Maria lipsea cu orele de-acas. Copiii erau flmnzi si murdari, la fel si animalele, iar mizeria – n-am ce face, asta-i expresia – ct China. Toate se ntmplau pentru c, de cteva sptmni, la cminul cultural se tineau cursuri de bune maniere si lingvistic. Venise un „spilcuit” cu accent de oras, care vrjise toat partea feminin a comunei, chiar si babele. Maria, elev exemplar, nu lipsea de la nicio or. Stul de aleasa educatie pe care nevast-sa si-o administra n doze tot mai mari, ntr-o zi, Ion a pus picioru-n prag si a ntrebat-o: „F, da’ faceti si amor acolo? C prea obosit-mi vii acas!”. „Indubitabil!”, veni prompt rspunsul voioasei „lingviste”. sta e bancul. Cu scuzele de rigoare pentru „miezul” lubric, „poanta” lui ni se aplic tuturor. ntrebati-v: de cte ori nu v-au fost servite porcrii, nu vi s-au fcut mizerii, unele att de frumos ambalate, nct ati crezut c sunt cadouri?! Acest rspuns este premisa de la care pornim, din nou, pe trmul justitiei noastre cea de toate zilele. Sau de toti anii, cnd probele sunt, nu-i asa, indubitabile. S lum rezonantul caz al condamnrilor „greilor fotbalului” – fiindc asa li se spune. Se stie c, anterior, pentru exact aceleasi infractiuni, cei opt oameni de fotbal fuseser achitati, si n-au fost judecati n Africa de Nord, unde dreptatea se msoar n cmile. Tot o instant romneasc a ajuns la concluzia c cei opt nu trebuie s fac nicio zi de puscrie. Pentru oricine trebuie s fie evident c solutia de achitare a fost, la vremea respectiv, o urmare fireasc a probelor din dosar(e). Condamnrile de acum dou zile, pronuntate dup ce judectorii si-au btut capul timp de opt ani si nu mai putin de 66 de termene, cred c tot n baza probelor au fost stabilite, nu? „Indubitabil”, ar rspunde Maria. S plecm de la premisa – necesar n orice astfel de discutie – c judectorii sunt corecti si c dau sentinte evalund cu obiectivitate probele depuse de procuror la dosar. O dat iese alb, a doua oar, neagr. Ceva nu se leag. Putem da vina ct vrem pe „factorul uman”, pe „latura subiectiv” si alte brizbrizuri „lingvistice”. Justitia trebuie s fie clar, fr prea multe posibilitti de speculare a textului de lege si, dac nu e prea mult, egal pentru toti, chiar (sau mai ales!) si pentru cei care o mpart. Parantez: m refer n special la necesitatea ca si magistratii s rspund pentru solutiile pe care le dau, evident, dac se demonstreaz c au fost gresite, fiindc, n calitate de procuror, adic de avocat al statului, nu poti s cheltuiesti la nesfrsit „banii poporului” pe cauze pierdute. Rmnnd n logica anterioar, fapta e fapt. Este si acum, cnd opt cetteni au primit mpreun peste 34 de ani de nchisoare, a fost si atunci, cnd au fost achitati. Mai mult, n anii n care magistratii s-au tot lovit de „Dosarul transferurilor”, pasndu-l de la un complet la altul, nimic nou nu a aprut: probele au rmas aceleasi, depozitiile, la fel, actele, identice s.a.m.d. Mai exist o variant: poate greii fotbalului” au ptit ca Adrian Nstase, n al crui dosar la un moment-dat au aprut niste dolari care nici mcar nu fuseser tipriti. Altfel spus, poate Borcea & Comp. au transferat, n trecutul apropiat, vreo 20 de juctori care urmeaz s se nasc n 2015. n acest caz, sindromul „ntruchiparea coruptiei” a dat si n oamenii de fotbal. Cam era timpul, au jubilat rutciosii. Era pe dracu’! nu spun c cei opt nu sunt vinovati. Spun c, dac procurorii si judectorii si fceau cum trebuie datoria, „greii fotbalului” erau de mult n puscrie. Unii poate chiar liberati. Nu pot s nu remarc sirul nesfrsit de „coincidente” care se petrec n justitia romneasc. Miercuri, Gic Popescu ar fi devenit noul presedinte al Federatie Romne de Fotbal. n loc s primeasc felicitri si strngeri de mn, miercuri a fost prima lui zi „plin” de puscrie. Coincident? Indubitabil!
