Gabriela Cretu – Curajul de a spune �DESTUL!�

Motto: �Ratiuni avem suficiente, pentru c�, ast�zi, ideea construirii unei lumi mai echitabile pentru femei �n Rom�nia nu este, �nc�, o banalitate; dep�sit� sigur nu este. Gurile rele spun, mai cur�nd, c� este �nc� o nebunie…�

Admit, cu mare p�rere de bine, c� nu sunt o �mp�timit� dup� politic�. Asta nu �nseamn� c� nu am o opinie, �ns� consider c� aceasta nu s-ar �ncadra �n nici unul dintre curentele societ�tilor actuale. Sunt sigur� c� si �n preistorie se f�cea politic�, c� seful unei grup�ri de v�n�tori �si stabilea suprematia asupra agricultorilor, de exemplu. Acolo, �ns�, femeile nu aveau nici un cuv�nt (sau morm�it!) de spus… Ceea ce apreciez la epoca contemporan� este doar faptul c� a permis femeilor (prin femei, cel mai adesea, �n peste un secol de b�t�lii) s� ia o pozitie, s� spun� si s� fac� ceva pentru ele �nsele, pentru copiii lor, chiar dac� aceast� pozitie, din p�cate, se arat� a fi, uneori (�n mai toate t�rile), doar o utopie. „�n politic�, dac� vrei ca un lucru s� fie spus, cere-i-o unui b�rbat. Dac� vrei ca un lucru s� fie f�cut, cere-i-o unei femei.”, afirma Margaret Thatcher. Nimic mai adev�rat, totusi, dup� p�rerea mea. Dar c�t e realizabil �n tot mai numeroasele situatii ce reclam� aportul unei inimi sensibile si al unei ratiuni echilibrate, orientate spre pace si spre promovarea valorilor feminine, cele axate pe recunoastere si implicare? Prea putin. �ntr-o lume �n care teoria si practica nu merg m�n� �n m�n�, �n care rasismul e comb�tut, �ns� sexismul nu, �n care p�n� si limbajul e masculinizat, iar „sexul slab si frumos” e considerat incapabil de a- si impune dezideratele �n acest stadiu de dezvoltare a umanit�tii – repet�m, �ntr-o astfel de lume e destul de dificil s� lansezi idei menite s� scoat� femeia din umbra �n care a fost aruncat�, s� o scoat� din permanenta ei stare de izolare si depreciere. Este situatia ce descrie, perfect, pe multe doamne din Rom�nia (si nu numai!), situatie care, spre nefericirea tuturor, chiar dac� nu-si dau, �nc�, seama deocamdat�, caracterizeaz� inclusiv femeile din lumea politicului, deoarece ele sunt cele ce se vor voci ale promov�rii unor drepturi perfect naturale, dar mereu negate. Putem enumera un sir lung de femei interesate de problematica modului �n care sunt privite si integrate social femeile: Stefania Mih�ilescu, Andrea Dworkin, Moira Gatens, Mihaela Miroiu, Gloria Steinen, Adina Br�deanu, Daniela Roventa Frumusani, Elisabeth Elliot, Ane-Marie Houdebine-Gravaud, Mona Musc�, Uma Narayan, Romina Surugiu, Maria Bucur, Otilia Dragomir, Simone de Beauvoir, Gisela Brock etc. Unele dintre ele fac (au f�cut) politic�, unele, doar politici. Unele sunt (au fost) de st�nga, altele, de dreapta. Unele sunt (au fost) �n plin� afirmare, altele sunt denigrate, dar toate lupt�, peren, �ntr-o lume a b�rbatilor, pentru niste drepturi de obtinut, ori de aplicat.

