Poet, publicist, romancier, Daniel Grosu s-a impus temeinic n peisajul cultural vasluian si, ca membru al Uniunii Scriitorilor din Romnia si colaborator al presei centrale, a depsit la fel de temeinic limitele localismului creator. Asa cum am subliniat si n alte rnduri, trim acum ntr-o Romnie a paradoxurilor. Ele sunt prezente pretutindeni; ne vom cantona ns, asa cum este cazul, la cele din domeniul literaturii. Se public mult, se citeste nsutit mai putin, nu numai de ctre marele public, ci si n lumea criticilor literari, n raport, binenteles, cu explozia editorial. n acest context, o carte aprut la Flticeni sau Sighisoara ar putea fi genial, dar, actualmente, ar rmne necunoscut. Valoarea ns nu piere, si dac va mai exista interes pentru cultur, peste 50 de ani, comorile respective vor fi descoperite si toti se vor mira ct de ignoranti am fost noi, cei de acum. Cartea lui Daniel Grosu merit o atentie deosebit. Desigur, valoarea sa artistic, pe care noi, personal, o apreciem n mod deosebit, poate fi contestat de unii, raporturile dintre perceptiile subiective si obiective ale operei literare fiind destul de vagi. Dar nimeni nu va putea contesta originalitatea constructiei romanes ti a autorului. Evocata originalitate este omniprezent, chiar, cu oarecare exagerare, la modul agresiv. Mai nti, desi autorul este brbat, personajul principal este o femeie; celelalte personaje, distinct creionate, sunt n bun parte persoane reale, contemporane nou, unele purtnd numele adevrate, altele pseudonime transparente; capitolele se ncheie cu exceptionale poeme n proz. Se cuvine s mai subliniem, accentuat, varietatea stilurilor literare, de la naratiunea fluent la aciditatea pamfletului si, mai presus de orice, lirismul coplesitor din poemele n proz. n privinta continutului, predomin latura social, un militantism rar ntlnit n literatura romn contemporan, n care deviatiile sexuale se bucur de mare interes, n detrimentul adevratelor probleme care i frmnt pe cettenii trii. De ce un personaj principal feminin? Dup prerea noastr, fiindc n societatea romneasc de astzi femeile sunt cele mai vulnerabile. Cu totii suntem supusi nedrepttilor, „smecherii democra- tiei” nainteaz pe scara ierarhic, devin sefi care ne umilesc mai cu seam c ne sunt inferiori valoric. Se pstreaz nenorocita traditie a grecilor fanarioti, care la Istambul erau scuipati de turci si, cnd ajungeau conductori n Trile Romne, i njoseau cumplit pe locuitori. De altfel, un studiu sociologic a demonstrat c, n raport cu toate statele europene, n Romnia exist cele mai penibile raporturi sefi – subordonati. n cazul femeilor, lucrurile sunt si mai grave. La cele amintite mai sus se adaug si demente ale mentalittii orientale, care acord femeii un statut net de inferioritate. De aceea patroni si sefi de institutii, cel putin o bun parte din ei, consider firesc s le pretind favoruri sexuale pentru a le mentine n functii si, n mod obligatoriu, pentru a le promova. Asa ncepe romanul lui Daniel Grosu, cu o realitate pe care noi o ascundem ca gunoiul sub pres. Victoria, botezat asa pentru c se nscuse pe 22 decembrie 1989, absolvent de Drept, nu are alt sans pentru a profesa ce-i ddea dreptul licenta sa dect s se culce cu un avocat scabros, de care depindea obtinerea slujbei dorite. Realizeaz ns umilinta trit; fondul su de puritate se revolt si nvinge, va renunta cu violent la avantajele oferite de njositoarea sa prestatie sexual. Vor urma perioade de somaj sau angajri cu totul sub capacittile sale, uneori fiind iarsi supus direct, sau prin nvluire, umilintelor amintite deja. n final, o cstorie fericit n Anglia si, astfel, absolventa de Drept din Romnia lucreaz ntr-un restaurant, spre marea ei bucurie… ntr-un fel, are dreptate, dac ne gndim la licentiatele noastre n psihologie, de exemplu, care sterg babele la fund prin Italia sau Spania. Undeva, finalul aminteste de un film celebru, „America, America”, de Elia Kazan. Acolo, tnrul grec evadat din tenebrosul Imperiu Otoman, trecnd prin numeroase si periculoase peripetii, ajunge lustragiu n New York. Dar se simte liber, trieste un sentiment plenar al existentei, desi practic o meserie umil. Am