Patimile si izbãvirea lui Bichinet

PRM si Corneliu Vadim Tudor au benficiat multi ani de anvergura electoralã a lui Corneliu Bichinet, presedintele de la Vaslui al partidului. La un moment-dat, reciproca nu a mai fost valabilã… Fãrã nicio explicatie, în ciuda faptului cã Filiala Judeteanã Vaslui a PRM obtinuse cele mai bune rezultate din tarã la alegerile locale din 2008, Corneliu Vadim Tudor l-a exclus din partid. Fãrã sã-i ofere explicatii, fãrã sã-i dea posibilitatea sã se apere. A urmat o perioadã grea pentru Corneliu Bichinet, în care fidelitatea fatã de «fratele mai mare», Vadim, s-a «rãzboit» cu dorinta de a-si face dreptate si de a-si continua cariera politicã. De mentionat cã, la vremea respectivã, Vadim se temea cã Bichinet îi va lua locul la conducerea partidului. În parantezã fie spus, acest «blestem» pare sã-l urmãreascã pe fostul lider PRM Vaslui oriunde l-ar purta pasii în politicã. Într-un târziu, fostul lider de la Vaslui al partidului a pus mâna pe condei si i-a scris presedintelui Corneliu Vadim Tudor. Dincolo de anuntul privind despãrtirea de PRM, scrisoarea, pe care o publicãm integral, este totodatã «izbãvirea» lui Bichinet, iesirea lui din cea mai neagrã etapã a vietii sale politice.

„Domnule Presedinte Corneliu Vadim Tudor, Vã doresc sãnãtate si numai bine! De asemenea, pentru cei dragi dumneavoastrã, distinsa doamnã Doina si cele douã domnis oare, Lidia si Jeni, gânduri bune si numai noroc în viatã, fericire! Stiu cã sunteti un bun crestin. Si eu sunt în aceastã categorie, asa cã mi se pare firesc sã mã adresez dumneavoastrã în termenii cei mai umani si civilizati. V-am urmat cu credintã si devotament total, fãcându-mi adversari si dusmani pentru tot restul vietii, ani grei, de când, împreunã cu domnul Gheorghe Funar si o parte din P.U.N.R., în 1997, consilier judetean fiind, profesor de filozofie si director de liceu, am intrat în P.R.M.. Au trecut de atunci cincisprezece ani de viatã si, alãturi de dumneavoastrã, am cunoscut bucurii intelectuale deosebite, izbânzi pe plan politic, tristeti greu de descris si, din nefericire, esecuri dureroase. V-am pretuit si v-am iubit ca pe un frate mai mare si, în toti acesti ani, m-am bãtut cu toatã puterea fiintei mele pentru succesul dumneavoastrã, atât cât a fost el. Si a fost mare! V-am acceptat, uneori greu de înteles, criticile, duritãtile verbale si cele scrise. Am suferit si mi-am vãzut de muncã în judet, rezultatele (le puteti verifica) fiind la noi mai bune decât în alte pãrti din tarã. Vã reamintesc faptul cã în comuna mea, Dragomiresti, PRM are de patru legislaturi primar, viceprimar si 8-9 consilieri locali. V-ati gândit, probabil, cã acesta este un lucru banal. Nu-i asa. Oamenii aceia m-au urmat pe mine si eu le-am spus, totdeauna, cã sunteti cel mai bun. Ei m-au crezut. Si tatãl meu, om de 82 de ani, m-a crezut si a fãcut tot ce putea el pentru acest partid si, implicit, pentru dumneavoastrã. S-a întâmplat nenorocirea, când cu europarlamentarele. Ati fost trist. V-am scris atunci acasã si v-am încurajat sã mergem mai departe. Ati tinut cont de rugãmintea fetitei dumneavoastrã si cred cã n-ati gresit. Vã raportati, Domnule Presedinte, foarte des la fetele dumneavoastrã, însã v-ati gândit cã si eu, ca si altii ca mine, avem copii? Cum credeti cã s-au simtit cei doi copii ai mei, fata de 11 ani si bãiatul de 13 ani când, dupã ce obtinusem, în 2008, cel mai bun scor din tarã la alegerile locale, noi, toti cei de la Vaslui, fãrã nicio explicatie, fãrã sã mã acceptati la vedere si la vorbã, m-ati dat afarã din presedinte de filialã si din partid? Am stat umilit în sediul central al PRM ore în sir, sã pot avea o întrevedere cu dumneavoastrã. N-ati acceptat. I-ati pus pe Codrin Stefãnescu si Marius Marinescu sã mã izgoneascã din sediu, cu „gorilele“ lor. Singurii care mi-au luat apãrarea au fost domnii Tãnãsescu, Vulpoiu si Zamfirescu, oameni pe care-i voi respecta mereu. Am asteptat doi ani de zile, de pe 9 martie 2010, un semn de bunãvointã de la dumneavoastrã. N-a venit. La Congres, în 2011, v-am sustinut cu totii, v-am fãcut câteva propuneri, în plen, direct, pentru revigorarea partidului. Nu ati tinut cont de ele. Vã reamintesc faptul cã, în 2008, când parlamentarii PRM voiau sã se revolte si sã vã „rãstoarne“, eu am fost acela care i-a linistit. Cred si acum cã am procedat corect, bine! Domnule Presedinte, doresc sã mã despart de dumneavoastrã în mod civilizat. V-am iubit si respectat prea mult, însã eu nu mai vreau sã vã urmez. Închei prin a vã ura succes în viata scriitoriceascã si politicã. Sã strãluciti si sã fiti sãnãtos! PRM Vaslui o sã obtinã tot rezultate bune, organizatia îsi vede de drumul ei, însã eu îmi voi cãuta calea proprie, încercat fiind de o maximã tristete pentru faptul cã n-ati vrut sã pretuiti un om devotat si luptãtor.

20 martie 2012
Cu respect, CORNELIU BICHINET