoare, Emanuela Ilie, Corneliu Bichinet a gsit „sufi – ciente pretexte delectabile”, des – tule „mize serioase ale fictiuniii” incat s putem considera – si cititorul din imediatul autorului s nu aib prilejul si argumentele pentru a contesta – c cele dou planuri, un „acas” auctorial si in bun parte teoretic si cellalt acas, trasabil geografic si sociologic (dar nu numai, dat fiind apetitul crescut al autorului pentru esentializare), se supra – pun. Concluzia? Acas e „acas” iar „acas” e acas. Pe unii, asta ii va enerva, pe altii, deranja, ins toti ceilalti „vor avea sansa s gseasc un prozator care, discreditand umanitatea, ne face atenti la valori” (Emanuela Ilie).

*

Crtile bune se druiesc. Marti, Bichinet nu a vandut niciuna.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.