(continuare din numrul trecut) Cel mai spectaculos, complex, arhaic si misterios dans brbtesc de la noi este fr ndoial Clusul. Joc ritual, apotropaic, atinge apogeul n Sptmna Rusaliilor, cnd alung Ielele, i vindec pe cei atinsi de aceste divinitti malefice si apr de energiile lor pustiitoare ntreaga comunitate. Se povesteste c acesti dansatori magici, care aduceau fertilitate si prosperitate comunitt ii, nu erau feriti de pericole. Clusarii vietuiau mpreun n perioada functionrii cetei si dormeau sub acoperisul bisericilor, pentru a fi aprati de Iele. n acest rstimp, mergeau din sat n sat si jucau clusul pentru a-i tmdui pe cei bolnavi cu puterea pe care o dobndiser dup jurmnt si cu forta magic a plantelor ce le purtau cu sine: frunze de pelin, usturoi, alun, nuc. Denumirea jocului prezint particularitti n functie de regiunea n care se desfsoar. Astfel, n Oltenia se numeste Clus si Clusar, n Transilvania – Cluser, n Moldova si Banat – Clucean si Clusan. Se presupune c este vorba despre o strveche celebrare a cultului totemic cabalin si consider ceata de Clusari un fel de herghelie divin, care lupt mpotriva znelor rele ale Rusaliilor, grupate la rndul lor n cete. nainte de aparitia crestinismului, Zeul cal era celebrat la echinoctiul de primvar. Cu timpul, aceste serbri pgne, fiind incompatibile cu cea mai important srbtoare crestin, Pastele, au fost mutate la iesirea din ciclul pascal, mai precis de Rusalii. Alti cercettori fac trimiteri la clusul cu care se nfund gura, lund n consideratie conspiratia tcerii, care face parte din mecanismul obligatoriu al magiei, scotnd totodat dansul n afara originii cabaline. Conspiratia mutismului este esential n ritualul jocului, ntruct coeziunea cetei este determinat de pstrarea secretului, de jur- mntul tcerii, de discretia comenzilor vtafului si de repetatul apel la prudent fat de posibil prezent a Ielelor: I-auzi, i-auzi, m!. Aceast ipotez este sustinut si de teoria potrivit creia structura magic a dansului are rdcini fixate nainte de domesticirea calului pe aceste meleaguri. n acest context, zurglii, nelipsiti din recuzita clusarilor, nu au nici o legtur cu pintenii, ci mai degrab sunt echivalentul tobei samanice care asigur acel sunet ritmic menit s goneasc duhurile rele. Se consider clusul ca fiind un ritual de initiere a tinerilor la geto-daci, dar consemneaz totodat obiceiul nfigerii unui craniu de cal n prul portii, pentru alungarea Ielelor, drept indiciu al prezentei ritualice a calului n jocul clusarilor. O alt ipotez a originii Clusului ar fi Saliile romane – un spectacol coregrafic ritual executat de 12 Salii, preoti ai zeului Marte si ai lui Hercule, n timpul Idelor din mai. Dansul ritual al Saliilor era condus de o cpetenie Vates (echivalentul – Vtafului), iar acestia erau supranumiti Colissali. Exist si teorii care sustin originea greac a dansului, considernd clusarii drept descendent i ai dansului ritual dedicat zeitei Rhea, protectoare a vegetatiei, sau urmasii dansului magic al preotilor cltori executat n cinstea lui Demeter, zeita fertilittii. n ceea ce priveste originea trac a jocului, exist teoria referitoare la un dans solstitial solar, cu implicatii rituale ludice, medicale si rzboinice, n care brbatii purtau toiege-mastoide ce semnificau razele soarelui, transformate mai trziu n mastoide de cai solari. ntr-adevr, spectaculoasa dezlntuire de energie din timpul dansului, executat pn la epuizare n cazul n care se ntlneau dou cete de clusari, arderea, zvcnirea de flacr, precum si jocul armelor ne pot duce cu gndul la un strvechi cult al soarelui. Cetele au un numr impar de clusari, dintre care se detaseaz Mutul si Vtaful. Exist si cazuri n care nu este semnalat prezenta Mutului, taina ritualului fiind garantat de ntreaga ceat. Vtaful are misiunea supravegherii corectitudinii jocului, a chemrii periodice la vigilent si a mentinerii strii de tain. Clusarii fac legmntul pe durate diferite de timp. Primirea n ceat este socotit act initiatic, iar o eventual trdare va fi pedepsit de divinitate, ca orice sacrilegiu. Scenariul ritual al clusarilor mitologici, cuprinde trei episoade, bine determinate, fiecare cu caracteristicile specifice: Nasterea Clusului, Jocul Clusarilor si Moartea Clusului. Nasterea