Violenta domestic, n toat lumea, este att de des discutat n ultimul timp, nct nu putem aduce, n plus, alte informatii care s nu par redundante ori deja provocatoare de comportamente auto-imunizante. Ceea ce doresc s v propun eu este, dac nu altceva, mcar o aplecare” asupra concluziilor unui studiu foarte stiintific (realizat de subsemnata), avnd ca obiect-subiect de analiz (de fapt, mai mult obiect”, ca s fiu sincer) majoritatea feminin a Romniei contemporane. Mrturisesc, cu toat sinceritatea, c eu, personal, consider rezultatele studiului ca fiind adecvate si pentru perioada pre-istoric, dar nu vreau s-mi depsesc limitele legate de varibilele concrete, observabile, dovedibile (ca s spun asa, chiar cu riscul inventrii unui nou limbaj), practicabile (si practicate, din pcate, de numerosi cetteni romni).
Un element esential in demons – trarea practic (nu teoretic!) a studiului meu este constituit de observarea comportamentelor zil – nice ale perusilor personali. Atentie! Am spus „perusi’, nu am generalizat la „papagali’, pentru c stie oricine c expresia „esti un papagal!’ inseamn cu totul altceva decat expresia „esti un perus!’ (m indoiesc c cineva, indiferent cat de nervos ar fi, mai are capacitatea de a face o distinctie clar intre general si particular, intre specie si sub-specie) atunci cand jigneste ori acuz o alt persoan. Oricum, s trecem…. Orice studiu serios trebuie s inceap, cum e normal, cu definirea conceptelor. Notiunea central a operei mele este atat de plin de sensuri, multe din ele colaterale, incat doar stabilirea sferei de cuprindere a termenului a insemnat o investitie serioas in cercetare, analiz si sintez, verificri lon – gitudinale si transfersale. Dac perusul mnanc, are si perusa dreptul s mnance, altfel nu! – el tip si zburtceste pan ea revine pe bar (sau poate … „la bar’?). Dac mnanc simultan, el st pe suportul cutiutei cu seminte, ea „fur’, cand poate, direct din cutie, sau mnanc (fr probleme legate de demnitate si de conditia perus-ian), de pe jos, ignorand cutiuta plin-ochi de alturi. Sun cunoscut? n copilrie am crescut cu prezentarea de „dovezi incontestabile’ cu privire la omul epocii-depiatr care rontia (de fapt, infuleca hulpav!) carnea animalului vanat si arunca oasele la femeile, copiii si cainii (neaparat deja domesticiti in acea etap a evolutiei Umanittii) care se bteau, la propriu, pentru sansa de a-si infige dintii in sursa respectiv de calciu. Deja o prim premis acolo, observati? Btaia! Fenomenul are rdcini adanci, perpetuabile pan in prezent, adesea cu aceleasi motivatii :accesul la sursa de nutrire sau exercitarea domi – natiei, exprimarea sentimentului de posesie, gelozia, etc. (Scuze, fac o parantez: n-ar fi „frumos’ ca doi soti s divorteze pe motivul c se ceart mereu pe subiectul „cine pe cine iubeste mai mult’? – acum am gandit asta, probabil ca o consecint indirect a studiului meu riguros asupra femeii-perus din Romania! Tot legat de asta: am asistat personal la discutia dintre dou femei, una dintre ele avand lips ctiva dinti (scuze, alt parantez! – „ai lips’, adic ai in proprietate ceva ce … nu ai!). Oricum, cea cu … fr dinti povestea, cu mandrie, c sotul ei e responsabil de … lipsa ei, si asta deoarece o iubeste enorm, senti – mentul justificandu-i gelozia ce a condus la exprimarea, manifestat prin lovituri, a geloziei.) Analiza comparativ pe care am realizat-o intre femeie (prin extensie, copil) si perus, ca baz a fun – damentrii studiului meu stiintific asupra violentei domestice din Romania, a condus la urmtoarele observatii concludente pe care cu permisiunea dumneavoastr, as dori s vi le prezint: „Btaia e rupt din Rai’ continu, in tara noastr, s constituie, inc, in mediile mai putin educate, o expresie translabil in practic, investit cu o serie de conotatii teoretice foarte nobile: rol social, invtarea normelor de conduit, formarea in spiritul respectului pentru generatia mai in varst