– continuare din numrul trecut –
4. Din perspectiv psihosocial: O problem att de important n existenta individului si colectivittii cum este alimentatia nu se putea s nu aib un rspuns n mentalul individual si colectiv, pentru c, de fapt, alimentatia ajunge s fie perceput chiar la nivel afectiv, cu att mai mult cu ct produce asupra individului satisfactie, plcere, bucurie si sigurant. Ori, perceptia afectiv nu se poate realiza dect prin satisfacerea unui instinct de baz n existenta individului – n cazul nostru instinctul de nutritie. n timp, satisfacerea nevoii de a se alimenta capt la nivel psihologic valoare simbolic, n care servirea alimentelor devine un obicei cu caracter ritualic, ceremonios si chiar protocolar, de unde va rezulta si valoarea lui spiritual. Se spune c n spatele verbului a mnca este omul care mnnc, ceea ce depseste cu mult actul n sine, asa cum si pinea nseamn mai mult dect gustul pinii. Prin valoarea spiritual pe care o dobndeste n timp, alimentatia va ajunge s se subsumeze obiceiurilor locului, ptrunznd astfel n ceea ce ndeobste ntelegem prin traditie. Prin extensie, traditia va cpta un pronuntat caracter social. Att componenta psihologic, ct si cea social vor fi puternic influientate de zona geoclimatic (prin ceea ce ofer ca resurs alimentar), tipul de colectivitate, grad de cultur si civilizatie, ajungnd n final s determine comportamrntul alimentar al unei colectivitti date. Consacrarea istoric a comportamentului alimentar este valabil pentru toate colectivittile umane, pentru c aportul alimentar specific acestui comportament va ajunge s influenteze dezvoltarea somatopsihic a populatiilor ce le compun. Intrat n traditie prin obiceiuri si ritualuri, alimentatia se va regsi n existenta cotidian prin asezatul mesei, locul la mas, ordinea bucatelor, modalitatea de servire, pornind de la familie pn la ntruniri colective: protocolare si festive. n acelasi context, gratia divin va fi invocat prin binecuvntarea bucatelor la nceputul mesei si rugciunea de multumire la sfrsitul ei, situatie care se regseste mai ales n familie. Prin toate acestea, alimentatia capt o conotatie social de netgduit, mai statornic n viata de familie dar mai vizibil n viata colectivittilor. De regul, aceste ritualuri se leag organic de diverse evenimente colective, cum ar fi ospetia, nuntile, botezurile, nmormntrile si petrecerile colective. Un asociat statornic acestor manifestri este, desigur, vinul, care vine s completeze fericit mai ales evenimentele colective prin valoarea lui organoleptic, caloric, biologic si mai ales relational. Ultimul aspect ni se pare poate cel mai important, consacrat chiar de traditie, pentru c, sub raport relational, vinul coloreaz ntrunirile, netezeste calea ctre ntelegere si mai ales bine dispune, dac, binenteles, este savurat cu msur. Prin vin se pot influenta chiar deciziile n afaceri si politic, dat fiind faptul c este un component de baz la ntrunirile sub form de receptie, dineu de gal, dejun de lucru sau cin festiv. Calitatea suprem a vinului n aceste situatii este c stimuleaz sociabilitatea, devenind astfel un nsotitor plcut si chiar un artizan al bunei dispozitii, care creaz o atmosfer relaxat. 