Citesc un roman politist, a crui actiune este situat n Germania anilor de dup Cel deal Doilea Rzboi Mondial. Apare foarte des apare cuvntul „fraternizare”. Asta fceau, dup rzboi, soldatii americani cu nemtoaicele: fraternizau. Pentru o cutie de cafea, un pachet de tigri si dou bare de ciocolat, chiar sotia personajului principal fraterniza, printre ruinele Berlinului, cu un cpitan american. Vine presedintele Traian Bsescu si spune c declaratia Parlamentului, prin care i s-a cerut demisia, este „un lucru extrem de grav”, „o actiune de intimidare a justitiei”. Mai mult, Bsescu a acuzat Legislativul c… „a fraternizat cu clanul Bercea”. Vin si explicatiile: declaratia Parlamentului preia integral sustinerile clanului Bercea si „judec naintea justitiei”. Este, subliniaz presedintele, „o actiune de intimidare a justitiei” si, pentru c toat declaratia se sustine pe afirmatiile si filmrile clanului Bercea, conchide c Parlamentul „a fraternizat cu clanul Bercea”. Asta este „demonstratia” lui Traian Bsescu. Evident, cteva cuvinte rostite pe un ton jumtate artgos, jumtate defensiv, nu sunt suficiente. Presedintele se face c nu stie c, nainte ca Parlamentul s „fraternizeze” cu Bercea, fratele Mircea a fraternizat de zor cu membrii respectivului clan. Cine a nsit pe cine, cine a dansat la festivalurile anuale ale tiganilor, c doar nu Parlamentul?! Traian si Mircea au jucat – unul cartea electoral, cellalt, interesul particular – cu tiganii. Tinnd cont de aceste declaratii, nu este deloc exclus ca presedintele s cread c ntreaga tar este format din prostnaci – nu de talia lui Geoan, poate, dar suficient de tntli nct s cread c tot ce rosteste presedintele statului de la pupitru este adevrat. Altfel spus, este suficient ca Bsescu s zic c-i alb, c alb ca neaua devine smoala! De la o iesire public la alta, devine tot mai clar c seful statului nu are niciun argument la ndemn. Este pus, ca de attea ori n ultimii ani, cu spatele la zid. Multi spun c serviciile, att de dragi lui, l-au trdat. Nu m intereseaz absolut deloc. Ce m intereseaz este c presedintele, cte zile de mandat o mai avea n fat, iese din tar cu tinicheaua asta oribil legat la spate. ntreaga Europ civilizat – n msura n care a fost vreodat sau este interesat de Romnia – stie c are un presedinte al crui frate a tepuit niste tigani, promitndu-le un tip particular de justitie, n timp ce fratele prezidential, mcar teoretic, l propovduieste si apr pe cel corect. n alte tri, afrontul adus institutiei prezidentiale (nu omului!) ar fi fost suficient ca omul s plece nainte ca imaginea institutiei s aib de suferit. La noi, nu! Presedinte Bsescu se agat cu disperare de argumente strvezii, dnd vina pe toti, mai putin pe el. Ar fi putut avea o scuz, faptul c n-a stiut – cum spunea initial. Pentru „cel mai informat om din tar”, e o scuz cel putin penibil. Cred c si-a muscat limba rostind aceste vorbe, drmnd dintr-un sut edificul la care a lucrat cu migal timp de zece ani. Nu n ultimul rnd, obsesia lui Traian Bsescu pentru justitie, pe care ar fi n stare s o introduc si ntr-un discurs despre bulbii de lalea. De ce a-i cere presedintelui demisia este un atac la justitie? Logica ti spune c o astfel de formulare ascunde o identitate periculoas – presedintele este justitia. Ceea ce este fals. Presedintele a avut de partea sa doar o mn de procurori cu functii, pe care i-a manevrat cum a vrut. Cu mandatul pe terminate, probabil si acestia au nceput s-si fac treaba, arestndu-i fratele (la asa acuzatii, altfel nici nu prea aveau cum s fac). Altfel spus, procurorii lui Bsescu au fraternizat, n sfrsit, cu justitia.
Pacat ca apari asa de rar si te ctesc tot mai putini.