amintit de la nceput de latura social a demersului romanului, de implicarea sa n evenimentele istorice. Victoria, denumit astfel dup ziua de 22 decembrie 1989, este totodat un simbol al marilor sperante si al marilor deziluzii legate de evenimentele de atunci. O ceat impenetrabil struie si acum asupra a tot ce s-a ntmplat atunci, n 1989. A fost ntr-adevr o Revolutie? A existat vreun amestec strin? A trebuit asasinat Ceausescu? Sunt ntrebri fr rspuns si nu se stie dac va exista cndva o clarificare. Se stie c documentele secrete din Arhive, la modul foarte serios, se public dup 50 de ani sau niciodat. Si totusi, autorul are curajul cinic de a exprima simtminte pe care le au majoritatea romnilor, dar le pstreaz n forul lor interior. Atitudinea aceasta mi amintes- te de o butad a lui Mark Twain: americanii au la dispozitie toate liberttile, dar si ntelepciunea de a nu se folosi de ele. Personajele lui Daniel Grosu, n special unul dintre acestea, spun cu franchete ce gndesc romnii, ceea ce nu vor gsi n pres, indiferent de orientarea politic a redactiilor. n primul rnd, marile iluzii strnite de asa-zisa Revolutie din decembrie 1989, simbolizate prin faimosul steag gurit, devenit n roman, si nu numai, un obiect cu jalnice ntrebuintri. Am trit atunci „glorioasele” manipulri cu teroristi sau cu „mormanele de fiare vechi” ce ar fi alctuit industria romneasc, premis a jafului fr precedent pe care l-a instituit privatizarea. Cu totii asteptam plini de sperante pe investitorii strini, acei Mosi Crciuni cu daruri multe care urmau s transforme Romnia n Tara Fgduintei, cu rurile de lapte si miere aferente. Iluzii, iluzii… Daniel Grosu, prin personajele sale, nu se limiteaz la abstractizri, ci d exemplul concret al Vasluiului, al distrugerii capacit- tilor industriale de aici. Si, asa cum Romnia este citat pe ultimul loc n ansamblul european cnd este vorba de realizri n domeniul economic (la concurent cu Bulgaria), judetul Vaslui se bucur de aceeas i dureroas apreciere (la concurent cu Teleormanul si Botosanii). Nu are rost s intrm aici n amnunte; lectorul le va descoperi din belsug pe parcursul romanului. Ca si cum nu ar fi deajuns decderea economic, la aceasta se adaug o adevrat prbusire a valorilor morale, schimb rile permanente ale atitudinilor umane, de cele mai multe ori n ru, rareori n bine. Minorele nasc ntr-o veselie, opinia public, oficialii, presa, sefii Educatiei nici nu se gndesc la necesitatea educatiei morale, ci la modalittile prin care s umple scolile de prezervative. Medievalul „magister dixit” (cu referinte la Aristotel) a fost nlocuit n Romnia de astzi cu „asa este n Occident”. Romanul se ncheie explicit, pe dou viteze. Pe de o parte, un idilic tablou evident utopic n perspectiva actual – tinerii se vor ntoarce toti n Romnia, tara, inclusiv Vasluiul, se va reindustrializa, toat lumea va fi fericit -, pe de alta, un pamflet virulent la adresa clasei politice n ansamblu, trecnd n revist infractionalitatea unor numerosi ministri si parlamentari. O parte distinct a romanului si, din punct de vedere artistic, cea mai valoroas, o constituie poemele n proz care ncheie fiecare capitol, n aparent fr vreo legtur; n esent exist o apropiere intrisec, n ciuda aparentelor. Bogtia metaforelor si a imaginilor artistice n general nscrie aceste poeme alturi de tot ce s-a realizat la cel mai nalt nivel n poezia romneasc din zilele noastre. Mai presus de orice, gsim aici o revrsare unic de patriotism, de atasament suprem fat de identitatea national, fat de Romnia – despre care strinii stiu c are capitala la Budapesta, este cumplit de srac si corupt si se ocup n general cu discriminarea minorittilor… Astzi este, din pcate, un adevrat curaj s declari c esti patriot, c ti iubesti si pretuiesti natiunea, mai ales c cei vreo 20 de ministri ai Educatiei de dup 1989, unul mai incapabil dect cellalt (au fost ntrecuti n acest sens doar de vreo 22 de la Cultur) au fugrit educatia patriotic din scoli si de aici si din societatea romneasc. Prin scrisul su, Daniel Grosu dovedeste c nu s-a lsat manipulat de „bruxellezii” iviti peste noapte, c a rmas romn si are tria s o recunoasc.
Dan Ravaru