Clusului are loc n a patra sptmn de dup Pasti, cunoscut ca Sfredelul Rusaliilor sau Todorusalii, odat cu formarea cetei de clusari n jurul steagului si a depunerii jurmntului. Jurmntul se face la loc de tain, n pdure, cu minile pe steag sau trecnd pe sub steag, si reprezint prsirea lumii profane si intrarea n lumea sacrului. Clusarii sunt alesi n functie de calittile lor morale si fizice, absolut necesare pentru a putea executa un astfel de joc. Dup depunerea jurmntului sunt considerati personaje sacre si obligati s respecte o perioad impus de castitate. Costumul clusarilor mbin dou culori: albul semnificnd puritatea, jocul pus n slujba zeului Luminii si rosu (brul, fundele, betele ncrucisate pe piept) – mpotriva deochiului. Nu trebuie uitat faptul c n vechime albul, culoarea oaselor, simboliza moartea, pe cnd rosu, culoarea sngelui, era culoarea vietii. Fiecare clusar trebuie s poarte un bt n mn, simbol al initierii n vechime, dar si posibil arm mpotriva fortelor malefice sau reprezentare a razelor Soarelui, ntr-un ancestral cult solar. Desfsurarea dansului pentru vindecarea bolnavilor urmeaz un adevrat ritual, cu semnificat ii simbolice de exorcizare. Se povesteste c atunci cnd clusarii ajungeau la casa unui bolnav, acesta era scos afar, asezat cu fata n sus, cu capul spre rsrit. Se aseza lng el steagul, iar alturi o oal nou din lut plin cu ap, de care se lega o at rosie si un pui de gin. Dac, dup executarea tuturor melodiilor, bolnavul ncepea s tremure, era semn clar c e luat de clus. Atunci se stabilea o zi n care vor veni s-l scoale din clus. Odat ntorsi la casa cu pricina, clusarii repetau jocul de trei ori, iar cnd bolnavul era si el prins n hor, vtaful lua oal de lut si o arunca n sus. Cznd, oala se sprgea, omornd puiul. Dac pe bolnav vor sri cteva picturi de ap, atunci acesta se va ridica si va fugi dup clusari jucnd, dar dac nu-l va atinge nici o pictur, nseamn c e ursit s moar. Cele mai multe povesti sunt despre cei atinsi de puterea Rusaliilor, care iau mintile oamenilor. Despre acestia se spune c sunt luati din clus. Nefiind o boal propriuzis, ci mai degrab o trans hipnotic, ce poate fi vindecat doar prin puterea magic a dansului clusarilor. Vtaful, cel care detine taina si puterea practicilor magice, diagnosticheaz spiritul bolii, n functie de semnele date de bolnav n timpul dansului ritual. Actul care aduce vindecarea este doborrea din clus. Vtaful atinge cu steagul mpodobit, cu o legtur de usturoi, una de pelin si un snur rosu, pe unul dintre clusari, care, czut la pmnt, preia simbolic suferinta bolnavului. Se mai spune c pn n zilele noastre tinerele mame si dau pruncii clusarilor s-i joace n brate, ca s creasc mari si s fie feriti de boli, tot timpul vietii. Dezlegarea Clusului are loc n a doua marti de dup Rusalii, cnd se celebreaz Moartea si ngroparea Clusului – un adevrat ritual funerar executat n tain, dup apusul soarelui, lng o ap curgtoare. Odat ngropat steagul, fiecare clusar pleac n alt directie, pentru ca, atunci cnd se va ntlni ntmpltor cu alti oameni, s nu pomeneasc nimic din tot ce s-a ntmplat, conform jurmntului. Regulamentul riguros al Jocului, functia magic, tmduitoare a clusarilor nzestrati cu energii psiho-fizice oculte, caracterul exorcist al dansului, precum si ntreaga dimensiune mitologic a ritualului demonstreaz originea ancestral a Clusului Romnesc, justificnd pe deplin includerea acestuia pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanittii UNESCO n anul 2005.
Dan Horgan
Bibliografie:
Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului romn, Editura Paideia, 2001; Elena Niculita Voronca – Datinile si credint ele poporului romn, Polirom, Iasi, 1998; Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997; Ion Ghinoiu – Srbtori si obiceiuri romnesti, Editura Elion, Bucuresti, 2002; Ion Talos – Gndirea magico-religioas la romni, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001; Irina Nicolau – Ghidul Srbtorilor Romnesti, Editura Humanitas, 1998; Romulus Vulcnescu – Mitologie Romn, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985; Simion FIorea Marian – Srbtorile la romni, Editura Grai si Suflet – Cultur National, 2001; Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
