Motto: Oricine poate fabrica istoria, dar doar un om mare poate s o scrie. (Oscar Wilde)
Un istoric care ascunde adevrul, minte. Totusi, deseori, el trebuie s lrgeasc adevrul de cteva ori; altfel, cititorul nu ar putea s-l vad. (Mark Twain)
Din cte se pare, nimic nu prezint concomitent att permanentizarea n timp a unor adevruri, ct si cele mai uimitoare rstlmciri a lor, ca istoria. Grosolana interventie a unor factori de decizie, gradul de moralitate al autorilor de scrieri istorice, jocul inegal al subiectivittii si obiectivittii, atractia subtil a atitudinilor partizane au fcut, uneori, ca aceleasi evenimente s fie considerate ori catastrofe, ori explozii de fericire universal. Comandamentele latine sine ira et studio (fr mnie sau prtinire) ori audiatur et altera pars (s fie ascultat si partea cealalt) sunt mai mereu ignorate; as spune c nu i-au cluzit prea mult nici pe cei care le-au emis. Marii istorici latini, cu ascunse nostalgii republicane, i prezint pe mpratii romani cel mai adesea drept o galerie de dementi, asa cum istoricii contemporani i prezint pe conductorii unor apuse mari state drept nebuni de legat. n acest labirint al interpretrilor, exist o singur certitudine: documentul nud, care a suportat verificarea autenticittii. Iar cnd documentul se refer la evenimente si personalitti controversate, desi apropiate n timp, si n plus a fost ascuns n spatii interzise, importanta sa creste exponential. De aceea alocm, aici si acum, important unei crti n dou volume – Arhivele secrete, secretele arhivelor, semnat de Gheorghe Buzatu si Corneliu Bichinet. Sunt nume recunoscute si respectate (chit c cei doi sunt – acceptati gluma – n viat). Despre cel dinti am citit c a revolutionat, pe ct (mai) este posibil n Romnia, perceperea adevrurilor istorice contemporane, sustinndu-si pn la capt si cu mare demnitate prerile personale, fr s se team c va fi tras de urechi de vreun functionras de-al tot mai ndep rtatei Uniuni Europene, asa cum sunt nspimntat i attia istorici romni. S-a manifestat pregnant si n plan social, n zona sa de activism, conlucrnd n mod fericit cu Corneliu Bichinet. Despre acesta din urm pot s spun mai multe, fiindu-mi, si m mndresc cu asta, prieten. Licentiat al Faculttii de Filosofie, Corneliu Bichinet s-a distins ca publicist si scriitor, desfsurnd n paralel si o bogat si nentrerupt activitate politic. Angajamentul su n domeniul social si politic a fost, n ultimii ani, punctat cu demnitti importante, ntre care cele de senator sau de presedinte al Consiliului Judetean se disting. Profesorul Dan Ravaru mi povestea c, n urm cu vreo treizeci – patruzeci de ani, directoarea Arhivelor sovietice, o femeie general, fiind vorba de ndeprtata miscare a decembristilor din 1825, afirma rspicat c unele arhive se deschid peste 50 de ani, altele peste 100, iar altele, niciodat. Cu aceste vorbe, revin la Arhivele secrete…. Prin publicarea acestei crti, s-a rupt un sigiliu pe care multi l credeau vesnic. Din fericire, au avut loc evenimentele care le-au permis celor doi cercettori, Gheorghe Buzatu si Corneliu Bichinet, s ofere publicului pagini cu documente despre care se stia c exist, dar pe care multi interesati credeau c nu le vor putea citi vreodat. Sunt surse fundamentale pentru a putea ntelege ce s-a petrecut n Romnia si cu Romnia n perioada 1919-1950, mprtite n cteva sectiuni cu denumiri mai mult dect incitante: Pacea armat (1919-1939), Preludii (1936-1939), Jurnalul de temnit al ex-maresalului Antonescu, 1 iunie 1946: Stalin a ordonat iar pistolarii s-au conformat. Documentele demonstreaz mai nti falsitatea pcii aparente de dup Primul Rzboi Mondial. Viitoarele tabere beligerante au nceput imediat s-si contureze pozitiile, serviciile secrete au nceput s lucreze din plin, dup principiul si vis pacem parabellum (dac vrei pace, pregteste-te de rzboi) – tot de la profesorul Ravaru aflu toate acestea, n efortul (greori si incomplet) de a m pune la curent cu materialul Arhivelor…. Aflu, de asemenea, c cei mai activi n zona noastr preau a fi englezii, cu o bogat retea de informatori, n primul rnd propriii specialisti n petrol, cei romni fiind inclusi ntr-o larg palet, de la vrfuri ale aristocratiei pn la artiste de cabaret cu iz de