TRADITII DE S�N-PETRU DE IARN� SAU LANTUL SF�NTULUI PETRU

�n traditia popular�, de 16 ianuarie se s�rb�toreste S�n-Petru lupilor. Tot atunci, calendarul Crestin Ortodox celebreaz� „�nchinarea cinstitului lant al Sf. Ap. Petru”.

S�rb�toarea este foarte veche, exist�nd poate chiar de la �nceputul secolului al II-lea. Amintirea cinstitelor lanturi ale Sf�ntului Apostol Petru (lantul din temnita din Ierusalim si lantul din temnit� din Roma) este o pr�znuire care d�ruieste n�dejde tuturor acelora care p�timesc pe nedrept �n lumea aceasta �nrobit� de p�cat, at�t �n propria familie, c�t si �n societate. P�timirea pe nedrept dus� cu smerenie umple inima de har, cur�tindu-se astfel toate patimile si lucr�rile duhurilor necurate: „Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, c� a lor este �mp�r�tia cerurilor. Fericiti veti fi voi, c�nd v� vor oc�r� si v� vor prigoni din pricina Mea si vor zice tot cuv�ntul r�u �mpotriva voastr�, mintind”. (Matei 5, 10-11). Sf�ntul Apostol Petru, numit mai �nainte Simon, a fost un pescar din localitatea Betsaida, asezat� pe malul nordic al lacului Ghenizaret, �n regiunea Galileea. El a fost fratele mai mic al Sf�ntului Apostol Andrei. M�ntuitorul l-a chemat la apostolie mai �nt�i pe Sf�ntul Andrei, iar mai apoi a venit si fratele acestuia, Simon (Petru). „Unul dintre cei doi care auziser� de la Ioan (Botez�torul) si veniser� dup� Iisus era Andrei, fratele lui Simon, Petru. Acesta a g�sit �nt�i pe Simon, fratele s�u, si i-a zis: Am g�sit pe Mesia (care se t�lcuieste: Hristos)” (Ioan 1, 40-41). �ntre anii 42-44, dup� ce regele Agripa I i-a t�iat capul Sf�ntului Iacob al lui Zevedeu, �n Ierusalim, acesta l-a prins si l-a aruncat �n temnit� si pe Sf�ntul Petru. Potrivit m�rturiei Sf�ntului Apostol Luca, el a fost pus �n lanturi �n temnita militar�, �ntre alti doi ostasi, �ns�, noaptea, a fost eliberat �n chip minunat de un �nger al Domnului. „Si �n vremea aceea, regele Irod Agripa a pus m�na pe unii din Biseric�, ca s�-i piard�. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Si v�z�nd c� este pe placul iudeilor, a mai luat si pe Petru, (si erau zilele Azimelor), pe care si prinz�ndu-l l-a b�gat �n temnit�, d�ndu-l la patru str�ji de c�te patru ostasi, ca s�-l p�zeasc�, vr�nd s�-l scoat� la popor dup� Pasti. Deci Petru era p�zit �n temnit� si se f�cea necontenit rug�ciune c�tre Dumnezeu pentru el, de c�tre Biseric�. Dar c�nd Irod era s�-l scoat� afar�, �n noaptea aceea, Petru dormea intre doi ostasi, legat cu dou� lanturi, iar �naintea usii paznicii p�zeau temnita. Si iat� un �nger al Domnului a venit deodat�, iar �n camer� a str�lucit lumin�. Si lovind pe Petru �n coast�, �ngerul l-a desteptat, zic�nd: Scoal�-te degrab�! Si lanturile i-au c�zut de la m�ini. Si a zis �ngerul c�tre el: �ncinge-te si �ncalt�-te cu sandalele. Si el a f�cut asa. Si i-a zis lui: Pune haina pe tine si vino dup� mine. Si, iesind, mergea dup� �nger, dar nu stia c� ceea ce s-a f�cut prin �nger este adev�rat, ci i se p�rea c� vede vedenie. Si trec�nd de straja �nt�i si de a doua, au ajuns la poarta cea de fier, care duce �n cetate, si poarta s-a deschis singur�. Si iesind, au trecut o ulit� si �ndat� �ngerul s-a dep�rtat de la el. Si Petru, venindu-si �n sine, a zis: Acum stiu cu adev�rat c� Domnul a trimis pe �ngerul S�u si m-a scos din m�na lui Irod si din toate c�te astepta poporul iudeilor” (Fapte 12, 1-11). Mai t�rziu, �n anul 64, Sf�ntul Petru a fost iar�si prins, de aceast� dat� el fiind �nchis �ntr-o temnit� din Roma, numit� Carcera Mamertinica” (foto jos). Aceast� temnit� aflat� �ntre Capitoliu si Forumul Roman, avea dou� celule, una superioar�, unde era �nchisoarea Romei, si alta subteran�, crezut� a fi cea mai veche camer� din Roma (numit� „Tullianum”); mai t�rziu, capela subteran� va primi numele de „Sf�ntul Petru �n Carcer�”. Lanturile �n care a fost �ntemnitat Sf�ntul Petru sunt unele dintre aceste lucruri binecuv�ntate. Potrivit traditiei crestine, Lanturile Sf�ntului Petru, descoperite la �nceputul secolului al IIlea de c�tre temnicerul roman Quirinus de Neus, t�m�duiesc neputintele si gonesc duhurile necurate. S�n-Petru lupilor este o traditie transmis� din generatie �n generatie si sunt multe obiceiuri care stau la baza acestei s�rb�tori. Exist� o legend�, dup� care Sf. Petru, pe vremuri mare proprietar de cai, a cerut de la Dumnezeu o hait� de c�ini pentru a urm�ri hotul care-i furase din cai, si Dumnezeu i-a dat lupii. Potrivit traditiei populare rom�nesti „S�n-Petru lupilor” situat� la jum�tate de an dup� S�n-Petru de var�, c� este si cea mai mare zi a lupului. B�tr�nii povestesc despre c�inii Sf�ntului Petru, lupii, de Gerar c� se str�ng �n haite, unde �ncep s� urle. Sf�ntul Petru vine si �mparte prad� lupilor pe un an de zile. Se spune c� S�n-Petru soseste la miezul noptii pe un cal alb si �mparte fiec�rui lup, c�te o oaie, un miel sau o c�prioar�, aceste animale nu mai aveau din acel moment nici o sc�pare, lupii urm�nd s� nu se ating� dec�t de prad� primit�. �n Bucovina se crede c� lupii atac� oamenii numai p�n� la Boboteaz�, adic� p�n� �n ziua c�nd se deschide Cerul si Hristos se arat� �n toat� puterea Lui dumnezeiasc�. Sf�ntul Petru, st�p�nul lupilor, apare �n povestile din popor at�t ca p�m�ntean c�t si ca divinitate. Se spune c� el umbl� singur pe p�m�nt, uneori �l �nsoteste si pe Dumnezeu pentru a vedea ce fac oamenii. Aceeasi leg�tur� �ntre Sf�ntul Petru si lupi se face nu numai c�nd e vorba de S�npietru-de-var� (29 Iunie), ci si la S�npietru-de-iarn�. Se spune c� pentru a te feri de stric�ciunile lupilor, trebuiesc p�zite �nc� alte patru zile: ziua de „Trif” (mucenicul Trifon) la 1 Februarie; Sf�ntul „Osie” (proorocul Osea) la 17 Octombrie; „Filipii” (Apostolul Filip) de la 11 Octombrie si 14 Noiembrie, poporul, tine de la 14 la 16, �n unele locuri chiar de la 13 la 17 Noiembrie; Sf�ntul Andrei (Apostolul Andrei, fratele lui Petru) la 30 Noiembrie. �n aceast� zi, oamenii se feresc s�-i pronunte numele lupului pentru a nu invoca animalul. S�n-Petru lupilor este cunoscut ca si „miezul iernii”. �n aceast� zi, gerul se �nmoaie si oamenii �ncep s� fac� preg�tiri pentru prim�var�. �n ziua de S�n-Petru nu se fac g�uri �n p�m�nt, nu se piapt�n�, nu se macin�, nu se toarce, nu se coase, nu se �mprumut� lucruri din cas� (�n special dup� asfintitul soarelui) si nu se scoate gunoiul, c�rbunii sau cenusa din cas�, pentru ca lupii s� nu se �nmulteasc�. Femeile nu lucreaz� cu l�n� si c�nep� pentru ca lupii s� nu le m�n�nce oile. Oamenii nu m�n�nc� carne �n ziua asta, �n schimb, m�n�nc� pl�cint� si dau de poman�. Se spune c� cine nu m�n�nc� pl�cint� �n aceast� zi se r�t�ceste �n c�l�torii. Ziua S�n-Petru de iarn� se tinea pentru soareci, contra ciumei, pentru ca oamenii s� nu aib� dureri de picioare atunci c�nd urcau la deal si pentru ca lupii s� nu le m�n�nce vitele. Mai ales femeile erau oprite de la munc� pe 16 ianuarie, pentru a nu se �mboln�vi si, eventual, a nu muri peste an. Mamele respectau aceast� zi pentru a nu prinde copiii boli grele (r�ceal�, friguri, bube si arsuri).