5. Din perspectiv spiritual-religioas: Religia crestin acord o important deosebit alimentatiei, pentru c prin componentele sale de baz (pinea si vinul) ajunge s nlocuiasc jertfa sacrificrii animalului pe altarul credintei din vechiul testament. Pinea, ca si vinul, capt valoare spiritual simbolic. Astfel, pinea va reprezenta trupul lui Hristos – acesta este trupul meu care se frnge pentru voi si pentru a voastr mntuire, devenind astfel suportul material al euharistiei prin taina mprtsaniei. Semnificatia pinii n crestinism este dat si de faptul c printre minunile nfptuite de Iisus Hristos a fost si nmultirea pinilor, care a astmprat foamea a 4.000 de oameni doar cu sapte pini, prin urmare frngerea pinii devine ritualic, regsit de altfel si la cina cea de tain. Consacrarea spiritual religioas a pinii este dat mai ales de invocarea sa n rugciunea de cpti a crestinului, Tatl nostru: pinea noastr cea de toate zilele, d-ne-o nou astzi. Nu trebuie uitat faptul c modul de producere a pinii euharistice a fost unul din motivele schismei de la 1054, cnd crestinii orientali cereau azima dospit pentru euharistie, pe cnd occidentalii catolici cereau azima nedospit. Chestiunea a rmas nerezolvat pn astzi, lsndu-se rezolvarea la latitudinea fiecreia din cele dou biserici. La rndul su, vinul este consacrat n spiritualitatea crestin ca si pinea, la nivel simbolic, ca o jertf pe care crestinul o accept si o invoc – acesta este sngele meu, care pentru voi si a voastr mntuire s-a vrsat. Recunoscut de-a lungul istoriei ca o butur mitic si mistic, pentru c face legtura dintre om si divinitate, vinul si-a gsit locul n viata social. Vechimea sa se pierde n negura istoriei. Considerat nc din antichitate ca o ofrand adus zeilor, prin patronul su Bachus, va ajunge n crestinism s nlocuiasc sacrificiul ritualic pe altarul credintei ca fiind sngele Mntuitorului. Ca si pinea, vinul a fcut obiectul uneia dintre minunile nfptuite de Iisus Hristos n viata sa pmntean, cnd a transformat apa n vin la nunta din Cana Galileei. Importanta sa va fi subliniat n egal msur de lumea ecleziastic si de lumea mirean, ambele invocndu-l cu o frecvent de invidiat. Pentru ritualul religios, vinul este indispensabil celebrrii liturgiei; mai mult, este citat n biblie de 500 de ori. Un pahar de vin m zideste, betia m distruge – acesta este de fapt binele si rul, spunea pe bun dreptate printele Galeriu. Pentru viata social, vinul nseamn Dulceat si bunstare pentru nteleptul cruia i aprofundeaz ntelepciunea, perzanie si coruptie pentru pctosul care abuzeaz de el.
Impactul alimentatiei asupra starii de sanatate
Aminteam mai sus c alimentatia este unul din factorii de mediu care influenteaz decisiv dezvoltarea si evolutia individului, ca si populatiei din care individul face parte, realiznd starea de sntate, dar si fenotipuri specifice. Structura alimentatiei va realiza astfel adevrate tipologii somatice chiar n rndul aceleiasi populatii (vezi fizionomia romnului de la ses si a romnului de la munte), ca s nu mai vorbim despre populatiile din diverse zone climatice (ecuator, zonele polare, african, asiatic etc.) n care, pe lng alti factori, tipul de alimentatie are o amprent vizibil asupra fizionomiei. Se poate spune astfel c alimentatia are un impact fiziologic determinant n tipologia specific a unei populatii, avnd la origine o adaptare metabolic realizat de-a lungul timpurilor, adaptare care coboar pn la nivel enzimatic elementar pentru tipurile specifice de alimentatie – de aici si structura diferit n principii alimentare ntre diferitele zone geoclimatice: asa, de exemplu, ponderea grsimilor n alimentatia eschimosilor este de 80% (ndeosebi peste), asa cum, n populatia noastr, hidrocarbonatele aveau o pondere remarcabil. Cu toat srcia alimentar ntlnit la populatia majoritar din teritoriilor romnesti, tipul ancestral al strmosilor este unul plin de vigoare, fort si vioiciune, asa cum l prezint reprezentrile sculpturale daco-romane, iar vrsta de peste 70 de ani este atestat de folclor, pentru cei care depseau molimele, rzboaiele si vicisitudinile vremurilor. Aceste aspecte au la origine adaptarea ancestral a metabolismului tritorilor acestor meleaguri la resursele alimentare locale. Secolul al XIXlea si ndeosebi secolul al XX-lea