Chimicalele, fumul, poluarea, alergenii si alte pericole pentru sãnãtate au devenit obisnuite în mediul actual si, uneori, pot produce îmbolnãviri. Poate unii suferã de dureri de cap misterioase, care apar doar în weekend, sau suferã de greatã si de eruptii cutanate dupã ce s-au mutat într-o casã nou construitã. Aceste simptome pot fi cauzate de expunerea la toxine care se gãsesc frecvent în case, locuri de muncã si comunitãti.
Simptomele depind de factorul de mediu incriminat pentru aparitia bolii. Simptome frecvente includ durerile de cap, tusea si greata. În unele cazuri, se poate ca pacientul sã nu aibã nici unul din aceste simptome o duratã de cativa ani sau zeci de ani, panã cand maladia nu a progresat destul pentru a determina aparitia simptomelor. În alte cazuri, expunerea poate cauza reactii imediate de tip alergic, cum ar fi cea la contactul cu acarienii de praf, gandacii de bucãtãrie, polenul sau animalele de casã, care declanseazã crize de astm. De asemenea, simptomele pot apãrea gradat si se pot inrãutãti pe mãsurã ce expunerea se alungeste. Simptomele bolii de mediu sunt dificil de diagnosticat si pot fi confundate cu alte probleme medicale. Medicul sau pacientul pot sã nu stie cã maladia e legatã de expunerea la un factor toxic decat dacã simptomele nu dispar si apar in functie de locuri sau momente precise.
Diagnosticare
E nevoie de o adevãratã muncã de detectiv din partea medicului si a pacientului pentru a pune diagnosticul unei boli de mediu. De multe ori, a rezolva misterul nu este atat de simplu. Boli mult mai grave pot sã aparã din cauza unei expuneri care a avut loc acum cateva zeci de ani. Se poate ca pacientul sã fi locuit intr-o zonã poluatã de deseuri industriale sau a lucrat la remodelarea caselor vechi, care contin azbest. Înainte de a vorbi cu medicul, pacientul ar trebui sã se gandeascã la istoricul sau personal, locuri de muncã precedente, case in care a locuit si activitãti din trecut. Medicii si alti specialisti din domeniul sanitar pot sã diagnosticheze o boalã de mediu prin prelevarea unui istoric personal de expunere la factori de mediu si constã intr-un set lung de intrebãri despre locuintã, loc de muncã, obiceiuri, ocupatii, stil de viatã, familie si alte subiecte. Rãspunsurile pacientului pot sã identifice chimicalele sau alti factori de mediu dãunãtori la care pacientul a fost expus recent sau in trecut si pot ajuta medicul in luarea deciziei de a face teste specifice pentru a identifica cauzele bolii.
Tratament
Tratamentul initial pentru boala de mediu include eliminarea sau reducerea expunerii la factorii care determina boalã. De exemplu, una din cele mai eficiente cãi de a imbunãtãti calitatea aerului este de a indepãrta sursa de poluare. Sobele cu gaz pot fi modificate pentru a reduce emisiile. Se poate creste cantitatea de aer proaspãt care intrã in casã, schimba cosul de fum si asigura cã hotele din bucãtãrie si baie sunt functionale. Tratamentul ulterior acestor pasi simpli variazã in functie de simptome, de cauza bolii si in functie de partea corpului afectatã. Efectele mucegaiurilor asupra sãnãtãtii sunt cel mai bine tratate prin prevenirea si restrictionarea cresterii in continuare a mucegaiului. Mentinerea unui mediu uscat in incinta locuintei poate ajuta la restrictionarea cresterii in continuare a mucegaiului. Umiditatea trebuie pãstratã la mai putin de 50%. Desi aceasta poate fi dificil de realizat, e important sã se elimine expunerea la mucegaiurile care au infectat deja locuinta, locul de muncã sau scoala copilului. Mucegaiurile pot fi indepãrtate de profesionisti si locatarul sau copilul nu trebuie sã se intoarcã in aceastã clãdire panã cand procesul de indepãrtare nu s-a definitivat.
