Civismul eminescian �ntre patriotism si nationalism (I)

�S�m�nta din care a r�s�rit acest popor e nobil� si poporul nu va muri de c�t atunci c�nd rom�nii vor uita nobletea semintiei lor� – Mihai Eminescu

Ne amintim de civism arareori, iar atunci c�nd abord�m tema, o facem cu oarecare st�ng�cie, limit�ndu-ne la interpret�ri si uneori chiar la r�st�lm�ciri care adesea-i golesc continutul. Termen str�vechi, derivat din latinescul civitas-civitates (cet�tean – cet�teni), civismul �nsemna o anumit� atitudine a locuitorilor unei colectivit�ti fat� de cetate, fat� de locuitorii ei si fat� de normele de convietuire din respectiva cetate. Cine are curiozitatea s� caute �n dictionarul explicativ al limbii rom�ne va g�si cel putin cinci definiri, de la simplu patriotism (retinut ca sinonim), la �atitudine politic� si etic� de bun cet�tean� (f�r� a face precizarea, fat� de cine si fat� de ce?), �devotament patriotic�(?), sau �sentiment profund de dragoste si devotament civic – patriotism� si, nu �n ultimul r�nd, �atitudine, zel, devotament de care d� dovad� un bun cet�tean� pentru fiecare din aceste definitii ridic�ndu-se aceleasi �ntreb�ri; fat� de cine? fat� de ce? si, �n raport cu cine si cu ce? Indiferent cum am privi aceste definiri, cel putin dou� neajunsuri majore pot fi usor remarcate. �n primul r�nd, se refer� doar la patriotism, ceea ce pare insuficient, chiar la o analiz� sumar�, pentru c� este ca si cum te-ai �nchina la o icoan� f�r� s� crezi �n ea. �n al doilea r�nd, invoc� o atitudine politic� si etic� de bun cet�tean, ceea ce pare a fi un nonsens, pentru c� notiunea de etic si mai ales politic, cu caracterul lui partizanal, este greu de abordat din perspectiva patriotismului. Este adev�rat c� civismul presupune o atitudinea civic�, dar aceasta nu poate fi limitat� doar la cetate, patrie, bastin� sau proprietate, pentru simplul motiv c� astfel s-ar rezuma doar la un soi de atasament pasiv pentru o zon� existential� de care individual se simte oarecum legat afectiv. Cu at�t mai putin s-ar putea rezuma la ceea ce �ndeobste �ntelegem prin politic�, pentru c� atitudinea civic� s-ar limita astfel la un grup de cet�teni reuniti prin interese comune, nu �ntotdeauna concordante cu interesele comunit�tii. �Nu voim s� tr�im �ntr-un stat poliglot unde asa numita patrie este deasupra nationalit�tii (…) Dac� e vorba ca acest stat s� �nceteze de-a fi rom�nesc, atunci o spunem drept c� ne e cumplit de indiferent� soarta p�m�ntului lui.� (Timpul, 31 iulie 1880). Pentru a fi complet, civismul ar trebui s� acopere trei aspecte principale, care s� priveasc� colectivitatea �n ansamblul ei. Primul ar fi respectul pentru valorile colectivit�tii �n care individul vietuieste, fie ele ereditare sau patrimoniale. Al doilea ar fi implicarea afectiv� �n viata colectivit�tii, iar al treilea aspect ar fi f�ptuirea, adic� participarea activ�, constructiv� la emanciparea material� si spiritual� a respectivei colectivit�ti. Pe de alt� parte, trebuie subliniat faptul c� civismul, asa cum �ndeobste este �nteles, nu se poate manifesta deplin dec�t �n cadrul colectivit�tii c�reia-i apartine afectiv si efectiv individul, prin urmare notiunea de apartenent� etnic� sau national� se impune ca necesar� si obligatorie �n definirea acestui sentiment. At�ta timp c�t cel �n cauz� nu satisface dezideratul acestui tip de apartenent�, civismul s�u �si pierde din important�, pentru c� se rezum� doar la aspectul s�u exterior, si anume la acel tip de respect care, �n ultim� instant�, nu poate fi asimilat dec�t unui comportament civilizat. Un str�in de colectivitate poate s� �ndeplineasc� acest deziderat c�nd viziteaz� o tar� str�in�, sau chiar atunci c�nd vietuieste temporar �n acea tar�, fiind suficient s� se rezume doar la respectarea legilor si valorilor locale, asta ne�nsemn�nd altceva dec�t o bun� educatie sau atitudine civilizat�, dar �n nici un caz nu satisface notiunea de civism �n plenitudinea sa, pentru c� nu r�spunde celorlalte aspecte, adic� implicarea si f�ptuirea constructiv�. �Iubim tara si natia noastr� astfel cum n-o iubeste nimeni, cum nimeni n-are puterea de-a o iubi. �n noi tr�ieste restul de energie pe care voi �n viata public� ati stiut