Dan Horgan

Bibliografie:

� „Vietile Sfintilor”, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998;
� Romulus Vulc�nescu – „Mitologie Rom�n�”, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985;
� Arthur Gorovei – „Credinti si superstitii ale poporului rom�n”, Editura „Grai si Suflet – Cultura National�”, Bucuresti, 1995;
� Irina Nicolau – „Ghidul S�rb�torilor Rom�nesti”, Editura Humanitas, 1998;
� Simion FIorea Marian – „S�rb�torile la rom�ni”, Editura „Grai si Suflet – Cultur� National�”, 2001;
� Tudor Pamfile – „S�rb�torile la rom�ni”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997;
� Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Rom�ne”, 1997;
� Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului rom�n”, Editura Saeculum, Bucuresti, 2005;
� Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului rom�n”, Editura Paideia, 2001;
� Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului rom�n”, Editura Polirom, Iasi, 1998;
� R�dulescu-Codin, C. si Mihalache, D. – „S�rb�torile poporului cu obiceiurile, credintele si unele traditii legate de ele”, Editura Academia Rom�n�, Bucuresti, 1909;
� Ion Talos – „G�ndirea magicoreligioas� la rom�ni. Dictionar”, Editura Enciclopedic�, Bucuresti, 2001;
� Laz�r S�ineanu – „Basmele rom�nilor”, Editura Minerva, 1978.