Scrisoare deschisã: Cresterea salariului minim – o mãsurã anti-economicã si anti-socialã

Mai multi economisti – cadre didactice, analisti si manageri, au publicat o scrisoare deschisã adresatã Guvernului prin care solicitã amânarea deciziei de crestere a salariului minim, arãtând cã aceastã mãsurã va afecta în principal populatia slab calificatã si tinerii care cautã un loc de muncã.

Semnatarii îsi argumenteazã pozitia în primul rând prin faptul cã „salariul minim“ instituie o prohibitie: îi împiedicã pe angajatori sã colaboreze cu persoanele slab calificate, precum tinerii fãrã experientã, în situatia în care productivitatea muncii acestora este inferioarã salariului stabilit în mod artificial prin lege. În consecintã, fixarea unui nivel minim al salariilor mai sus decât cel determinat de realitatea economicã duce la descurajarea cererii de muncã (din partea angajatorilor), la cresterea somajului si a economiei subterane. În scrisoare se mentioneazã cã rata somajului în rândul tinerilor este de aproape 4 ori mai mare decât rata generalã a somajului (23,9% fatã de 6,7%), iar „munca la negru“ a luat proportii îngrijorãtoare. Potrivit Consiliului Fiscal, unul din cinci salariati lucreazã „la negru“. Semnatarii mai aratã, printre altele, cã prin cresterea salariului minim de la 700 lei în 2012 la 900 lei în prezent si la 1050 lei în 2015, nivelul acestuia se va majora cu peste 50% în doar cîtiva ani, în timp ce cresterea Produsului Intern Brut (PIB) este estimatã la 9%. În sprijinul solicitãrilor este citat si unul dintre cele mai apreciate manuale universitare moderne de economie, cel al profesorului N. G. Mankiw de la Universitatea Harvard, care se referã explicit la aceastã problemã, mentionând cã 79% dintre economisti sunt de pãrere cã salariul minim creste rata somajului în rândul tinerilor si al persoanelor slab calificate. Cei 33 de semnatari solicitã în final abandonarea mãsurii de crestere a salariului minim si concentrarea pe acele politici care încurajeazã crearea de locuri de muncã, investitiile si productivitatea.

Textul integral al scrisorii:

În atentia doamnei ministru Rovana Plumb Spre stiinta domnului Prim-Ministru Victor-Viorel Ponta Spre stiinta Domnului Presedinte ales Klaus Werner Iohannis Stimatã doamnã ministru, Suntem un grup de cadre didactice, economis ti, antreprenori si manageri preocupati de politicile publice care afecteazã climatul de afaceri si bunãstarea populatiei si dorim sã atragem atentia asupra proiectului de Hotãrâre de Guvern privind cresterea salariului minim în anul 2015. Intuim ratiunile politice si totodatã constrângerile bugetare care ar justifica o astfel de decizie. Totusi, considerãm oportun sã ne exprimãm un punct de vedere care, sperãm, într-o primã fazã va determina reconsiderarea acestei decizii, iar ulterior va constitui o temã de discutie si un punct de plecare pentru formularea unor politici sãnãtoase de naturã sã sprijine bunul mers al economiei. Mãsura cresterii salariului minim pe care o doriti implementatã în 2015 este distructivã pentru economie si afecteazã bunãstarea celui mai sãrac segment al fortei de muncã. Argumentãm în primul rând prin considerentul cã „salariul minim“ instituie o prohibitie: îi împiedicã pe angajatori sã colaboreze cu personele slab calificate, precum tinerii fãrã experien- tã, în situatia în care productivitatea muncii acestora este inferioarã salariului stabilit în mod artificial prin lege. În consecintã, fixarea unui nivel minim al salariilor mai sus decât cel determinat de realitatea economicã duce la descurajarea cererii de muncã (din partea angajatorilor), la cresterea somajului si a economiei subterane. Cei afectati se împart în douã categorii: (1) întreprinzãtorii si companiile care oferã de lucru oamenilor fãrã calificãri deosebite si care vor descoperi cã trebuie sã cheltuiascã mai multi bani din buzunar pentru a-si mentine activitatea, putând induce si o crestere a preturilor care îi va afecta în primul rând tot pe cei cu un nivel redus al veniturilor; (2) persoanele cu slabã calificare sau fãrã experientã, care ocupã sau vor sã ocupe o slujbã si care vor fi concediate, puse în imposibilitatea de a gãsi un loc de muncã sau nevoite sã lucreze fãrã acte legale. Asa cum atestã studiile stiintifice, economis tii, în marea lor majoritate, s-au declarat de-a lungul timpului împotriva instituirii salariului minim sau a cresterii acestuia, exact din motivele enumerate mai sus. Poate cel mai apreciat manual universitar modern de economie, cel al profesorului N. G. Mankiw de la Universitatea Harvard, se referã explicit la aceastã problemã, mentionând cã 79% dintre economisti sunt de pãrere cã salariul minim creste rata somajului în rândul tinerilor si al persoanelor slab calificate. Dupã cum bine stiti, în România rata somajului în rândul tinerilor este de aproape 4 ori mai mare decât rata generalã a somajului (23,9% fatã de 6,7%), iar „munca la negru“ a luat proportii îngrijorãtoare. Potrivit Consiliului Fiscal, unul din cinci salariati lucreazã „la negru“: „La nivelul anului 2012, în România erau circa 1,57 milioane de salariati, patroni si întreprinzã tori individuali neînregistrati, «la negru», reprezentând aproximativ 27,7% din totalul salariat ilor, patronilor si întreprinzãtorilor individuali din economie“. Aceeasi sursã mentioneazã cã evaziunea fiscalã din „munca la negru“ s-a dublat fatã de anii dinaintea crizei economice, valoarea anualã a impozitelor pe venit si a contributiilor pe care întreprinzãtorii refuzã sã le achite ajungând la 3,7 miliarde de euro. În ultimii ani, pragul salarial sub care este interzis sã oferi locuri de muncã a tot crescut, de la 700 lei în 2012 la 900 lei în prezent. Cu majorarea preconizatã în 2015, la 1050 lei, salariul minim ar putea înregistra o crestere de 50% în doar cîtiva ani, interval în care productia (PIB) se estimeazã a creste doar cu 9%. Din 2007-2008 încoace salariul minim a crescut permanent mai repede decât salariul mediu; dacã înainte de 2009 acest prag era fixat la mai putin de 30% din salariul mediu, acum reprezintã 40%. Nu este de mirare atunci cã o parte atât de mare din forta de muncã, aproape un milion si jumãtate de salariati, sunt remunerati cu salariul minim. Dacã fenomenul va continua, România riscã sã ajungã o tarã de angajati „pe minim“, cu o vastã economie informalã, cu sute de mii de oameni care nu îsi gãsesc o slujbã sau care nu intrã sub umbrela sistemelor de asigurãri sociale. Vã amintim cã nivelul de trai nu sporeste prin decrete guvernamentale, ci datoritã cresterii productivitãtii, care face ca un volum tot mai mare de bunuri si servicii sã fie obtinute cu pretul aceluiasi efort depus. Cresterea salariului minim impune o povarã suplimentarã firmelor existente, si asa decapitalizate de criza economicã, si descurajeazã initierea de noi afaceri. Cresterea salariului minim este în mod fundamental o mãsurã anti-socialã, lovind exact în populatia sãracã: persoane cu nivel redus de instruire (73% din totalul somerilor!), tineri fãrã experientã, categorii sociale defavorizate sau discriminate. Din câte întelegem, dumneavoastrã si guvernul din care faceti parte aveti drept obiectiv îmbunãtãtirea conditiilor de viatã ale românilor. În acest caz, este necesarã abandonarea mãsurii cresterii salariului minim si concentrarea pe acele politici care încurajeazã crearea de locuri de muncã, investitiile si productivitatea.