A venit si joia nltrii Domnului la Cer, ultima zi n care se mai nrosesc ou, ncheind astfel ciclul srbtorilor pascale. Oamenii se salut cu „Hristos s-a nltat! Adevrat s-a nltat!”.
ncepnd din secolul al IV-lea, nltarea este celebrat att n Rsrit, ct si n Apus, la 40 de zile dup Pasti, ntotdeauna ntr-o zi de joi. nainte de fixarea acestei zile, evenimentul era prznuit de Rusalii. Prin hotrrile Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne din anii 1999 si 2001, srbtoarea nltrii Domnului a fost consacrat ca srbtoare national bisericeasc a Eroilor. Potrivit credintei ortodoxe, la 40 de zile de la nvierea lui Iisus Hristos, joi, 29 mai, romnii srbtoresc nltarea Domnului. Se nrosesc ou, se pregtesc bucate, ntocmai ca la masa de Pasti. nltarea este unul din cele 12 mari Praznice mprtesti ale Bisericii noastre si are loc la 40 de zile de la nviere. Nu ntmpltor, aceast srbtoare are loc la 40 de zile de la nvierea Mntuitorului, prznuindu-se n fiecare an ntr-o zi de joi. Cu multiple semnificatii simbolice legate de cele ale ptratului si ale crucii, cifra 4 este des ntlnit: ea reprezint cele patru Evanghelii, patru colturi ale lumii, patru anotimpuri, patru faze ale lunii, patru stlpi ai universului, cele patru vnturi. Numrul 40 este numrul asteptrii, al pregtirii, al ncercrii si al pedepsei: David a domnit 40 de ani, la fel si Solomon; legmntul lui Noe urmeaz dup 40 de zile de potop; Moise a fost chemat la Dumnezeu cnd a mplinit 40 de ani si rmne 40 de zile pe Muntele Sinai; Iisus predic 40 de luni, evreii necredinciosi primesc pedeapsa de a rtci 40 de ani n pustie, Iisus este dus la Templu dup 40 de zile de la Nastere, nvie din morti dup 40 de ore si se nalt la Cer dup 40 de zile. Tot 40 de zile se crede c rmne sufletul mortului pe pmnt nainte de marea trecere. Se spune c dup nviere, Iisus s-a mai artat o dat ucenicilor si, pe Muntele Mslinilor, ncredintndu-i de puterea sa si dndu-le ultimele nvtturi i-a binecuvntat si i-a trimis n lume s predice cuvntul lui Dumnezeu. El a mncat alturi de ucenici, asa cum fcuse odinioar. n acel moment, Hristos si-a profetit revenirea si i-a ncredintat pe apostoli c l va trimite pe Duhul Sfnt. Apoi, Iisus sa ridicat dintre apostoli si s-a nltat la cer. Se zice c Cerurile sunt deschise de la Pasti pn la nltare, iar cei care mor n aceast perioad nu ar mai trece prin Judecata de Apoi si ajung direct n Rai. Potrivit traditiei populare n unele zone n care traditiile sunt mai puternice si dinuie nc n sufletele romnilor, fetele si feciorii se duc n pdure s culeag plante cu proprietti apotropaice: frunze de alun, paltin si de nuc pe care le poart n sn sau pentru a mpodobi mormintele cu ele si cu care fac vrji de dragoste sau folosite ca plante tmduitoare. Ferestrele caselor se mpodobesc cu frunze de leustean si nuc. Astfel, n noaptea premergtoare nltrii Domnului, n unele zone ale trii, se leag frunze de nuc peste bru, pentru c se crede c nsusi Mntuitorul le-ar fi purtat n momentul nltrii. Despre leustean se crede c ar fi crescut la baza tutorelui Crucii lui Hristos. Se povesteste c n noaptea aceasta nfloreste feriga. Tot acum nfloreste si se scutur floarea de ferig si de alun iar cine o culege si o bea, scap de orice boal. Potrivit obiceiurilor si practicilor magice cu un pronuntat caracter apotropaic se mai vorbeste despre atingerea vitelor cu leustean, pentru a creste mai grase si mai sntoase si pentru a le proteja de vrjitorii si de strigoi. Totodat si oamenii se ating cu leustean ca s fie feriti de rele si de boli. De asemenea, la nltare, se taie pr din vrful cozilor de la vite si se ngroap ntr-un furnicar, cu urarea: „S dea Dumnezeu s fie attia miei si vitei cte furnici sunt n acest furnicar!”. Astzi sunt marcate vitele si se taie mieii. n popor, srbtoarea nltrii Domnului se mai numeste si Ispas. n unele zone, aceast zi mai este considerat si o srbtoare a cmpului, a holdelor si a fnului. Femeile nu mprumut sare si nu dau foc din cas, pentru c altfel toat casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte pentru smntn. Traditia spune c Ispas, un cioban, ascuns pe dup pietre, ar fi fost de fat la nltarea Domnului si martor la ridicarea sufletelor mortilor si c el era un om vesel si credincios. De aceea toti oamenii ncearc s fie bine dispusi de „Ispas” si totodat s-si pomeneasc, prin ofrande ritualice specifice, mosii si strmosii, ale cror suflete se nalt n aceast zi la ceruri. Acum se mparte de poman pentru morti ndeosebi pine cald, plcinte, lapte, pine, ceap