Primul ajutor reprezintã totalitatea mãsurilor care se aplicã în cazul accidentatilor, înaintea interventiei cadrelor medicale. Oricine are un instructaj minim corespunzãtor poate aplica primul ajutor. Primul ajutor poate salva o viatã si poate evita agravarea rãnilor. În orice moment se poate întâmpla sã fii nevoit sã acorzi primul ajutor. Poti ajuta un membru al familiei, un prieten sau un necunoscut. De aceea, cunoasterea câtorva notiuni elementare de prim-ajutor sunt utile fiecãruia dintre noi.
Primul ajutor în accidentele rutiere
Reprezintã un complex de mãsuri de urgentã, care se aplicã inaintea interventiei cadrelor medicale de specialitate. Organizarea primului ajutor are o importantã deosebitã pentru salvarea accidentatilor si pentru minimizarea efectelor accidentului de circulatie. O conditie obligatorie este crearea unui climat disciplinat pentru combaterea panicii si a aglomeratiei din jurul accidentatului.
Cum evaluezi gradul de afectare a victimei?
Atitudinea ta cand acorzi primul ajutor: fii calm, optimist, pentru a inspira incredere victimei. Oricat de impresionantã ar fi scena accidentului, oricat de gravã este starea rãnitilor, salvatorul nu are voie sã-si piardã cumpãtul. Cand esti in fata unei persoane accidentate, trebuie sã evaluezi rapid trei lucruri: starea de constientã, respiratia si circulatia sangelui. Astfel, iti dai seama de gravitatea accidentului si de mãsurile pe care trebuie sã le iei. Dacã persoana sangereazã masiv, trebuie totodatã intervenit rapid pentru oprirea hemoragiei. 1. Evaluarea stãrii de constien – tã (stimuli verbali si durerosi) Din primul moment, incearcã sã vorbesti cu accidentatul. Pune-i cateva intrebãri usoare: „Ce s-a intamplat?”, „Ce vã doare?”, „Cum vã simtiti?”. Dacã victima nu rãspunde la intrebãri, verificã-i sensibilitatea dureroasã astfel: ciupeste pielea usor, strange usor varful degetelor sau lobul urechii; dacã vei remarca prezenta unei grimase de durere, inseamnã cã victima rãspunde la stimuli durerosi. Starea accidentatului este bunã dacã este constient si poate vorbi (chiar dacã este dezorientat), este mai gravã dacã nu este constient dar rãspunde la stimuli durerosi si este gravã dacã accidentatul este neresponsiv atat la stimulii verbali, cat si la cei durerosi. Pentru persoanele care nu sunt constiente, trebuie eva – luate imediat respiratia si circulatia. 2. Evaluarea respiratiei. Pentru a vedea dacã victima respirã, apropie-ti obrazul de fata victimei pentru a simti sau auzi respiratia acesteia, incercand sã surprinzi totodatã eventuale miscãri respiratorii ale pieptului sãu. O altã metodã este cea a oglinzii: pui o oglindã sau o suprafatã lucioasã in fatã nasului rãnitului, iar in cazul in care respirã, vaporii de apã din aerul expirat (incãlzit) vor condensa pe oglindã. 3. Evaluarea circulatiei – pulsul. Pulsul se examineazã la gat, pe artera carotidã, prin apãsarea cu douã degete (arãtãtor si mijlociu) in spatiul dintre trahee si muschiul gatului. Se palpeazã timp de 5-10 secunde intr-o parte, iar dacã nu simtim nimic, se repetã manevra in partea cealaltã. Pulsul poate fi luat si prin apãsarea usoarã cu douã degete a incheieturii mainii. Victima unui accident de circulatie trebuie menajatã la ma – xim. Se vor evita gesturile brutale sau mobilizarea sa excesivã. Scoaterea accidentatului din autovehiculul avariat se va face cu cea mai mare blandete, degajand prin eliberare metodicã, treptatã, la nevoie cu sacrificarea materialelor care il acoperã. Este interzisã exercitarea de tractiuni asupra pãrtilor vizibile (membre, cap, haine) pentru degajarea acciden – tatului. Coloana vertebralã si capul se vor lãsa, pe cat posibil, in pozitia gãsitã initial. În timpul mobilizãrii victimei, se va asigura mentinerea fixã a axului format din cap – ceafã – torace. Starea victimei trebuie evaluatã rapid si apoi, in functie de situatie, se aplicã mãsurile de prim ajutor si/sau resuscitare.
Primul ajutor în cazul fracturilor
Fracturile presupun intreruperea continuitãtii osoase, cauzatã de traume puternice. Fracturile pot fi inchise (nu existã plagã la nivelul pielii), sau deschise (pielea este tãiatã in accident sau strãpunsã din interior de capetele osoase deplasate). • Acoperã rana si opreste sangerarea – in cazul unei fracturi deschise; • Imobilizeazã, pe cat posibil, partea accidentatã folosind o atelã (un suport rigid care se leagã de membrul fracturat si nu permite miscarea acestuia). Pentru a fi eficientã, atela trebuie sa fie suficient de lungã ca sã acopere atat articulatia de deasupra, cat si pe cea de dedesubtul fracturii. Atela nu trebuie sã fie durã pe piele (ideal se cãptuseste cu un material moale) si nu trebuie sã intrerupã circulatia sangelui. În situatia in care lipseste echipamentul necesar, persoana care acordã primul ajutor trebuie sã facã apel la fantezie si sã improvizeze, putand folosi: carton, metal, plastic, pãturi infãsurate etc; • Transportã cu atentie pacientul la spital sau la medic, astfel incat membrul fracturat sã fie cat mai imobil.