telenovel, la cei de mai sus adugndu-se evrei, armeni, turci, iranieni etc. Deosebit de interesant rmne atitudinea constant a serviciilor secrete romne care, indiferent de conducerile politice, au rmas n expectativ fat de spionajul pe care l cunosteau foarte bine, dar asupra cruia nu actionau. Parantez necesar: nici n ziua de astzi serviciile nu scap de lungile momente de reverie, care permit unuia sau altuia dintre incomozii importanti s plece din tar, dar asta e o alt poveste, pe care ne-o vor spune, poate, peste alti 50 de ani, alti istorici… Am nchis paranteza. La vremea respectiv, s-a ajuns deseori la situatii hilare: agenti capturati emiteau prin statii radio din sediul central al Jandarmeriei, unde, chipurile, erau arestati. Si aceasta n plin regim Antonescu. Arhivele… puncteaz cu amnuntime atitudinea sovielnic a Romniei n perioada interbelic, reactiile ntrziate sau, din contra, pripite fat de evenimentele externe. Am stricat relatiile foarte bune cu Italia, lund o pozitie prea transant n problema Abisiniei, fr vreun ecou important, iar n problema polonez am fost imprevizibili. Astfel, am favorizat salvarea aurului polonez, suprndu-i pe germani, si i-am internat n lagre pe demnitarii refugiati la noi, suprndu-i pe englezi si francezi. n acest context, cu att mai valabile apar spusele lui Antonescu: Noi pltim azi – greu si aspru – greselile trecutului, care servesc drept motto al primului volum. Dar, mai important dect politica extern, rmnea urmrirea strii de spirit a populatiei, gruprile si regruprile adversarilor politici, crora, n functie de gradul de agresivitate, le permitea s-si continue existenta n diverse moduri. n acest sens, lui Maniu, cel mai serios reprezentant al democratiei, i se permitea aproape orice, dar era mereu spionat prin cel care-l credea om de ncredere, evreul Schorr (Soreanu). Cea mai dur pozitie era adoptat fat de legionari si de comunisti, bnuindu-se si unele legturi ntre acestia. De altfel, se presupune c asasinarea lui Iorga s-a datorat infiltrrilor comuniste n miscarea legionar. n privinta asa-zisului partid comunist, este semnificativ o list a membrilor regionalei Galati, capturati de organele de ordine. Numele sunt gritoare – Waissman, Zalum, Ianchel, Haim, Wasserman, Iauchel, Finchel etc – iar comentariile, inutile. Jurnalul de front al generalului (apoi maresalului) Ion Antonescu este un exemplu de exprimare concis a unui foarte bogat material faptic, asemenea celebrelor comentarii De bella galica ale lui C.I. Caesar. Din multimea de nsemnri, m opresc asupra uneia: Trecem podul peste Nistru. Oprim n satul Cosnita. Dl General Antonescu se ntretine cu populatia din sat. Toti vorbesc foarte bine romneste, sustinnd c nu stiu ruseste. n 1992, n timpul rzboiului din Transnistria, Cosnita, alturi de Cocieri, era cel mai important avanpost romnesc. Cartea surprinde demnitatea manifestat de Maresal n toate ntlnirile cu Hitler, care a impus respect din partea acestuia. Extraordinare sunt si paginile confesiuniiraport al lui Eugen Cristescu, un desvrsit maestru n domeniul informatiilor, care ar fi slujit ns cu acelasi profesionalism orice regim politic. De urmrit si tragedia detentiei conductorilor statului, dup un proces comandat de la Moscova – peste ani se va ntmpla la fel si cu Ceausescu, aici ns comenzile fiind multiple – executia crud si ridicol. n cazul lui Vasiliu, uciderea s-a fcut de mai multe ori, datorit defectiunilor armelor, asa cum s-a ntmplat n Rusia, la 1825, cnd colonelului decembrist Parter i s-a rupt funia la spnzurtoare. El a rostit atunci o fraz celebr: Nenorocit tar, nu are nici mcar o funie bun pentru condamnati. Ultima dorint a lui Antonescu, s fie mpuscat de militari, nu a fost ndeplinit; l-au asasinat numai canaliile: de la unii au rmas doar initialele, de la altii, nume ca Wagner, Agopian, Abramovici, Palamarciuc, Ostrovschi, Halil, Hailil Cadi, Leiba Sami etc., urmasii lor condamnndu-l din nou la moarte pe Maresal, la ani buni de la executie. Iat doar cteva repere ale acestei crti n dou volume. Am avut n fat editia anastatic a Arhivelor secrete…, oferit spre lectur (studiu, mai degrab!) de Corneliu Bichinet. O carte grea, la propriu si la figurat, pe care o recomand oamenilor asemenea.