a-l nimici� (Timpul, 22 februarie 1879) – spunea Eminescu cu durere si cu furia disper�rii �n fata realit�tilor timpului s�u generate de demagogia politicianist� a �p�turii superpuse� format� din alogeni, postulanti si cumularzi. Ca si �n citatul de mai sus, Eminescu, desi individualizeaz� termenii, nu-i concepe dec�t �mpreun�. Iat� de ce avem convingerea c� civismul, pentru a se manifesta deplin, presupune o anumit� doz� de afectiune, afinitate si apartenent� prin care individul s� se reg�seasc� �n colectivitatea respectiv�, pornind de la relatiile de familie, etnie si �n cele din urm� �n colectivitatea national�, De aceea credem noi c� civismul �n ansamblul s�u asociaz� patriotismului �nc� un pilon de baz�, si anume nationalismul, f�r� a se putea substitui unul altuia, pentru c� doar �mpreun� definesc si se reg�sesc �n notiunea de civism. A reduce civismul doar la patriotism, asa cum se �ncearc� adeseori, �nseamn� a-i trunchia semnificatia si a-i limita continutul. Este ca si cum ai �ncerca s� separi trupul de suflet. De aceea nu trebuie uitat c� at�t nationalismul, c�t si patriotismul au o puternic� amprent� biologic� si spiritual�, prin care au realizat de-a lungul istoriei acel sentiment de unitate care au f�cut colectivit�tile nationale s� se simt� solidare ca origine, ereditate, limb�, credint�, istorie, traditie, cultur�, perimetru geografic etc. �A apartine unei natiuni e un fapt firesc, de la care nu te poti sustrage, ca nici de la nastere sau de a avea p�rinti. Dac� deci apartenenta la o natiune e un fapt firesc, nationalismul trebuie s� fie si el o atitudine fireasc� spunea Nae Ionescu (Nationalism si ortodoxie, Predania, 1937, nr. 8-9, p. 121-123). Este de-a dreptul dezarmant s� constati ast�zi c� personalit�ti de talie si lideri de opinie din cultura noastr�, �n �ncercarea de a eluda nationalismul, amestec� notiunile de o manier� mai mult dec�t jenant�, deturn�ndu-le chiar �ntelesul (G. Liiceanu, A. Plesu, H. R. Patapievici, A. Cioroianu etc.). A exclude nationalismul din structura civismului �nseamn� a-i nega �n bun� parte �ntelesul, pentru c� �n ultim� instant� nationalismul si patriotismul, chiar dac� definesc domenii oarecum diferite (biologic si spiritual), ele se reg�sesc �n civismul cotidian al fiec�rei natiuni sau colectivit�ti nationale. �Natiunea nu e numai categorie logic�, ci si colectivitatea real� care ne defineste pe fiecare din noi, locul, cadrul si principiul �ntregii noastre actiuni si existente �n veac; iar nationalismul nu e numai o doctrin� politic�, ci o atitudine polivalent�, care acoper� tot asa de bine sectorul spiritual sau economic, politic sau cultural-estetic al activit�tii noastre� (Nae Ionescu – Nationalism si ortodoxie, Predania, 1937, nr. 8-9, p. 121-123). Pornind de la cele de mai sus, se poate concluziona c�: dac� patriotismul defineste dragostea si atasamentul fat� de patrie (perimetrul geografic �n care s�l�suieste colectivitatea national� din care faci parte), nationalismul defineste dragostea si atasamentul pentru neamul c�ruia-i apartii; dac� patriotismul defineste atasamentul fat� de casa si bastina natal� unde ai v�zut lumina zilei, nationalismul defineste respectul si atasamentul fat� de p�rinti, bunici, mosi si str�mosi, cu traditiile lor; dac� patriotismul presupune respect pentru tara ta, pentru simbolurile nationale, pentru legile t�rii si tot ce apartine patriei tale, nationalismul presupune respect si atasament pentru limba, istoria si cultura neamului t�u. Este mai mult dectt evident c� este vorba de o asociere biologic� si spiritual� care nu se poate concepe �n afara nationalismului si patriotismului. Prin urmare, patriotismul defineste dragostea si atasamentul fat� de patrie cu tot ce presupune acest sentiment: casa, bastina, perimetrul geografic, simbolurile nationale, legile t�rii si tot ceea ce apartine organic patriei tale, �n fapt este ceea ce anticii defineau prin jus soli, adic� dreptul p�m�ntean, consacrat istoric, pe care o colectivitate national� �l are ca un dat natural. La r�ndul s�u, nationalismul presupune dragostea si atasametul fat� de neam sau natiune: p�rinti, filiatie ereditar�, �ncreng�tur� familial�, care se va reg�si apoi �n