1989 – 2010. Degeaba.

�n prag de s�rb�tori, cititorule din univers, oricine ai fi tu, te salut cu respect si �ti multumesc c� existi, si nu degeaba… Acum, e dreptul t�u s� citesti, s� iubesti, s� te revolti, s� g�ndesti, s� existi sau s� mori… si mai ales nu degeaba s� �nf�ptuiesti revolte, s� privesti la ele sau s� fii simpatizant, participant, lupt�tor, privitor, actor… scenograf, p�pusar sau ce vrei tu, si mai ales s� fii simplu muritor. Dac� ai ales una din variante, e dreptul t�u s� tr�iesti cum vrei, �ntr-o viat� liber� sau constr�ns�, si mai ales e dreptul t�u s� g�ndesti cum vrei, iar acest drept de a g�ndi cum doresti ti l-ai c�p�tat de la Dumnezeu �nsusi, si ti l-au furat unii care s-au intitulat ei �nsisi dumnezei-conduc�tori pe p�m�nt. Si cum Dumnezeu nu e un papagal rosu, ca s� stea pe gard, s�-l privesti cu usurint� si s� te miri de el (ca s�-l parafrazez pe Kirkegaard, filozoful danez), tot asa si o revolutie nu e una de „catifea rosie”, ca s�-ti faci straie de s�rb�toare din ea si s� joci la vreun bal cu ea, dar nici una cu a c�rei destin s� te joci, ci una care s� lupti si s� pl�ngi pentru ea, pentru telurile, pentru scopurile ei. �nainte de ’89, erai constr�ns de un regim „rosu” si trist, iar acum crezi c� „rosesti” degeaba �n nevoi si tristeti de tot felul, si parc� l�crimezi mai mult, nu-i asa?! Degeaba o faci acum. Ai avut dreptul de a te revolta oric�nd, dreptul de a te revolta �n trecut, de a te revolta acum sau �n viitor. Dreptul la revolutie �l ai si l-ai avut oric�nd, acest drept e universal, apartine tuturor, �ns� cel mai greu si mai necomun si mai viteaz si mai tragic e atunci c�nd devine individual, c�nd doar unii dintre noi au puterea faptelor si actiunilor lor, vezi eroii neamului si mamele care �si pl�ng mortii din ’89 si care n-au doruri, dec�t dorurile si chinurile facerii copiilor, fiilor, b�rbatilor, tatilor, mamelor, ficelor lor… Si de ce te gr�besti s�-i judeci, cu ceau gresit sacrific�nd lumea si idealurile ei pentru tine?!? Omule de pretutindeni si din orice univers, ce e mai greu �n lumea asta, s� alegi viata sau moartea?! S� alegi s� iubesti sau s� fii iubit?! Fiii neamului, eroii Revolutiei, au iubit lumea mai mult dec�t pe ei �nsisi, si mai ales au iubit tot universul ei, libertatea ei. Si nu cersesc ast�zi dragostea voastr�… pentru c� dragostea e mai puternic� dec�t moartea si pentru c� e cel mai sf�nt si magic sentiment din univers. El vine din durere si din neputinta facerii din nimic… „ex nihilo”, asa a creat Dumnezeu lumea, si a creat-o cu speranta �n dragoste, �n uniunea dintre oameni, a libert�tii lor. Probabil eroii care sunt, ast�zi, aruncati la cosul de gunoi al istoriei sau se �ncearc� cu prec�dere asta, nu vor nimic. Ca si Dumnezeu probabil, vor pace si consens si smerenie �ntre oameni, pentru faptele si idealurile lor, pentru o lume mai liber� si pentru dragostea din ea. Pentru asta s-au jertfit fiii Revolutiei din ’89, pentru dragoste si speranta de a schimba putin lumea, de a ordona-o din nimic, pentru a-i da un sens, sensul de a fi liber �ntr-o lume de nimic. Nu e mai �n�lt�tor si mai firesc s� fii liber, chiar dac� ai at�tea oprelisti de tot felul, si nu e mai vital si mai �ntelept ca urmasii t�i s�-ti duc� numele mai departe?! De aceea, cititorule, nu te gr�bi s�-ti trimiti eroii neamului la cosul de gunoi sau la azilul de nebuni; las�-i s� se odihneasc� sau s� tr�iasc� �n pace. Astea toate, ca s� fii si tu �ntelept si s� nu ajungi pe masa de disectie a istoriei si s� te „spintece” f�r� mil� un m�celar-conduc�tor si s�-ti „sterpeleasc�” organele, ca apoi s� le serveasc� la masa prostiei si trecutului f�r� viitor. Apropos, nihilistul Emil Cioran, pe care nu-l admir, dar nici nu-l blamez si de a c�rui g�ndire sunt sigur c� multi ati auzit, c�ci p�n� la urm� e un mare g�nditor rom�n, desi adesea s-a „lehamitit” si el de neamul rom�nesc – judec�tor prea aspru (dup� cum ne amintim asprimea sa chiar si din seara „rosie” de Cr�ciun, �n care s�ngele martirilor s-a amestecat cu cel a unor tirani conduc�tori) prefer�nd neamul francez sau spaniol… a g�ndit �naintea noastr�, zic�nd: „Dac� nu veti aseza pe meritele Revolutiei pasiunea sf�rsitului, veti fi obligati s� luati masa trecutului”. Acum, e dreptul vostru s� �ngurgitati ce vreti, s� mestecati cu poft� cadavre, eroi, s�nge: „C�ci Revolutia nu este o invitatie la ceai, ci la s�nge” (Mao Zedung), precum e dreptul vostru s� tr�iti, s� muriti, s� luptati, s� judecati sau s� tr�iti �n �ntuneric sau lumin�, �n dragoste sau ur�, �n pace sau r�zboi, �n trecut sau �n viitor. Degeaba tr�iesti f�r� iubire, f�r� sperant�, f�r� istorie, si degeaba s�ngele v�rsat, dac� nu stii s�-l asezi �n pocal de argint sau de aur si s� te �mp�rt�sesti cu grij� din el oric�nd, si mai ales �n fiecare an, de Cr�ciun, c�nd ai fost binecuv�ntat cu nastere si cu libertatea de a alege s� fii viu sau mort, liber sau �nc�tusast. P�cat de s�ngele v�rsat!

Fernando Pester