ori pentru „capul familiei’, sublinierea relatiei greseal-pedeap – s, pertuarea mentalittii „sex puter – nic – sex slab’, exprimarea afectelor prin modalitti considerate „nor – male’, „traditionale’, „din btrani intelepti’, etc. (Ca s nu mai spunem c, tot conform traditiei, de exemplu, femeia-perus din Romania, accept rolul conductor al respectivului „cap al familiei’, desi acesta are cam aproximativ jumtate din IQ-ul ei!) Femeia-perus din Romania trebuie s amane satisfacerea unei nevoi (materiale sau spirituale, de auto-dezvoltare) dac nu are aprobarea partenerului, altfel vor exista consecinte punitive pentru „aducerea ei in linie’, ori „pe/la bar’. Deseori, motivarea violentei poate chiar lipsi, important fiind perpetuarea comportamentelor ances trale determinate de perma – nenta subliniere a rolului prim al sexului „puternic’. Femeia-perus se complace in coconul „sigurantei’ conferite de un „ocrotitor’. Exact cum oamenilor le d securitate credinta c „cineva, acolo sus, ne iubeste’, la fel, intr-o manier adesea ilustrativ pentru fenomenul sindromului Stockholm, victimele violentei domestice isi consider „tortionarul’ ca fiind „drept cel mai bun posibil’ si inventeaz, pentru compensare, teorii legate de iubire, gelozie, stabilitate, mediu existential cunoscut, etc.. Majoritatea femeilor care ajung in Parlamentul, Senatul ori Camera Deputatilor din Romania neag c ar fi apartintoare categoriei „perus’, ins nu a probat c poate lupta pentru drepturile tovarselor de gen (s ne amintim doar exemplul legii contra „hrtuirii sexuale’ – dealtfel „sport-national’ al brbatilor romani – pe care atat perusii, cat si perusele din Parlament au tratat-o cu desconsiderare, ca si cum ar fi o stupiditate imens – e OK, totusi, s se preocupe de numrul cainilor de la o stan!) Legile privitoare la alocatiile de stat pentru copii, la accesul pe piata muncii, la concediile pentru cresterea copiilor, la pensionarea femeii la aceeasi varst cu brbatul, negandu-se, astfel, implicit, munca casnic a femeii, etc., toate acestea au atatea incongruente si inechitti, incat nici nu pot s m aplec prea mult asupra lor dac nu vreau s fac un atac vascular cerebral! Pentru ultima concluzie enu – merat mai sus pot doar s afirm c nu m surprinde, atat timp cat politicienii nostri, cand e s preia exemple din Comunitatea European, nu le iau pe cele bune, ci pe cele mai neangajante social si mai conflictuale (nici s copiem nu reusim!). n plus, pentru a ne sublinia „punctele tari’, mereu se face raportarea la tri din lumile a doua si a treia, iar nu la cele din liga superioar. De ce ne intereseaz America de Sud dac figurm, mcar oficial, in U.E.? Dar s trecem … Concluzionand, e nevoie de o depsire vizibil a conditiei de perus pentru femeia din Romania! E obligatorie o re-constructie permanent a mentalittii cu ade – vrat democratice, prin care egalitatea de gen s nu presupun asumarea ce ctre femeie a acelorasi sarcini ca ale brbatului, ci valorizarea sarcinilor multiple pe care femeia le indeplineste la serviciu si acas, in dezvoltarea societtii la nivel macro, dar si micro, prin cresterea si educarea copiilor (iar, in putine situatii, chiar si a propriilor soti!). E, mai ales, o datorie ca femeilor s li se recunoasc dreptul suprem la iubire, la demnitate, la respectarea sufletului lor sensibil, la o viat desfsurat in sigurant si certitudinea viitorului. Msurile contra violentei conjugale si domestice, in general, trebuie mult insprite, copiii si femeile trebuind ocrotiti nu pentru c ar fi „slabi’, cum ar fi dispusi unii (din nefericire, nu doar brbati) s considere, ci deoarece sunt fiinte umane, materie si spirit, carne si constiint, membri ai unei societti mult evoluat (dup cum imi place, personal, s cred) fat de epoca pre-istoriei pomenite ca premis a studiului despre femeiaperus din Romania. Acum merg s studiez situatia (dez)echilibrului de gen din America de Sud!
Clepatra Ravaru