Toxinele din mediul ambiant
– Poluarea aerului din interiorul clãdirilor – poate sã afecteze oamenii acasã, la locul de muncã sau chiar in locuri pe care acestia le viziteazã. E o sursã frecventã de boli respiratorii, inclusiv astmul, alergiile si a cancerului de plãman. Poate sã fie agravat in timpul iernii cand geamurile sunt inchise si aer mai putin curat poate sã circule. – Fumul de tigarã – cauzeazã mai mult de 87% din cancerele de plãmani, dupã pãrerea expertilor. Fumatul activ sau pasiv (inhalarea fumului) creste riscul de atac de cord si de accident vascular cerebral. Fumul de tigarã e un amestec de mai mult de 4.700 compusi. Fumul de la capãtul unei tigãri care se stinge contine mai multe substante cancerigene decat fumul expirat de un fumãtor. Copiii mici si bebelusii cu pãrinti fumãtori au un risc mai mare de a face pneumonie sau bronsitã si de a avea crize de wheezing (respiratie sueirãtoare), de tuse sau sã expec – toreze o flegmã mai abundentã. Copiii care au astm si sunt expusi la fumul de tigarã au mai multe atacuri si simptomatologie mai severã. Fumul de tigarã poate determina aparitia astmului la mii de copii. De exemplu, in ultimii 15 ani, numãrul copiilor cu astm aproape cã s-a dublat, pentru acesta fiind incriminate cauze de mediu – Sobele cu lemne care nu sunt intretinute in mod corespunzãtor si ventilate pot emana gaze, care includ monoxid de carbon, azot, particule si hidrocarburi. Copiii din casele incãlzite cu sobe de lemne au mai multe probleme respiratorii, conform statisticilor. Instalatiile de gaz, mai ales cand nu sunt bine ventilate sau cand sunt folosite cã o sursã de incãlzire, pot produce nitrogen dioxid, care poate cauza probleme respiratorii. – Materiale de constructie – placajul, materialele de izolatie, adezivele pentru parchet si alte produse de gospodãrie de formã aldehidã, pot sã cauzeze greatã, probleme respiratorii, piele uscatã sau inflamatã si iritatia ochiului. Casele construite de curand si spatiile inchise ale caselor mobile pot fi o problemã particularã. – Produsele de gospodãrie – unele pot fi toxice si, in doze suficient de mari, pot cauza probleme respiratorii, oculare, ametealã, probleme vizuale si pierderi de memorie. Una din cele mai eficiente metode de protectie impotriva acestor efecte este respectarea instructiunilor de folosire de pe etichetã. Cand se folosesc produse de curãtenie sau alte produse, trebuie ca geamurile din incaparea respectivã sã fie larg deschise sau sã existe o gurã de ventilatie corespunzãtoare. Produsele chimice pentru gospodãrie nu trebuie sã fie amestecate sub nici o formã, cum ar fi cele care contin clor si cele care contin amoniac. Unele amestecuri pot crea gaze toxice care pot fi fatale. – Azbestul – este un material izolator care era folosit in mod frecvent in anii 1950 si 1970 pentru izolarea fonicã si pentru a acoperi tavanele si podelele, tevile cu apã si tevile de incãlzire. Dacã e intr-o conditie bunã, nu prezintã un pericol pentru sãnãtate, dar in momentul in care devine friabil sau sfãramicios, fibrele de azbest pot fi eliberate in aer. Inhalarea de fibre de azbest poate cauza cancer pulmonar, azbestozã (cicatrizarea tesutului pulmonar) sau mezotelioame. – Poluarea aerului din exterior – cele mai frecvente surse sunt fabricile, masinile, autobuzele, camioanele, focurile neontrolate si praful. Aerul murdar e un pericol atat pentru sãnãtate, cat si un distrugãtor al recoltelor, copacilor, apei si al animalelor. Datoritã cãldurii, ozonul de la nivelul solului este un poluant din timpul verii care poate fi periculos, mai ales pentru cei cu probleme respiratorii. Problemele includ iritatia plãmanilor, tuse si episoa – dele de wheezing (respiratie suierã – toare), dureri la inspirul profund si dureri la miscãrile respiratorii din timpul exercitiilor fizice, agravarea astmului, susceptibilitate crescutã la pneumonii si bronsite, capacitate pulmonarã scãzutã. Particulele, un alt component poluant, au in compozitia lor praf, fum, cãrbune si particule lichide gãsite in aer. Ele provin din numeroase surse, cum ar fi vehiculele, fabricile, santierele de constructii, drumuri nepavate si lemne care au ars. Particulele din aerul respirat pot cauza agravarea astmului, tuse si respiratie dificilã si dureroasã, bronsitã cronicã, scãderea functiei pulmonare, – iritatii ale ochilor, nasului si gatului. Monoxidul de carbon scade capacitatea organismului de a transporta oxigen la tesuturi si organe, cum ar fi inima si creierul. Este periculos mai ales pentru cei cu probleme cardiace. Monoxidul de carbon poate fi fatal celor expusi la concentratii foarte mari ale acestuia. Nu in ultimul rand, pesticidele, dacã nu sunt folosite corespunzãtor, atat pesticidele de la locul de muncã cat si de acasã pot fi periculoase. Expunerea la concentratii mari de pesticide poate cauza dureri de cap, ametealã, contractii musculare, greatã, slãbiciune si senzatia de gadilare. Unii experti cred cã unele pesticide pot cauza cancer sau afectare hepaticã sau a sistemului nervos central. Expunerea la pesticide in timpul sarcinii este asociatã cu pierderea sarcinii, moarte fetalã si cancere timpurii ale copilului, cum ar fi leucemia acutã limfoblasticã (LAA).
Medici specialisti recomandati
Dacã cineva considerã cã are semnele de boalã de mediu, ar trebui mai intai evaluate simptomele. Dacã acestea sunt severe (de exemplu existã probleme cu respiratia) sau sau ingerat produse chimice folosite in gospodãrie sau existã suspiciunea cã existã o scurgere de monoxid de carbon in casã trebuie sunat imediat la serviciul de urgentã. În alte conditii, ar trebui apelat la: – medicul de familie – medic de medicinã internã sau un pediatru – medic de medicina muncii sau un specialist in sãnãtatea mediului, clinicã regionalã care sã fie membrã a Asociatiei Clinicilor Ocupationale si de Mediu. Un istoric al expunerii poate fi util pentru medic, pentru a identifica cauza bolii.