Primul ajutor în cazul entorselor
Entorsa este un accident comun, ca urmare a unei torsionãri („suciri ale articulatiilor”). De obicei, entorsa afecteazã mai des membrele inferioare, in special glezna. Uneori, entorsa este insotitã de fracturã si, in aceste situatii, se acordã primul ajutor fracturii. Dacã nu puteti spune cu certitudine dacã este entorsã sau fracturã, tratati traumatismul ca si cum ar fi o fracturã. • Ridicã piciorul afectat in sus. • Aplicã un bandaj elastic strans. • Aplicã un pachet cu gheatã pe bandaj.
Primul ajutor în cazul plagilor
Plãgile reprezintã strãpungerea barierei pielii de cãtre corpuri tãioase sau intepãtoare. Ele sunt periculoase in primul rand prin riscul de hemoragie (plãgile mari), prin riscul de lezare a organelor interne (in cazul plãgilor abdo – minale sau toracice) sau ulterior prin riscul de infectare. Primul ajutor poate presupune: 1.oprirea sangerãrii (hemos – tazã), care se realizeazã de regulã prin comprimarea vasului de sange lezat. Atentie: salvatorul trebuie sã isi ia mãsuri de precautie (mãnusi) inainte de a veni in contact cu sangele victimei! Comprimarea vasului se poate realiza: – cu degetul aplicat pe vasul sanguin; – cu pansament compresiv: se acoperã si se comprimã rana cu mai multe comprese sterile sau cu bucãti de panzã curatã (batiste, haine etc.). Se apasã minim 10-15 minute, chiar dacã pansamentul se pãteazã cu sange; – cu garoul – un cordon elastic care se leagã in amonte de leziune (deasupra locului de unde curge sangele); in lipsa unui garou se poate folosi un fular, o curea, un cordon sau un elastic etc. 2. prevenirea infectãrii plãgii Este un element putin important atunci cand existã alte probleme mai grave, care amenintã viata victimei. În cazul unor accidentãri usoare, se trece insã rapid la aceastã etapã, care presupune: – toaleta plãgii: tãieturile se spalã cu apã curatã, apã si sãpun si cu apã oxigenatã. Marginile plãgii se dezinfecteazã cu alcool medicinal sau tincturã de iod (nu se toarnã insã alcool sau tincturã de iod in plagã). – bandajarea plãgii: de obicei, rana se acoperã cu o compresã sterilã. Este important ca nimeni sã nu atingã interiorul compresei cu degetele. Pansamentul nu trebuie sã fie foarte strans, ci trebuie sã permitã circulatia sangelui. – vaccinarea anti-tetanos: se face la cabinetul medical si este foarte importantã mai ales in cazul plãgilor murdare cu pãmant, al plãgilor intepate cu obiecte ruginite etc.
Primul ajutor în cazul otravirilor si al intoxicatiilor
Otrãvirea si intoxicatia pot fi cauzate de nenumãratele produse folosite in casã (detergenti, substante de curãtat), produse care contin chimicale si care pot fi foarte dãunãtoare. Alte cauze pot fi drogurile, alcoolul si medicamentele. Deschide gura bolnavului si indepãrteazã orice urmã de pastile sau corpi strãini, dacã este cazul. • Provoacã voma numai dacã victima este constientã. • Dã-i sã bea multã apã (numai dacã victima este constientã). • Tine pacientul culcat in pozitia lateralã de sigurantã. Intoxicatiile cu lesie (sodã causticã, amoniac) si acid (acid sulfuric, acid clorhidric). Dacã cineva inghite aceste substante, ele vor cauza leziuni grave in profunzimea gatului, esofagului si stomacului. Se pot ivi complicatii amenintãtoare pentru viatã dacã acidul respectiv perforeazã aceste organe. În gat, mucoasele se pot inflama, cauzand dificultãti in respiratie. • Nu provoca voma. Lesia si acidul sulfuric pot afecta gatul si esofagul din nou. • Dã pacientului sã bea apã, dacã acesta poate inghiti. lTine comprese reci la gat si cuburi de gheatã, pentru a preveni umflarea tesuturilor si sufocarea. • Tine pacientul in pozitia lateralã de sigurantã. Consumul drogurilor poate cauza disfunctii cerebrale grave si tulburãri de dezvoltare si de comportament. Cei care utilizeazã droguri au deseori dificultãti in stabilirea propriei identitãti, a relatiilor cu ceilalti (inclusiv cu cei din familie), in dobandirea unei independente fizice si psihice normale.
Primul ajutor în cazul supradozei de droguri
• Provoacã vomã dacã persoana este constientã. Dã victimei foarte multã apã. • Dã victimei cãrbune medicinal. Dacã victima respirã, dar este lipsitã de cunostintã: • Deschide-i cãile de acces ale aerului – gura. • Asigurã-i o pozitie lateralã stabilã. Dacã victima respirã rar si cu dificultate: • Încearcã sã o trezesti, strigand-o pe nume si provocandui durere (ciupind-o sau lovind-o cu palma peste fatã). • Dacã reactioneazã, indeamn-o sã respire. Dozele mari de alcool pot paraliza activitatea creierului. Existã, de asemenea, pericolul de vomã si de sufocare.
Primul ajutor în cazul intoxicatiei cu alcool
• Asazã pacientul in pozitia lateralã de sigurantã. • Supravegheazã constant bolnavul, pentru cã acesta poate avea accese de vomã si se poate ineca. • Dacã pacientul poate inghiti, dã-i sã bea multã apã, indulcitã de preferintã, precum si anti-algice pentru durerile de cap. În cazul intoxicatiilor severe, cu pierderea cunostintei, pacientul trebuie dus de urgentã la spital. Coma alcoolicã poate duce la deces.
