TRADITII DE ADORMIREA MAICII DOMNULUI SAU USPENIA

Adormirea Maicii Domnului, Sfânta Maria Mare, Precista Mare sau Uspenia, cum este numitã în popor Sfânta Marie Mare, este o sãrbãtoare importantã din perioada de varã si care aduce în atentie, pe lângã rânduielile din cultul ortodox închinate cinstirii Maicii Domnului, si pe cele de traditie veche româneascã.

Dupã sãvârsirea tuturor tainelor mântuirii noastre si dupã Înãltarea Domnului Iisus la ceruri, Prea Curata si Prea binecuvântata Fecioarã Maria, Maica lui si Mijlocitoarea mântuirii noastre, s-a apropiat de prea cinstita si prea slãvita ei Adormire, fiind plinã de zile. Deci dorind ea ca sã iasã din trup si sã se ducã la Dumnezeu, pentru cã era cuprinsã de necurmatã si necontenitã dumnezeiascã dorintã ca sã vadã prea dulcea si prea dorita fatã a Fiului sãu. Ea se ruga Domnului cu cãldurã ca sã o ia pe ea la Dânsul din valea aceasta a plângerii si sã o ducã în bucuriile cele de sus si nesfârsite. Fecioara zãcea cu cinste pe patul cel împodobit, se pregãtise cãtre fericita plecare, asteptând venirea la dânsa a Fiului si Domnului ei cel prea dorit. Deodatã, a strãlucit în casã o luminã a dumnezeiestii slave. De acea strãlucire, lumânãrile s-au întunecat, iar acoperãmântul casei se vedea deschis, si slava Domnului venea din cer. Atunci, iatã Hristosul, Împãratul slavei, cu arhangheli si cu îngeri au vestit Prea Sfintei Fecioare Maria mai înainte cã el se apropia cãtre Prea Curata lui Maicã. Ea s-a ridicat de pe pat, sârguindu-se întru întâmpinarea lui, si s-a închinat Domnului sãu. Sãrbãtoarea a pãtruns la noi odatã cu generalizarea cultului mariologic în Rãsãrit, prin secolul al V-lea. Românii iau acordat o cinstire deosebitã, sãrbãtoarea fiind asteptatã, dupã unele traditii, cu aproape aceeasi bucurie ca Pastele sau Crãciunul. O dovadã a acestei cinstiri este si postul de douã sãptãmâni (1 – 14 august) care precede sãrbãtoarea si care se tine de cãtre crestini pretutindeni, nefiind îngãduitã mâncare de dulce decât bolnavilor si copiilor, cãci postul ei este tinut mai abitir ca al Crãciunului, dupã cum aratã traditia. Cu privire la perioada postului, muscelenii nu mãnâncã nici chiar untdelemn, iar dezlegare de peste nu-i decât o singurã zi, Pobrejenia, cã Postul Suntã-Mãriei este rupt din Pãresimi. De asemenea, în popor existã credinta potrivit cãreia, „La început, Postul Pastilor era de nouã sãptãmâni, dar vãzându-se cã e prea lung si prea sãrãcãcios si cã oamenii ieseau prea slabi în primãvarã, când trebuia sã se dea cu totul muncilor, s-a micsorat acest post cu douã sãptãmâni si s-au pus aceste zile de post înaintea Suntãmãriei Mari, când e belsug de legume si zarzavaturi”. Postul Adormirii Maicii Domnului nu trebuie sã se confunde cu Postul Maicii Domnului, împãmântenit în traditia crestinilor ca o formã de evlavie popularã si care se crede cã aduce împlinirea tuturor dorintelor. Rânduiala acestui post era mai demult aceea ca sã se posteascã începând cu ziua de luni (în orice perioadã de peste an), toatã ziua pânã a doua zi dimineatã. În sãptãmâna urmãtoare, se postea ziua de marti si, tot astfel, mai departe zilele urmãtoare, în decurs de sapte sãptãmâni. Pe durata postului, candela trebuia sã ardã neîncetat. Modul de postire era aspru, fãrã mâncare, numai unii oameni mâncau putinã pâine si beau apã. Acum, se tine numai postul rânduit de Bisericã si care înseamnã o pregãtire pentru cinstirea cum se cuvine a sãrbãtorii crestine. În pãrtile Moldovei, Sfânta Maria Mare era consideratã a mortilor; se fac si praznice pentru cei din lumea de dincolo, atât în dimineata sâmbetei de dinaintea sãrbãtorii, cât si a doua zi, dupã Sfânta Marie, mai ales când rãposatii sunt înecati, arsi, mâncati de lupi sau au suferit alte cumpene, dar fiind pomeniti toti ce au numele pornind de la cel al Preacuratei. Sãrbãtoare de Adormirea Maicii Domnului nu este nici un motiv de petrecere si nici de serbare a numelui. Acest lucru se face de Sunta Mãrie Mica sau Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie). Formele cultice