Sãrbãtoarea Acoperãmântulul Maicii Domnului mai este cunoscutã în popor si sub denumirea de Pocroave, denumire ce vine de la cuvântul slavon «pocrov», cu semnificatie aici de acoperãmânt al pãmântului cu brumã sau cu zãpadã. Se crede cã cele mai adânci rãdãcini ale traditiilor sãrbãtorii ajung pânã la perioada agriculturii primitive, sãrbãtoare precrestinã cu datã fixã, dedicatã unei divinitãti meteorologice ce marcheazã intrarea în anotimpul rece, atunci când pãmântul se acoperã de zãpadã.
„Acoperãmantul Maicii Domnului” este sãrbãtoarea cu care se incheie cele douã luni ale anului, august si septembrie, in care este cinstitã in mod deosebit Maica Domnului. Anul bisericesc este diferit de anul civil, el incepand la 1 septembrie si incheindu-se la 31 august. De aceea, sãrbãtorile cele mai importante ale inceputului si sfarsitului de an bisericesc sunt inchinate Maicii Domnului, pentru cã ea este „inceputul mantuirii oamenilor”. În constiinta oamenilor s-a fãcut asociatia intre acoperirea pãmantului cu brumã si acoperirea capului fetelor mari imbroboditul cu basma la nuntã, ca semn al trecerii la statutul de femeie mãritatã. Fetele mari se rugau divinitãtii „Pocroavã” sã le acopere capul cu pãr bogat si frumos, pentru a fi plãcute flãcãilor, dar si sã le acopere capul in sensul mãritatului. Pãrul lung era un insemn al puterii si divinitatea se indura adesea de rugãciunile fetelor, dandu-le pãr frumos, ajutandu-le astfel sã-si gãseascã ursitul mai repede. Se considerã cã, in era crestinã biserica a adaptat la ziua aceasta o sãrbãtoare religioasã cu sens apropiat Acoperãmantul Maicii Domnului. S-a fãcut legãtura intre notiunea acoperirii pãmantului cu brumã si continutul traditiei crestine care povesteste urmãtoarele: odatã, la Mãnãstirea Vlahilor din Constantinopol, stãteau si multi greci care se rugau la Dumnezeu sã-i izbãveascã de dusmani. Iesind afarã staretul mãnãstirii, cuviosul Andrei, privind spre cer, a vãzut-o pe Maica Domnului, inconjuratã de sfinti, rugandu-se la Dumnezeu pentru neamul omenesc. Maica Domnului a luat acoperãmantul de pe cap si l-a intins deasu pra crestinilor, care se aflau la mãnãstire. Acoperãmantul, se spune, strãlucea mai puternic decat soarele. Dimineata, tot orasul stia despre minunea vãzutã de Sf. Andrei. De la aceastã intamplare, in amintirea minunii, a rãmas sãrbãtoarea numitã Acoperãmantul Maicii Domnului. Întru cele mai de pe urmã cumplite vremi, cand s-au inmultit pãcatele noastre, s-au inmultit si primejdiile asupra noastrã, cand s-au implinit cuvintele Domnului: „Cã se va scula limbã peste limbã si impãrãtie peste impãrãtie, si va fi foamete si ciumã, si cutremure pe alocuri”; cand ne supãrã pe noi nãvãlirile celor de alt neam, rãzboaiele cele dintre noi si rãnile cele purtãtoare de moarte, atunci Prea Curata si prea binecuvantata Fecioara Maria Maica Domnului ne dã nouã acoperãmantul sãu sã ne acopere, si sã ne pãzeascã pe noi sub acoperãmantul sãu nevãtãmati. În unele zone, de Procoave, vitele sunt stropite cu apã sfintitã, pentru a fi ferite de boli in sezonul rece. Femeile cinstesc sãrbãtoarea prin post si rugãciuni la Maica Domnului pentru a fi acoperite si sã aibã in pazã casa si familia de toate primejdiile: de inec, de boli, de foc, de cumpãnã, de nãpastã, de ducã-se-pe-pustii, de ucigã-l-toaca si de vrãjmasul cel rãu. Sãrbãtoarea Pocroavelor se respectã si astãzi, chiar dacã se tine post, in multe zone fiind si hramul satului. Astfel cã tinerele fete se impodobesc astãzi ca pentru nuntã pentru a avea parte de o cãsnicie lungã si fericitã si isi servesc rudele si oaspetii cu plãcinte umplute cu mere sau cu dovleci.
Dan Horgan
NOI moldovenii suntem campioni la tinut sarbatori,la noi este sarbatoare in fiecare zi, de muncit ce ne mai trebuie munca, paharul si sarbatoarea, traiasca biserica ortodaxa ca tine cu noi,ne-a bagat in calendar sarbatori cu duiumul, traiasca si paharul……
Cred ca trebuie sa ne dezvoltam un simt al muncii, pentru ca altfel din saracii tarii o sa fim vazuti si ca lenesi, de alti conationali.
Comentariile sunt închise.