Copiii institutionalizati de la vârste foarte mici au în perioada adolescentei probleme de atasament, un IQ mai mic, agresivitate mai mare si dezvoltã probleme psihiatrice, rezultã dintr-un studiu fãcut de cercetãtori americani pe copii din România.
Studiul Bucharest Early Intervention Project (BEIP), început în anul 2000 de trei cercetãtori americani, analizeazã efectele institu- tionalizãrii asupra dezvoltãrii creierului si comportamentului copiilor prin comparatie cu copii care nu au fost institutionalizati sau care au fost plasati în asistentã maternalã. Cei trei profesori americani – Nathan Fox, de la University of Maryland, Charles Nelson, de la Harvard University si Charles Zeanah, de la Tulane University – si Institutul pentru Dezvoltarea Copilului au prezentat marti, la Bucuresti, rezultatele obtinute pânã acum din primul studiu randomizat pe copii români abandonati încã de la nastere si crescuti în institutiile din Bucuresti. Profesorul Charles Nelson a declarat cã, în urma studiului, s-a observat în primul rând cã acesti copii au un coeficient de inteligentã (IQ) redus. „Cei mai multi oameni au 100, ei au 60-70, au creiere mai mici si au dificultãti în a forma relatii cu alte persoane, dar am descoperit si copii cu ADHD“, a spus profesorul american. Întrebat dacã institutionalizarea cauzeazã si probleme de sãnãtate, Nelson a precizat cã deocamdatã nu se stie acest lucru, însã vor monitoriza si acest aspect. „Când au parte de îngrijire de calitate, am observat cã le creste IQ-ul si pot relationa mai bine, dar asta este valabil pentru copiii care sunt scosi din institutii pânã la doi ani. Dacã îi ducem în familii, trebuie sã facem asta pânã în doi ani. Ideal este sã fie într-o familie permanentã, nu de plasament, lor le lipseste sentimentul de siguranta. Multi au mers dintr-o formã de protectie în alta, unii au revenit în familia naturalã si de acolo înapoi în institutii, iar acestia au si cele mai multe probleme“, a spus cercetãtorul de la Harvard. Întrebat ce ar trebui sã se facã pentru a evita astfel de probleme, el a explicat cã solutia este ca ei sã fie scosi din institutii si sã meargã în familie si, de asemenea, ar trebui dezvoltate programe de prevenire a abandonului de copii. „Trebuie sã se lucreze cu femeile însãrcinate pentru prevenirea abandonului de copii. De asemenea, în rândul copiilor din institutii sunt necesare mãsuri de îmbunãtãtire a conditiilor din aceste institutii. Acum, situatia este mai bunã decât în urmã cu 15 ani, dar încã mai este loc de îmbunãtãtiri“, a spus profesorul Charles Nelson. El a precizat cã, la începutul studiului, au început sã fie monitorizati 136 de copii institutionalizati, iar acum mai sunt 120. „O sã mai fim aici încã cinci ani, pentru a finaliza studiul, însã va trebuie sã vedem si cum fac acesti copii tranzitia cãtre viata adultã, deci vorbim practic de 10 ani în total“, a adãugat cercetã torul. Întrebat dacã acest studiu dãuneazã imaginii României, Nelson a rãspuns: „Nu este o imagine proastã pentru România, pentru cã astfel de copii neglijati sau aflati în institutii se gãsesc în toatã lumea, inclusiv în SUA“. În acest context, directorul executiv al Institutului pentru Dezvoltarea Copilului (IDC), Bogdan Simion, a precizat cã cei trei cercetãtori americani au început sã fie contactati si de alte tãri, printre care si Japonia, care doresc ca studiul de la Bucuresti sã fie replicat. „Studiul demonstreazã efectele institutionalizãrii asupra copilului si acum am ajuns cu studiul la 14 ani, si constatãm cã efectele sunt dezastruoase din toate punctele de vedere. Cea mai gravã observatie este cea care demonstreazã cã un copil institu- tionalizat are o reducere a masei de substantã cenusie din creier, responsabilã cu formarea cortexului, dar si a substantei albe. Asta înseamnã cã orice fel de stagiu mai lung al copilului într-o institut ie va duce la dificultãti enorme de integrare mai târziu în societate, cã IQ-ul copiilor este mai mic din cauzã de institutionalizare, cã emotiile sunt mai reduse, la fel si atasamentul, cã agresivitatea este mai mare, cã memoria de scurtã si medie duratã are afectãri. Deci se constatã afectãri în toate domeniile cerebrale majore“, a explicat Bogdan Simion. Directorul IDC a subliniat cã acesti copii se vor integra mult mai dificil în societate, problemele de acest fel fiind deja majore în adolescentã. „Acum sunt la adolescentã si adolescenta face si mai dificilã integrarea lor. Si nu doar cã o face mai dificilã, dar îmi relevã dezvoltãri de psihopatoligie, respectiv încep sã aibã probleme psihiatrice, lucru destul de grav si care trage un semnal de alarmã statului care protejeazã copii în institutii cã acestea sunt nocive. (…) În cazul problemelor psihiatrice care apar, tulburãrile de comportament sunt cele mai frecvente, tulburãrile de atentie, ADHD-ul este prezent si e foarte grav si, în unele cazuri, apar si începuturi de psihozã, dar sunt câteva cazuri. Deci sunt probleme psihiatrice, nu probleme psihologice care necesitã consiliere, ci afectiuni psihiatrice care necesitã tratament si care aratã cã integrarea va fi mai mult decât deficitarã. În momentul în care copilul ajunge într-o familie si stagiul copilului în institutie este mai mic, atunci afectiunile sunt mai mici“, a mai spus Bogdan Simion. Întrebat ce anume le cauzeazã aceste probleme, Bogdan Simion a explicat cã este vorba, în primul rând, de lipsa familiei în viata lor. „Studiul aratã, de exemplu, cã anumite lucruri se normalizeazã în momentul în care copiii trec dintr-o institutie întro familie de asistenti maternali, într-o familie de plasament, naturalã sau adoptivã. Mai exact, substanta albã creste în volum. Deci existã o parte reversibilã, dar substanta cenusie rãmâne la acelasi nivel, ceea ce înseamnã cã legãturile în creier se fac mai bine si atunci adaptabilitatea este mai mare. Dar sunt probleme care nu vor putea fi rezolvate niciodatã, pentru cã reversibilitatea este imposibilã“, a mai spus directorul executiv de la IDC. În cercetare au fost cuprinsi 136 de copii institutionalizati, jumãtate dintre ei din centre si jumãtate fiind dati în asistentã maternalã, precum si 72 de copii din comunitate, care nu au fost niciodatã institutionalizati.