colectivitatea national� sub forma iubirii nationale, pe care Paulescu o definea ca acel sentiment instinctiv, asem�n�tor iubirii familiale (conjugale, filiale, parentale si fr�testi) pentru toti cei care au origine comun�, vorbesc aceeasi limb�, �mp�rt�sesc aceleasi traditii si valori culturale. Este mai degrab� o realitate biologic� ce tine �n bun� m�sur� de zona instinctual� si nu reprezint� de fapt altceva dec�t suportul natural al entit�tilor etnice, nationale si statale (N. C. Paulescu – Fiziologie filosofic�, Ed. Fundatia regal� pentru literatur� si art�, Bucuresti, 1944). �n acest fel, si nationalismul poate fi reg�sit �n ceea ce anticii consacrau prin jus sangvinaris (dreptul s�ngelui), prin care se consfinteau drepturile patrimoniale ale unei colectivit�ti date pe seama dreptului natural si istoric. Sub acest aspect, chiar si patriotismul, p�n� la un punct, poate fi considerat o reflectie a iubirii nationale, pentru c� �n fapt nu reprezint� altceva dec�t atasamentul afectiv fat� de perimetrul geografic �n care vietuieste o colectivitate etnic� sau national�, din care faci parte si c�reia-i apartii biologic. Aprofund�nd cele dou� notiuni si corel�ndu-le semnificatia, ne putem da seama de ce civismul individual si colectiv, filtrate prin g�ndirea naeionescian�, nu poate fi dec�t o categorie logic� ce se �nscrie �n firescul lucrurilor si nu poate fi �nteles ca firesc f�r� cele dou� componente ale sale. Eminescu a stiut foarte bine si a tr�it din plin aceste sentimente pe care le-a pus viguros �n pagin�, at�t �n scrierile sale poetice, dar mai ales �n proza social-politic� si jurnalistic�. Desi �n opera lui se observ� o asociere constant� a nationalismului cu patriotismul, el nu a confundat niciodat� cele dou� notiuni. �Nationalitatea trebuie simtit� cu inima si nu vorbit� numai cu gura. Ceea ce se simte si se respect� se pronunt� arareori�. Aceast� perceptie face parte din tr�irile f�r� cuvinte ale omului, ca o necesitate a intimit�tii lui pe care o �ndeplineste si o simte structural, organic, ca un dat biologic a c�rui chintesent� se traduce prin ceea ce �ndeobste denumim sentimentul national. Astfel, nationalismul devine cea mai �nalt� treapt� de perceptie a sentimentului national, care, cu toat� evolutia sa istoric� extrem de sinuoas�, r�m�ne o realitate at�ta timp c�t vor exista natiunile. �Singura realitate este natiunea, dincolo de ea nu este nimic�, spunea D�Israeli �n secolul al XIX-lea. Sub forma interesului national, spatiului vital, interesului superior al natiunii, nationalismul a r�mas o constant� �n viata popoarelor si nu rareori exacerbarea acestui sentiment a produs adev�rate drame �n istoria umanit�tii (vezi fascismul italian si national-socialismul german din perioada interbelic�). De aici si derapajele s�ngeroase cauzate de alunecarea �n xenofobie si rasism a unor doctrine nationaliste �ntr-o conjunctur� dat�. Este si motivul pentru care nationalismul a fost si r�m�ne din nefericire �nc� ostracizat, mai ales dup� cel de al doilea r�zboi mondial, c�nd valentele sale au fost st�ngaci preluate de patriotism. Despre nationalism vorbesc ast�zi mai ales cei care doresc disparitia acestui sentiment din viata popoarelor, �n numele unor doctrine globaliste sau hegemonice. Ce s-a ales de homo sovieticus din epoca expansiunii sovietice? Ce s-a ales de omul de tip nou al comunismului t�rziu? Ce s-a ales de omul superior al doctrinei rasiale din perioada interbelic�? Este exact ce se va alege si din supermanul american (invincibil, atotputernic, atotstiutor, perspicace), care de aproape un secol promoveaz� o adev�rat� subcultur�, si probabil c� se va alege si din omul european dac� cumva komisarii europeni vor avea ideea de a lansa o asemenea sintagm� nefericit� din turnul lor kafkian. Este un adev�r probat istoric ast�zi c� cel mai redutabil adversar al acestor doctrine s-a dovedit a fi tocmai nationalismul, de aici si pornirea at�t de agresiv� a adeptilor globaliz�rii �mpotriva acestui sentiment, imposibil totusi de eradicat tocmai datorit� suportului s�u biologic, ceea ce par s� nu �nteleag� cei care se manifest� ast�zi vehement �n spatiul public.

– va urma –

Valeriu Lupu –
doctor �n stiinte medicale