va produce o schimbare fundamental a stilului de alimentatie n majoritatea zonelor lumii, prin dezvoltarea fr precedent a industriei alimentare, ceea ce va reusi s satisfac n bun parte exigentele stiintifice ale unei alimentatii echilibrat structurate caloric si n principii alimentare. Cu toate acestea, s-a observat o crestere fr precedent a bolilor de nutritie, ndeosebi obezitatea ( >40% la copil, > 60% la adult fat de < 10% respectiv < 20% nainte de 1990), dislipidemiile cstigate, diabetul zaharat tip II, sindromul X metabolic, cu consecintele lor directe n patologia cardiovascular care atinge si ea valori fr precedent, ceea ce la prima vedere ar aprea ca un paradox. Cteva argumente ar putea explica acest paradox. Primul ar fi c abundenta si diversitatea alimentar n zonele favorizate au nlocuit nevoia de a mnca cu plcerea de a mnca, ceea ce va conduce la o selectie irational a alimentelor, bazat n principal pe propriettile organoleptice ale acestora. Al doilea ar fi c uniformizarea alimentatiei realizat prin globalizare va solicita o activitate enzimatic mai intens, cu fortarea unor ci metabolice normale sau alterne, ceea ce pe termen lung are consecinte pe care starea de sntate le va resimti. Al treilea argument ar fi c utilizarea unor diete de import, mai ales n conditii fiziologice particulare, cum ar fi graviditatea, perioada de crestere si dezvoltare a copilului, btrnetea sau situatiile de boal, produc deturnri metabolice importante, care se vor repercuta negativ asupra snttii individului. Sunt realitti pe care stiinta le argumenteaz astzi, desi ele sunt cunoscute nc din antichitate: ntre alimentatie, origine si locul geografic ocupat exist o legtur strns, ce nu trebuie desfcut sau mai degrab un regim alimentar nepotrivit dect s schimbi obiceiurile alimentare ale bolnavului, spuneau anticii. n sprijinul acestor afirmatii vin si principiile dietetice ale lui Wohl si Goodhart care cer: 1. respectarea obiceiurilor si preferintelor alimentare; 2. respectarea comportamentului alimentar ce tine de nivelul cultural, social, familie, ocupatie; 3. dieta se adapteaz tipului de boal si gravittii ei si 4. corectarea dezechilibrelor nutritive se fac concomitent cu tratamentul bolii. Desigur, n fata acestor argumente cteva orientri par absolut necesare si se impun de la sine: – respectarea comportamentului alimentar ancestral, determinat ca structur, ritm, obiceiuri, este esential pentru individ si colectivitatea din care face parte, riscurile modificrii constnd n bolile de nutritie enuntate mai sus; – utilizarea produselor autohtone n alimentatie, deoarece pentru ele exist o adaptare biologic ancestral; – utilizarea modului traditional de preparare (fierberea, coacerea, frigerea, consumul alimentelor proaspete) pentru c pstreaz propriettile naturale si evit acumularea de produsi toxici; – utilizarea metodelor traditionale de conservare; uscarea, afumarea, marinarea, care evit acumularea de produsi chimici nocivi. Se pare c singura solutie pentru ndeplinirea acestor deziderate rmne buctria traditional, la care ar trebui s ne ntoarcem. Asociat aspectului biopsihosocial si spiritual al alimentatiei n care locul vinului este bine stabilit (vezi mai sus) este momentul s vedem si impactul acestuia, si n general a buturilor alcoolice, asupra snttii. nc din antichitate, vinul si-a dovedit cu prisosint multiplele sale calitti privind sntatea, cu conditia obligatorie de a fi consumat n cantitti potrivite pentru c: – favorizeaz sntatea prin stimulare metabolic; – posed proprietti antiseptice folosite nc din antichitate, utilizat n practica medical de la Ambroise Pare; – este un bun diuretic, folosit pentru aceast calitate nc de Hipocrate n hidropizie; – medicina