Mona Lisa si fructele de mare

Adev�rul despre c�t� spag� s-a luat, ce s-a m�ncat, se s-a b�ut si ce s-a… – scuze, despre asta nu se vorbeste – pe dealurile Pungestiului.

Am jurat pe spaga de la Chevron c� nu scriu un r�nd, dar nu m� pot abtine, mai ales dup� ce c�tiva entuziasti, colegi de breasl�, de altfel, care teoretic nu au fost invitati pe santierul de la Silistea, dar practic au fost acolo, au umplut internetul cu tot felul de texte si film�ri din care ar reiesi c� nenorocitii de „imperialisti” americani, �n frunte cu Tom Holst, au c�lcat �n picioare subsolul si demnitatea poporului rom�n. Nu stiu ce-au v�zut oamenii �stia de dup� gard, dar stiu sigur c�, la ei, num�r�toarea se face din patru �n patru. Asa se face c� cei circa 50 de protestatari erau 200. Tot o alchimie ciudat� a f�cut ca ou�le aruncate de ei s� se transforme, miraculos, �n pietre. Nu zic, au fost si ou�, dar si pietre, �ns� despre aceste roci ivite de nic�ieri, �n mod inexplicabil, nu se spune nimic. Subsemnatul era s� primeasc� una �n cap. Noroc de un geam rezistent, c� altfel… ciuciu compunerea de fat�! �n fine, am�nunte neimportante, o s� spuneti, si sunt perfect de acord. Ce conteaz� c� argumentul suprem e o piatr�? Conteaz� idealul, important e s�-l aperi, s� mori pentru el, dac� e cazul… Dac� moare altul, cu at�t mai bine. Tr�ieste �nc� o zi, s�-l apere pe mai departe. Iar�si prostii, nimicuri de om speriat de apropierea Pastelui. Fireste c� e asa, c� doar nu degeaba am fost numiti „satanisti”. Ceata de dup� gard, hr�nit� exclusiv din truda p�m�ntului milenar, cu salam ieftin si m�m�lig� r�nced�, e o mic� oaste de martiri. I-am v�zut, de altfel, �n toat� modestia lor, m�rs�luind cu tabletele �n m�ini, asa cum f�ceau si acum c�teva sute de ani c�nd se b�teau cu turcii. Aceste scene �nduios�toare se �nt�mplau �n afara perimetrului. „Satanistii”, printre care m-am num� rat si eu, se aflau �n�untru, expusi avalansei de minciuni ordinare debitate de PR-istii Chevronului. Da, recunosc, am fost manipulat grosolan. La intrare, niste oameni extrem de politicosi si-au cerut scuze c� ne abordeaz� frontal si ne-au �ndesat �n buzunare niste plicuri groase. Mi-a fost rusine s� m� uit pe loc ce contin. Acum, la o zi distant�, pot s� v� spun c� traumele legate de ratele la banc� sunt un cosmar cetos si �ndep�rtat. Apoi, alti manipulatori de joas� spet�, la fel de politicosi ca primii, ne-au invitat �ntr-o modest� sal� de conferinte. Peretii, vopsiti �ntr-un auriu suspect, erau acoperiti de sus p�n� jos cu tablouri ale unor pictori celebri. Am recunoscut un Monet si un Rembrandt, apoi m-am l�sat p�gubas. Cultura mea general� ar fi avut prea mult de suferit. Un am�nunt interesant, totusi: o carpet� cu lupi, apropou mai mult dec�t evident la un banc porcos a c�rui poant� (rimat�) cu sigurant� este bine cunoscut� celor din afara gardului. �ntr-un colt, un cvartet de coarde c�nta abia auzit, f�c�nd atmosfera, din pl�cut�, si mai pl�cut�. Tot g�ndindu-m� la plicul din buzunar, am fost c�t pe ce s� atipesc; m-a trezit o cup� cu Moet v�r�t� cu brutalitate sub nas de o t�n�r� libidinoas�, dar foarte politicoas� si, nu stiu de ce mentioenz asta, cu s�ni foarte mari. �n fine. Mai t�rziu, am aflat c� Moet �sta e de fapt o sampanie foarte scump�. Recunosc, needucat cum sunt, am b�ut-o ca pe ap�. �ntre timp, un individ care mi-a p�rut din start odios, la fel de politicos ca toti cei pe care �i �nt�lnisem, �ncepuse s� vorbeasc�. Evident, nu �ntelegeam nimic. Ce-s alea „safety first” si „environment protection”? Nici nu stiu s� le pronunt. Molesit de sampanie, am fost la un pas s� cedez si s� m� al�tur patriotilor de dup� gard, c�nd am auzit cuvintele magice „pauz�”, „de” si „gust�ri”, rostite sudat, de parc� ar fi o expresie – pauz� de cafea. Asta a si fost: o gustare modest�, de care numai pe un santier, l�ng� o schel� de 40 de metri, poti avea parte. Am �nceput timid, cu un evantai de svaiter cu rosii cherry, urmat de un prosciutto crudo san daniele cu smochine si caise confiate. Diabolici imperialistii �stia, mi-am zis, si am continuat cu niste ciuperci umplute cu gorgonzola, dublat imediat de un voul au vent cu crem� de somon fume, ricotta si verdeturi. Reteta ideal� pentru o cufureal� pe cinste, sar putea spune, dar nu! �n tic�losenia lor f�r� margini, americanii m-au atacat cu o pastram� aromat� de oaie pe pat de salam Chorizo, stropit din belsug cu mix de rosii cherry si mozzarela ciliegine cu busuioc. Apoi, s� cad jos, nu alta: c�tiva bulg�rasi tricolori din crem� de br�nz�, unsi din belsug cu galantin� de curcan. Bulg�rasi tricolori? Ironici buc�tarii �stia ai americanilor, mi-am spus �n g�nd, si, ochi �n ochi cu Mona Lisa (sasie, apropo!), am �ncheiat cu traditionalele fructe de mare rom�nesti, urmate de la fel de traditionalul parfait de ficat de pui cu coac�ze pe canapea de portocal�, prosciutto melone, sase trandafiri de salam Milano, jambon si curcan, o buc�tic� de somon (iar�si somon?) fume cu ricotta pe cracker, dou� felii de tart� cu past� de br�nz� Roquefort si mozzarella bocconcini. Pentru c� eram deja la a noua cup� de Moet, �ntr-un final, n-am mai rezistat. Am iesit afar�, m-am descheiat la „jlit” si, �n dosul unei b�r�ci albastre, c�t mai aproape de gard… am protestat �n felul meu. Al dracu’ americani, s� m� prosteasc� �n halul �sta?!