Angina, pediculoza, scabia si ria sunt principalele boli infectioase descoperite de cadrele medicale, la fiecare nceput de an scolar, la copiii aflati n crese, grdinite, scoli generale, dar si n scoli profesionale sau licee.
Anual, angina ocup primul loc n tabloul bolilor depistate. Anginele reprezint inflamatii ale faringelui (care intereseaz ntreag a organului – toate straturile), precum si totalitatea foliculilor limfatici izolati situati la nivelul faringelui, care, prin gruparea lor, formeaz amigdalele: palatine, faringian, lingual si tubare. Dintre acestea, cel mai des ntlnit n practic ca si afectare este amigdal palatin. Rolul normal, fiziologic al amigdalelor palatine este de creare si dezvoltare a mecanismului de aprare imun, care se realizeaz prin agresiuni repetate din partea unor factori externi (fizici sau patogeni). Orice angin este expresia unui fenomen de aprare din partea organismului. Trebuie amintit faptul c, n mod normal, mediul orofaringian este populat cu o flor microbian polimorf, care trieste n stare de echilibru cu formatiunile limfoide de aprare buco-faringiene. Dintre acesti germeni, unii sunt potential patogeni, adic devin agresivi si virulenti n conditiile scderii capacittii de aprare ale gazdei.
Clasificarea anginelor
anginele virale (rosii) sunt anginele determinate de virusuri printre care cel mai frecvent este virusul gripal si virusurile APC – adenoido-faringo-conjuctivale – denumite astfel ntruct manifestrile clinice intereseaz pe lng faringe si tesutul adenoidian si conjunctivele. Mai rar (predominent la copii) le putem ntlni c si manifestare n cadrul bolilor infectocontagioase; ntlnim angine acute n oreion, rujeol, poliomielit etc. Anginele virale slbesc rezistent local la infectii, pregtind terenul pentru anginele bacteriene (eritemato-pultacee). angin eritemato-pultacee este de asemenea o boal contagioas determinat cel mai frecvent de streptococul betahemolitic de grup A (60%), si mai putin frecvent de stafilococ, pneumococ, Klebsiella pneumoniae. anginele cu false membrane anginele ulceroase anginele ulceronecrotice Cel mai frecvent n practic curent sunt anginele virale determinate n special de virusurile gripale si APC. Ele favorizeaz local suprainfectiile bacteriene determinate n special de streptococul beta hemolitic de grup A. Anginele virale prezint debut brusc cu febr, durere spontan la nivelul gtului de intensitti variabile cu durere la nghitit (odinofagie), de la simpl jen pn la dureri foarte mari care mpiedic hidratarea si alimentarea corespunztoare. Aceast durere din gt poate iradia spre urechi (otalgie). De asemenea pacientul mai prezint semnele clasice ale virozei respiratorii si anume obstructie nazal eventual nsotit de rinoree (de obicei apoas), strnut, cefalee si rar poate aprea o usoar reactie ganglionar. Este considerat o boal infectocontagioas, cu o evolutie ce dureaz n medie 5-10 zile. Aceste angine virale (catarale) scad rezistent local la infectii si de obicei se complic dup primele 2-3 zile cu suprainfectie bacterian (de obicei streptococul beta hemolitic de grup A), determinnd aparitia anginelor eritematopultacee.
De retinut!
Anginele virale si cele eritematopultacee sunt considerate boli infectocontagioase care se manifest n mici focare epidemice (familiale/mici colectivitt i). Ca si simptomatologie n anginele suprainfectate bacterian (de exemplu cea eritematopultacee) scad semnele infectiei virale ca si intensitate, dar odinofagia este mai accentuat (pacientul nghite din ce n ce mai greu din cauza cresterii n intensitate a durerii), cu otalgie reflex si poate aprea adenopatia subangulomandibulara.
Examenul clinic
Dac n infectiile virale la examenul clinic faringele inclusiv amigdalele palatine sunt intens hiperemice (rosii), n infectiile bacteriene, la examenul local, amigdalele apar mrite de volum cu puncte albe de puroi pe fondul hiperemic, limba ncrcat, halen fetid. Calea de transmitere a anginelor este de obicei cea direct, prin aspirarea particulelor infectate eliminate de persoanele bolnave prin respiratie, tuse sau strnut, mai rar prin intermediul obiectelor contaminate.
Se recomanda:
o igien adecvat, evitarea consumului de tutun, alcool, a alimentelor si buturilor reci; evitarea curentilor de aer (ventilatie sau aer conditionat – si mai ales evitarea trecerii prin variatii mari de temperatur); evitarea locurilor aglomerate si a contactului cu persoanele bolnave. n aceast perioad este indicat o hidratare ct mai bun, o alimentatie echilibrat, corectarea problemelor de sntate (tratarea bolilor de baz).