traditionale închinate sãrbãtorii Adormirii Maicii Domnului, dincolo de caracterul popular, sunt o expresie a sentimentului de cinstire mai deosebitã cu care românii fac din sãrbãtoare un prilej de intimizare a credintei lor în rituri si practici ce se aduc, de fapt, ca o ofrandã de viatã, de suflet si aceastã ofrandã stã mereu sub semnul încrederii în ocrotirea divinã. În unele traditii Maica Domnului, adesea identificatã cu astrul noptii, Luna, sau cu Pãmântul, se roagã de Dumnezeu sã nu prãpãdeascã lumea, sã nu izgoneascã vânturile cu avantajele care le aduc acestea oamenilor. Se împart struguri si prune pentru sufletul mortilor. În dimineata zilei de Suntãmãrie, femeile merg la bisericã cu ofrandã din ciorchini de struguri copti de la soiurile vãratice sau numai boabele desprinse de pe ciorchini, numitã „coliva de pomanã” sau „colivã de struguri”. Prin Bucovina si pãrtile Moldovei de sus, gospodinele merg la bisericã si împart struguri, prune si faguri de miere. Cu acest prilej, merg în cimitir si tãmâiazã mormintele rudelor. În unele regiuni, porumbul de lapte copt pe jar sau fiert este o delicatesã specifica zilei de Uspenie. Dupã o veche traditie, în aceastã zi se povesteau minunile Maicii Domnului. Pe 15 august, crestinii se roagã cu sufletul deschis si fãrã nici o opreliste la icoana Sfintei Maria, pentru cãsãtorie bunã, însãnãtosire grabnicã, pentru nastere usoarã si pentru a avea copii sãnãtosi si fericiti. Femeile însãrcinate ar trebui sã pãstreze cu sfintenie postul de Sunta Mãrie, mai ales pe 14 august, ziua Cercurilor Sfintei Maria, când nu au voie sã lucreze în nici un fel. Nu se taie pãrul si nici nu se aruncã la gunoi pãrul din pieptene. În ziua de 15 august, usa de la gospodãrie trebuie sã fie lãsatã deschisã înainte de rãsãritul soarelui, astfel încât Fecioara Maria sã poatã intra dacã îsi doreste, dãruind noroc si alinare celor din casã. În aceastã zi erau adunate flori si ultimele plante de leac ce se pun la icoana Preacuratei. Una dintre ele este si nãvalnicul, o plantã care creste în pãduri, în locuri ascunse, cunoscute doar de femeile în vârstã. În general, planta aceasta este dãruitã fetelor pentru a avea noroc sã se cãsãtoreascã cu un bãiat gospodar si iubitor. Astfel, Caprifoiul numitã si „Palma” sau „Mâna Maicii Domnului” se pune în apa de îmbãiere pentru a face corpul sã îsi mentinã si sã sporeascã frumusetea si sãnãtatea. Dacã de Sfânta Marie Mare înfloresc trandafirii, atunci va fi toamnã lungã, frumoasã si îmbelsugatã. În perioada postului Sfintei Mãrii, fetele îsi cos costume speciale, lucrate numai în alb, pentru pelerinajul din zilele de 14 – 15 septembrie la mãnãstirile care poartã hramul Sfintei Mãrii. La tarã, în vii se angajeazã pândarii (oameni care sã pãzeascã viile) si se spune cã se leagã simbolic ciocul pãsãrilor pentru ca acestea sã nu mãnânce boabele de struguri. Între cele douã Mãrii, 15 august si 8 septembrie, este timpul prielnic semãnãrii grâului. Sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului încheie un ciclu, redeschis de cea a Nasterii Maicii Domnului (8 septembrie). De pe 15 august se deschidea, în satul traditional, un important sezon al nuntilor, sezon care tinea pânã la intrarea în postul Crãciunului. În aceastã zi se organizau târgurile si iarmaroacele de toamnã. Perioada dintre cele douã Suntãmãrii, Suntãmãria Mare (15 august) si Suntãmãria Micã (8 septembrie), era consideratã perioada cea mai potrivitã pentru semãnãturile de toamnã. În aceastã zi este celebratã si Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este patroana marinarilor. Se fac serbãri la malul mãrii, Constanta, dar si în orasele dunãrene.

Dan Horgan

Bibliografie: – Adrian Fochi – „Datini si eresuri populare de la sfârsitul secolului al XIXlea”, Editura Minerva, Bucuresti, 1976; – Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului român”, Editura „Paideia”, 2001; – Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului român”, Editura Polirom, Iasi, 1998; – Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Române, 1997