verde si rachiu, iar ciobanii dau si primesc miei si cas. Pe lng toate aceste lucruri, oamenii si iau si msuri de aprare mpotriva sufletelor rtcitoare care, neputndu-se nlta la ceruri, „se stric”, adic devin strigoi, moroi, spirite malefice periculoase pentru sat. A sasea sptmn de la Pasti aduce zile nsemnate n „Calendarul popular al romnilor”: „Miercurea Bltatelor” sau „Pestritele”, srbtoare popular aproape dat uitrii, tinut pentru primejdii – se serbau timp de dou zile, una dintre acestea fiind miercurea de dinaintea Ispasului iar cealalt, vinerea de dup Ispas, ncheind astfel ciclul srbtorilor pascale. n prima zi se lucra pn la amiaz dup care se srbtorea, urmnd ca, n ce-a de-a doua zi, lucrurile s se desfsoare taman invers; dimineata se tinea srbtoarea iar dup mas se muncea. „Miercurea Bltatelor” era o zi magic, zi n care se culegeau plante bune de leac si de dragoste, fermectoarele ncercau nc din zorii zilei s ia mana cmpului si laptele vitelor iar femeile suflau n bucium ca s le ndeprteze vrjile. De nltare se mai serbeaz si Pastele Cailor. Calul a fost considerat dintotdeauna un animal sacru, fiindu-i atribuit de multe ori constiinta misterelor divine, calul apare trgnd carul de foc al Sfntului Ilie. n povestile romnesti apare calul nzdrvan, fiint profetic, magic, superioar cailor imortali ai legendelor crestine calul apare ca purttor al unor clreti sacri: Sfntul Gheorghe, cel care a omort balaurul, Sfntul Martin, cel care si druieste mantia, Sf. Hubertus si Sf. Eustahie. n calendarul popular al romnilor, calul, animal totem venerat n strvechime, este srbtorit n mai multe rnduri, ns ce-a de-a sasea zi de joi de dup Pasti i aduce libertatea absolut: nu este pus la crut, nu este nclecat, poate s pasc pe unde vrea si ct vrea. Asadar, se crede c, o singur dat pe an, pret de un ceas, caii se satur pe deplin si asta se ntmpl de „Pastele Cailor”. O legend popular povesteste c la nasterea lui Iisus n grajdurile btrnului Crciun, boii si oile si-au mncat fnul si au adormit, n timp ce caii au tropotit si au nechezat, iar dup ce au terminat fnul primit, lau mncat si pe acela sub care Pruncul fusese ascuns de furia lui Irod. Atunci, Maica Domnului i-a blestemat s nu se mai sature dect o dat pe an, de „Ispas”, orict de mult ar mnca. De atunci, ziua poart si numele de „Pastele Cailor”. n aceast zi se fceau pltile amnate, care nu fuseser achitate la „Sngiorz” (dup cum cerea traditia), acest lucru genernd probabil, n timp, sensul peiorativ al expresiei „La Pastele Cailor”, care a ajuns s nsemne „a amna”, „a nu napoia la timp ce ai mprumutat”, „a nu te tine de cuvnt”, fiind echivalent cu expresia „La Sfntu Asteapt”. Pe de alt parte, neavnd o dat fix n calendar, precum „Sngiorzul”, aceast srbtoare cu dat mobil a fost asimilat ca fiind o zi oarecum incert. Astfel, sintagma „La Pastile Cailor” si-a schimbat sensul, n loc de „alt dat” sau „mai trziu” nsemnnd astzi „niciodat”, „nicicnd”. Aceasta este totusi o metafor pur romneasc, care n Transilvania Evului Mediu desemna un fapt concret si oarecum banal. Atunci cnd catolicii srbtoreau Pastele, romnii cereau caii ungurilor ca s-si lucreze pmntul, iar cnd biserica ortodox prznuia nvierea Domnului, era rndul maghiarilor s ia cu mprumut caii de la romni. Cnd se ntmpla ca Pastele ortodox si cel catolic s cad n aceeasi zi, caii se odihneau. Atunci era ziua lor, „Pastele Cailor”.
Dan Horgan
Bibliografie: – Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998. – Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997. – Ion Ghinoiu – „Srbtori si obiceiuri romnesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002. – Romulus Vulcnescu – „Mitologie Romn”, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985 – Irina Nicolau – „Ghidul Srbtorilor Romnesti”, Editura Humanitas, 1998. – Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului romn”, Editura Polirom Iasi 1998. – Simion FIorea Marian – „Srbtorile la romni” Editura „Grai si Suflet – Cultur National”, 2001. – Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului romn”, Editura Paideia 2001. – Ion Talos – „Gndirea magico-religioas la romni, Dictionar”, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001. – Adrian Fochi – „Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XIX-lea”, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
Multumim pentru informatii domnule Horgan. Ce bine ca mai exista oameni sa mai scrie si despre traditiile noastre populare. Felicitari!