***

Personal, nu m� intereseaz� politica. Consider c�, cel putin �n Rom�nia, ea este uniformizant�, nerelev�nd diferentieri de conceptie, „puterea” guvernant� si „opozitia” av�nd idei unitare �n prea multe c�mpuri sociale. Totusi, nu pot s� nu remarc c�, tr�ind �n contemporaneitate, a avea o opinie e esential. Ca femeie ce m� g�sesc (�n primul r�nd femeie!), nu reusesc a m� abtine s� suf�r pentru semenele mele aflate �n suferint�. M� si sup�r pe ele, uneori, c� sunt prea bl�nde, prea iert�toare, prea „femei” �ntotdeauna, dar m� si revolt, totusi, datorit� inechit�tilor existente si mereu actualizabile (�n pres�, „�n vecini”, �n mentalitate, �n… politici!). Una dintre aceste doamneg�nditoare- politiciene din prezentul (ooo, at�t de…) controversat este Gabriela Cretu, auto-definit� „singura deputat� feminist�” din Rom�nia, care este privit� de mine, personal, ca fiind nu „singura”, ci „ne-�ndeajuns-deurmata- voce” a re-afirm�rii femeii rom�nce �n planul social degringoland al realit�tii contemporane. Si are o voce foarte sarcastic� aceast� DOAMN� a politicii rom�nesti (chiar dac� eu, cum am mai spus-o, nu ader la principiile politicii). �i admir, totusi, implicarea (pe care subsemnata – si multe ca mine – nu o are, �nc�!…). Cere curaj s� te lupti cu leii si s� fii convins c� �nvingi – chiar dac� nu neaparat �n timpul acestei vieti. Iar leoaica e cea care aduce prada la cin� (mic-dejun, pr�nz), dup� cum stie oricine a v�zut vreun documentar pe „Animal Planet”. Cere curaj s�-ti afirmi opiniile �ntr-o societate �n care legile sunt teoretizate, dar nu si, neaparat, aplicate! Cere mult curaj s� fii singular� tocmai pentru a fi discordant�, pentru a trage un semnal de alarm�, tocmai pentru a spune lucruri care au mai fost spuse (la fel cum poti reinventa, mereu, roata!), sper�nd c�, m�car prin repetitie, valorile respective se vor implementa, vor prinde r�d�cini, vor creste. I-am fost elev� doamnei profesoare si, desi ne-am �nt�lnit, de cur�nd, �n dou� ocazii, m� �ndoiesc (f�r� s� jignesc memoria domniei-sale) c� �si mai aduce aminte de eleva care am fost, desi, cu toat� modestia posibil�, as visa contrariul. Eram o adolescent� naiv�, atunci, dar continui s� cred, din cauza putinelor cadre didactice memorabile pe care le-am avut, demne de p�strat �n suflet – iar profesoara Gabriela Cretu e una dintre cele de p�strat! – c� doamna aceasta „mic� de stat, dar mare de sfat” mi-a trezit, �nc� de atunci, g�nduri pe care nu mi le pot potoli �n ciuda lecturilor cu care m� hr�nesc – g�nduri de afirmare feminin�, de auto-realizare, de preocupare fat� de ceilalti-celelalte. �mi preda „Istoria artei” �n acel an (nu pricep prin ce conjunctur�), dar nici atunci nu se putea opri din a insemina idei de filosofie feminist�. Avea (are!) un suflet mare, dedicat ideilor de egalitate de gen, si chiar si �n prezent consider c� dumneaei �i datorez preocup�rile care m-au atras de-a lungul vietii: cariera �n �nv�t�m�nt, protectia copilului si feminismul alert, militant, sensibil la adev�ratele probleme ale societ�tii. Recent, am reusit s� intru �n posesia a patru c�rti ale doamnei Cretu (Femeile sunt de vin� si Ur�sc „realismul” politic – 2009, Democratie virtual� – 2010, Reinventarea st�ngii – 2012), toate publicate de Editura Lumen, Iasi (oras probat, �n continuare, ca mare centru cultural al Rom�niei). Iat� doar c�teva dintre temele de reflectie ce caracterizeaz�/ guverneaz� g�ndirea autoarei: femeile si politica; reprezentativitatea politic� a femeilor; factorii de decizie si preocuparea fat� de gen; munca la domiciliu, neremunerat� si nerecunoscut�, a femeilor; perceptia, deseori eronat�, a femeilor asupra propriei lor persoane; violenta domestic�; limbajul masculinizat – eludarea femininului din terminologie (mai ales din cea legat� de „conducere”); roluri sociale bazate pe gen; demografia – natalitatea; avortul si st�p�nirea propriului trup; mentalit�ti, istorie; cet�tenie – drepturi – politic�; mentalitate – manipulare; imigratie – categorii populationale defavorizate; sexualitate – obiect sexual; legalizarea prostitutiei; egalitatea „de sanse” etc. Sunt teme care au ap�rut, initial, �n pres�, pe blog, �n interviuri. Sunt tratate �ntr-un mod at�t academic, c�t si popularizator, apropiat de cititori, prieteneste, f�r� aroganta celei ce d� lectii sau care se consider� o personalitate prea complex� pentru a fi �nteleas� de oricine. Sinceritatea absolut� a g�ndurilor si simtirii transpare din fiecare r�nd, la fel si dorinta de a �mp�rt�si ceea ce st� pe suflet, de a crea leg�turi, de a uni experiente prin intermediul unor teoretiz�ri posibil de aplicat practic. Am meditat, de multe ori, cum ar fi fost lumea dac� tot mai multe femei ar fi „intrat �n politic�”. Nu trebuie doar curajul de care vorbeam anterior – e nevoie si de tenacitate, de capacitatea de a �nfrunta si asuma riscuri, de putere (�n primul r�nd) moral�, dar si de TIMP! Familia, profesia, casa – toate consum� resurse luate, apoi, din noapte (se munceste mai mult ca femeie, dec�t ca b�rbat, pe cele mai multe nivele, ast�zi!). De aceea le admir, si mai tare, pe doamnele noastre care reusesc, cu mari sacrificii �n dauna interesului propriu (dar nu si al interesului comun), s�-si fac� cunoscute opiniile, s� spun� „DESTUL!” unor politici limitatoare, s� propun� solutii care, chiar dac� nu vor fi prea cur�nd luate �n calcul si contabilizate de arhitectii-b�rbati ai socialului contemporan, vor reusi, m�car, s� clinteasc� mentalit�ti, s� schimbe viziuni, s� fac� pasi mici, dar siguri, spre un egalitarism practic si demn, spre beneficiul �ntregii umanit�ti.

Cleopatra Ravaru