Email de la dom’ prof. dr. Cutare*

Am primit un email. Cine nu primeste �n ziua de azi emailuri? Primeste si vecinul meu de palier, primesc locuitorii de pe strada mea, primeste protopopul si chiar vod�… pardon, am vrut s� zic fostul tovar�s B�sescu, dar, dup� cum se stie, functia bate gradul, asa c� m-a luat gura pe dinainte si i-am spus functia. Emailul era de la o gazet� si se pare c� �nsusi seful cel mare a ordonat s�-mi fie trimis, poate ca pedeaps�, fiindc� p�n� acum fiecare mergea bine mersi pe c�rarea lui, mieii zburdau pe c�mpii, cioc�rliile c�ntau dimineata si la apus iar toate r�urile alergau c�tre mare. Era un fisier pdf, asa c� am asteptat mult, mult p�n� s-a deschis ceva si a ap�rut minunea de gazet�, adic� mai precis prima pagin�, o pagin� ce n-au v�zut nici Parisul, Tokio si Tombuktu la un loc. Dac� toti creatorii de kitsch-uri ar fi colaborat, tot nu ar fi dat la iveal� asa ceva. Toate culorile, nu numai ale curcubeului, ci toate de la fabrica de cerneluri colorate se l�f�iau �n pagin� precum culorile fustelor tig�ncilor. Nu fuseser� uitati nici daltonistii, fiindc� unele titluri erau scrise cu rosu pe culoare verde. Violentat de t�ria culorilor, miam zis c� p�n� si romanii �si luau uneori inima-n dinti si mergeau mai departe la femei sub lozinca: „curajul nu-i necesar numai soldatului �n lupt�”, si poate c� uitam urgent de sperietoarea asta gazet�reasc� dac� nu-mi atr�gea atentia editorialul. Un editorial �ncadrat �n chenar, ca s� vad� tot rom�nul cititor c� autorul cu pricina, care-si pusese talentul la dispozitia noastr�, are ceva foarte, foarte interesant s� ne spun�. M� intereseaz� mai putin, chiar spre deloc, cine a mai fost arestat, care vedet� s-a dezbr�cat �n piata public� pentru a-si face reclam�, m� doare-n cot c� Rusia si China �si �nt�resc fortele armate, dar c�nd este vorba despre literatur�, gata, se schimb� foaia, ciulesc urechile si-mi ascut privirile. Si �n acest editorial tocmai despre asta era vorba. Era scris de un oarecare, semnat la sf�rsit cu titlurile sale prof. dr., pretins mare scriitor a 14 c�rti (!?!), nu-i spun numele, nu pentru c� ar fi persoan� important� (iaca sc�rt!), ce se d�dea de ceasul mortii s� ne l�mureasc� el cam ce mare scul� pe bascula culturii vasluiene este si c�t de mult valoreaz� m�retia domniei sale �n ecuatia literar� dac� nu a Universului, m�car a t�rii noastre nerecunosc�toare, tar� care nu vede eforturile lui de a �mpinge bolovanul literar pe rampa realiz�rilor culturale locale. Are un punct forte el �n orice scriere, si asta se iteste imediat si �n editorialul cu pricina. Primele dou� fraze sunt mai de Doamne-ajut�, c�, apoi, Dumnezeu cu mila. �n constructii lexicale de o prolixitate mo-nu-men-ta-l� �ncearc� si reuseste pe deplin s� ne n�uceasc�, de nu mai �ntelege nimeni nimic sau fiecare �ntelege ce vrea. Fiindc� eu nu prea �ntelegeam ce voia s� spun�, l-am rugat pe vecinul meu de palier, scolit aproape doi ani la scoala profesional� de t�mplari, s� m� l�mureasc� el, fiindc� ar fi putut fi pe aceeasi lungime de und� cu editorialistul. A citit el �ndelung si, dup� ce s-a g�ndit o jum�tate de or�, mi-a spus cu o expresie iluminat� pe chip: „E scris ad�nc!” (nu i-am mai spus c�-l parafrazeaz� pe Jup�n Titirc� Inim�rea, fiindc� oricum nu-l citise pe Caragiale). Editorialistul acesta (doctor �n nu mai stiu ce, posibil �n arta t�b�cirii pieilor de closc�) umbl� de c�tva timp valv�rtej s� intre �n Uniunea Scriitorilor si, av�nd bani, d� tot felul de spectacole cu public, �n care cere explicit s� fie ridicat �n sl�vi. S� lu�m la �nt�mplare o mostr� de exprimare a acestuia, care cic� este membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti si, m�ine-poim�ine, poate si membru USR. „V-as ruga s� observati privirea noastr�: cei care de aici, nu plasati pe orbite nationale ori internationale, de aici au �mpins si acum tot asa, �mping vagonul cultural pe sinele istoriei. Nu stiu care cercet�tor �ntr-un institut bucurestean care si-a uitat ob�rsia nu pare nicicum stimulul important pentru lumea divers� a unui judet, unde numai cu rezonanta istoric� nu se poate tr�i, afirma, impune.” Ne pune s� observ�m privirea lui (folosind pluralul majest�tii – privirea noastr�) ca printr-o exprimare bolov�noas�, l�l�ie si �mpiedicat� la tot pasul, s� ne explice of-ul lui. Dar nu asta este ceea ce „pohteste” el! De-abia de aici �ncepe s� se �ntrevad� imensa ad�ncime a putului g�ndirii sale. Vrea s� ridice omul cic� un monument, asa vede el ceea ce ia f�tat mintea �ntr-o perioad� de colaps prelungit al neuronului proprietate personal� folosit la g�ndirea scriitoriceasc�, monument numit Curentul Cultural – Informational Vasluian, care este o sintagm� cu sens foarte ciudat, o sintagm� care, dac� nu ar fi provenit de la cineva slab de a �ntelege semantica profund� a unor cuvinte obisnuite, ar fi de crezut c� a fost menit� doar s� pun� mintea cuiva pe bigudiuri pentru a dezlega misterul acesta de al�turare a dou� fenomene ale societ�tii umane �n dorinta de a obtine ceva nou (ca spre exemplu: cal + m�gar = cat�r). Ne spune el mai la vale c� monumentul acesta va fi o carte �n care vor putea accede doar cei alesi. De el, bine�nteles. Si, ca toat� lumea s� �nteleag� limpede c� el este seful, pune si conditiile pe care profanii doritori de a fi �ncastrati �n placa monumentului trebuie obligatoriu s� le �ndeplineasc�. Unele parc� tin de „noaptea mintii” (dup� cum plastic se exprim� un cunoscut comentator TV). S� lu�m una dintre conditiile pe care trebuie s-o aib� „candidatul” la nemurire: „- Suprafat� (personal�) social� pe durate de timp (functii, arii, rezultate)”. Am preluat citatul exact, cu punct si virgul�, pentru a nu altera �n vreun fel mostra (vecinul meu ar spune: monstra) de g�ndire a domnului prof. dr. Cutare, semnatarul editorialului cu pricina. Deci, v� rog domnilor, ajutati-m� si pe mine s�-mi calculez suprafata (personal�) pe durata copil�riei, a tineretii si a perioadei actuale, fiindc� vreau si eu s� intru �n cartea ceea mo-nu-men-ta-l�. Dac� m� ajutati, drept pedeaps�, v� dau adresa de email al tipului cu pricina.

Emil Titoianu, Vaslui

* – Punctul de vedere exprimat �n acest text nu reprezint� punctul de vedere al ziarului.