popular l recomand n convalescenta diferitelor boli, la btrni si la lehuze; – reduce lipoproteinele si colesterolul din snge, fenomen cunoscut n literatura stiintific medical ca paradoxul francez dup observatiile stiintifice la consumatorii din zonele viticole franceze; – reduce substantial riscul ateromatozei si incidenta infarctului miocardic; – are capacitate oxidant si antioxidant prin continutul su n fenoli, proantoacidoli si acizi organici; – este un nutrient prin valoare caloric: 7,1 calorii/gram, desi din punct de vedere energetic aceste calorii sunt considerate calorii goale, fr continut energetic. Prin urmare, vinul prin virtutile sale are un impact important asupra snttii si mai ales asupra refacerii ei. Problema ar fi a cantittii, asa nct ntre prea mult si nimic exist loc pentru o just msur, temperanta, spunea Karl Lewin n 1890. Departe de a provoca alcoolismul, folosirea vinului n doze moderate, dimpotriv, este un mijloc de a combate alcoolismul, spunea Pierre Guillmont n 1965, si chiar mai mult, nu exist prieteni sau dusmani ai vinului, exist vinul cu buna sau reaua lui folosire, spunea Robert Tremollieres n celebrul su tratat de alimentatie antic. Pentru c vinul este cea mai igienic, sntoas si bucuroas butur a vietii, spuneau Louis Pasteur si Alexander Flemming la vremea lor. Pn la urm, trebuie s-i dm dreptate lui Shakespeare, care spunea: vinul bun este o fiint apropiat dac stii s te porti cu el, pentru c, asa cum, la rndul su, Blaise Pascal spunea, n prea putin vin nu poti gsi adevrul, n prea mult l pierzi sau, si mai elocvent, Mihai Eminescu, care afirma: putin vin ascute mintea, mai mult ns o toceste, iar ca un corolar al acestora, Charles Baudelaire concluziona la modul genial: cine stie s bea un pahar de vin bun soarbe din el sclipiri de geniu, picturi de amor si umor. La sfrsitul acestui periplu istoric, biologic, sociologic si spiritual, putem spune c alimentatia si vinul au marcat si influentat decisiv evolutia omului spre civilizatie, pentru c, dincolo de faptul c satisfac nevoile biologice fundamentale, capt conotatii psihosociale si culturale prin obiceiuri, traditie si credint si, n egal msur, spirituale, prin simbolistica pinii si vinului n crestinism.
Dr. Valeriu Lupu –
doctor n stiinte medicale
Bibliografie selectiva:
1. Bacci Livi Massimo – Populatia n istoria Europei, Ed. Polirom, Iasi, 2004. 2. Bartolomeo Anania – Biblia pe ntelesul tuturor, Ed. BOR, 2001. 3. Benetato Gr – Problema alimentatiei pentru individ si colectivitate, 1939. 4. Cohen Daniel – Bogtia lumii, srcia natiunilor, Ed Eurosang & Book. 5. Cotea Valeriu – Vinul n existenta uman, Discurs de receptie, Ed Academiei Romne, 1995. 6. Criniceanu Gh – Igiena tranului romn, Tipografia Carol Gobl. 7. Eminescu M – Opera politic, Ed. Eminescu, Buc, 2000. 8. Feshegiere A H – Hipocrate Lancienne Medecine, Klincksieck, Paris. 9. Ganong FW – Medical Physiology, 8-th Ed. Los Altos, Ca, 1977. 10. Lupu Val – Stiinta cresterii si dezvoltrii copilului, Ed Cutia Pandorei. 11. Lupu Val – Alimentatia si arta de a tri sntos la romni, Medicin si Societate, Ed Pim, 2014. 12. Mencinicopschi Gh, Negulescu RG – Alimentatia pentru o viat sntoas, Ed. Litera, Buc. 1974. 13. Mincu I – Tratat de dietetic, Ed Med, Buc. 1974. 14. Mincu I – Universalitatea alimentatiei. Istoria si particularittile alimentat iei la romni, Ed Med. Buc. 2000. 15. Paulescu N C – Fiziologie filosofic, Ed Fundatiile regale pentru literatur si art, Buc. 1944. 16. Trebici V, Ghinoiu I – Demografie si Etnografie, Ed Stiitific, Buc 1982. 17. Tremolieres J, Mosse A, Delher L – Dietetique Therapeutique, Ed G Doin, Paris, 1958. 18. Wohl M, Goodhart R – Modern Nutrition in Health and Diseases, Ed Kimptom, London, 1960.