Tratament
Scopul tratamentului ambulator pentru amigdalitele de etiologie viral este controlul simptomelor si mpiedicarea aparitiei suprainfectiei bacteriene. Este recomandat odihna si consumul adecvat de lichide (minim 2-2.5 litri/zi) si alimente. Pentru ameliorarea simptomelor virale sunt recomandate dezinfectante orofaringiene pentru ameliorarea durerilor orofaringiene. De asemenea, sunt recomandate picturi nazale vasoconstrictoare n caz de obstructii nazale si rinoree apoas (e foarte important a nu se abuza de acestea si a nu se prelungi utilizarea lor mai mult de 10-14 zile, dar sunt permise utilizarea picturilor nazale pe baz de uleiuri volatile). Foarte important: controlul temperaturii si mentinerea acesteia la o valoare ct mai aproape de valorile normale ct si controlul durerii (n aceste scopuri sunt recomandate medicamente antitermice, antialgice si antiinflamatorii). Repaus la pat este necesar, mai ales n caz de stare general alterat si temperatur crescut. Nu este recomandat antibioticoterapia de la nceput n formele usoare de boal datorate infectiilor virale. Pacientii trebuie s se adreseze medicului n cazul n care: starea general se deterioreaz; durerea n gt este foarte mare si nu permite o bun hidratare si alimentare; temperature corpului trece de 38 grade Celsius; apar adenopatiile subangulomandibulare si laterocervicale. n aceste cazuri, se presupune c a intervenit suprainfectia bacterian (nu mai este o simpl infectie viral) si pe lng tratamentul de fond (simptomatic si igieno-dietetic) este nevoie si de antibioticoterapie minim 5-7 zile la indicatiile medicului.
De retinut!
Este foarte important s se respecte att doza prescris ct si durata tratamentului – orice scdere a dozei sau a duratei tratamentului poate duce la aparitia rezistentei germenului la antibioticul respectiv. Nu este indicat automedicatia. Este important ca nainte de prescrierea unui tratament pacientul s aduc la cuno- stint medicului toate afectiunile si alergiile medicamentoase de care stie c sufer. Este bine ca pacientii s citeasc prospectele medicamentelor si s se adreseze persoanelor competente ori de cte ori au vreo nelmurire. O metoda simpl, eficient si lipsit de efecte secundare este gargara cu ap srat. Se prepar o solutie cu o lingurit de sare la o can cu ap cldut (250 ml) si se face gargar la 1-2 ore. Exist si comprimate care se dizolv n gur si amelioreaz simptomele locale. Ele pot contine (separat sau n diferite combinatii) substante cu efect anestezic, care scad durerea (de exemplu, mentol, eucalipt, benzocain), substant cu efect antiseptic (clorur de cetilpiridiniu) sau emolient (pectina sau gelatin). Se administreaz un comprimat la cteva ore, conform prospectului, fr a se depsi ns doza zilnic recomandat. Ele nu trebuie date copiilor mici, pentru c exist pericolul de sufocare. n cazul adultilor se pot folosi si medicamente decongestive, care scad secretia (reduc secretiile nazale abundente si scurgerea acestora n faringe, cu efect irritant) si reduc inflamatia (obstructia) local, permitnd o respiratie mai usoar. Ele se pot administra pe cale oral (tablete) sau local (sub form de picturi sau spray). Produsele locale pot fi folosite ns doar o perioad limitat, de 3-5 zile, deoarece alfel au un efect contrar, de crestere a obstructiei nazale.
Leacuri din batrni
n fiecare zi ceai de ceap (se fierb la foc mic dou cepe cu tot cu coaj, vreme de cinci minute, ntr-o can de ap, dup care se las s se rceasc vreme de 10 minute, acoperind vasul. Se strecoar si se bea pe stomacul gol, ct mai cald posibil). miere n amestec cu polen si propolis cte 1 lingurit pe zi 1 can de lapte amestecat cu 1 glbenus crud si 1 – 2 lingurite de miere, de 2 ori pe sptmn, seara la culcare. Tratamentul se face pe timp ndelungat, cte 3 luni cu 1 lun pauz, apoi se reia. Se continu pn se constat efectele benefice ale acestuia.
Atentionari speciale n cazul copiilor
Nu se vor administr nici un fel de medicamente copiilor fr avizul unui medic specialist (de preferat pediatru). Important de retinut c uneori, la copii, anginele pot reprezenta debutul unor boli infectocontagioase. Este de amintit faptul c toleranta la durerea aginoas ca si la otalgie n cazul copiilor (n special cei de vrste foarte mici) este foarte mare, de aceea la copil faringele si urechea trebuiesc ntotdeauna examinate n prezenta unei stri febrile inexplicabile chiar n lips unor acuze dureroase. n concluzie orice episod febril aprut la un copil poate reprezenta mai mult dect o infectie n sfera ORL si este bine ca nainte de nceperea oricrui tratament s fie vzut de ctre un medic (medicul de familie, pediatru, ORL-ist, boli infectioase etc.).
