Din lumea localismului creativ: Stefan Boboc-Pungesteanu

ntre nzestratii cu harul tot mai rar al modestiei si bunului simt se numr prioritar cei care, fr s poat cuvnta de la o catedr universitar sau dintr-o mare redactie, sunt atasati organic tririlor culturale si, far s posede un balcanic fir al Ariadnei, ncearc s rzbeasc prin meandrele literaturii romne contemporane. Unul dintre acestia este Stefan Boboc, care se declar autodidact, desi studiile si pozitionrile sale sociale contrazic, undeva, aceast definire. Cu vechi bti timide la poarta publicisticii si tiparului literar, a reusit, totusi, s-si contureze un palmares n domeniile respective: colaborri la „Vremea Nou”, „Adevrul”, „Semnal” si „Meridianul din Vaslui”, ” Ziarul de Iasi”, „Booklook din Iasi”, „Viata Buzului”, „Tntarul” si altele; a aprut n mai multe culegeri de epigrame din Iasi, Bucuresti, Cluj; ca volume personale i-au aprut „Si bobocii zmbesc” si „Rdcinile continuittii”. Stefan Boboc manifesta un exemplar atasament afectiv fat de localitatea natal, Pungestii, prezent pe deplin n scrierile sale n proz si, permanent, n semntura sa de autor. Este firesc s fie asa, deoarece nu s-a nscut ntr-un loc n care „nu s-antmplat nimic”, asa cum spunea Sadoveanu. Cu o atestare istoric respectabil din anul 1437, Pungestiul a fost incontestabila capital cultural, administrativ si economic a Vii Racovei, fiind sute de ani resedinta de ocol, apoi de plas, avnd statut oficial de trg. Aici si n mprejurimi, n spatiul su de influent, s-au nscut sau si-au petrecut unii ani din viat personalitti remarcabile ca Alexandru Vlahut, Ioan Adam, Constantin Tnase, George Talaz, Constantin Dediu, istoricii Silviu Sanie si Cornel Istrati, savantii Mihail Flcoianu si Bica Ionesei, publicistul Constantin Husanu etc. Dac pentru sfrsitul secolului al XIX-lea, atmosfera local a fost transpus literar de Alexandru Vlahut n paginile romanului „Dan”, o nou fresc o realizeaz prozatorul Stefan Boboc n romanul „Rdcinile continuittii”, avnd ca subiect perioada premergtoare rzboiului ultim mondial, cea din timpul acestuia, cu urmrile respective. Scriitorul Vasile Larco face o caracterizare veridic si concis a crtii si a autorului: „A nceput cu migal s-si astearn pe hrtie gndurile, frmntrile, visurile, amintirile, nc din anii n care prioritate aveau preocuprile profesionale, desvrsindu-si creatia la vrsta deplinei maturitti. Multe a vzut dumnealui n viata sa, a acumulat cunostinte, a trit evenimente sociale, politice, istorice deosebite, pe care le-a pus n pagin, asa cum s-a priceput mai bine, astfel nct urmasii si si nu numai s ia cunostint de etapa istoric n care a trit”. n acelasi orizont remarcm proze si versuri lirice, autorul avnd curajul s abordeze n forma clasic tematici etern-umane ca dragostea, iubirea de mam, de patrie, pe care contemporani semidocti, dar stiind s fure din subculturile occidentale, le dispretuiesc zgomotos, concentrndu-s i bietele lor forte creative asupra perversiunilor sexuale si asupra spaimei, s nu-i cread cineva romni patrioti, ar fi o mare rusine! Ultima aparitie, „mbobocire de toamn”, ilustreaz, ns, un alt aspect al creatiei literare a lui Stefan Boboc, cel legat de satir si umor – n special ne-am oprit la epigrame. Atacuri corozive la adresa a tot ce este mincinos si ridicol, epigramele din acest volum continu o preocupare permanent a autorului. S ncercm creionarea directiilor n care se ndreapt sagetile lui Stefan Boboc. Mai nti guvernul, gata-gata s devin propria-i victim: „Vznd prea multa sracie/Guvernul, iat, s-a gndit/S pun tax pe prostie…/Privind n jur, s-a rzgndit”. n atentia epigramistului intr, apoi, n mod firesc, sustintorii guverului bazat pe prostie, Parlamentul si parlamentarii. Iat cum se prezint acestia, n urma alegerilor: „Alesii dup un scrutin/Sunt curiosi, ar vrea s vad/ce tip de oase le revin:/de pe la cap, sau de la coad?”. Mai sunt, ns, si politiceni ghinionisti: „A promis, a tot ltrat/ns nu a fost votat/Treaba i-a iesit pe dos…/C nu a ajuns la os”. Nu lipsesc nici prerile despre integrarea european, pe care aproape toti o vedeam ca un infinit ocean de lapte si miere: „Nu se produce mai nimic/Nu vezi produse indigene/Ajuns-am un popor calic/n haine noi, europene”. Totusi, observ cu ironie autorul, exist o form de protectie a consumatorilor romni de importuri: „Tot importm, n-ar fi nimica/La haine e ceva curent/E bine c mcar ppica/N-o cumprm la second hand”. n acest context, romnii si afirm cu trie calittile: „Am depsit hotarul trii/Ajunsam pn-n largul zrii/Ca s-artm c suntem buni/Ne-am apucat de strns cpsuni.” Pe lng umorul cu tent social, cel legat de onestele slbiciuni constituie, si el, o prezent savuroas. De exemplu, o frumoas prezentare a femeii, cu o la fel de frumoas ncheiere n poant: „Femeia e o dulce floare/mi place mult a ei alur/Si lumineaz ca un soare/Pcat c tace rar din gur…”. Cnd mai intervine si vrsta, att de dramatic la femei, autorul devine coroziv: „Azi nu e ca la tinerete/Schimbat-i viata, mi, Mrie/Cci suferi si de btrnete/Pe lng-o doz de prostie!”. Stefan Boboc nu este, ns, pe departe, misogin. Cu aceeasi doz de umor, mai accentuat, chiar, are n vedere si „dramaticile” efecte ale vrstei la brbati: „Are bani si are cas/M-a luat c sunt frumoas/Dar cnd dragoste s fac/Am aflat c e… srac!”. Stilul specific epigramei poate fi regsit si n prozele autorului. Iat un exemplu edificator, ntro ambiant folcloric, prin care ncheiem prezentarea scriitorului Stefan Boboc-Pungesteanu: o femeie casatorit de la tar calc pe delturi, atras de un oarecare Neculai. Mama furioas a acestuia i face moral, o acoper de reprosuri: „- Ar trebui s-ti fie rusine! Ce-l tot cauti pe Neculai? Ce-ai gsit la el? – Tanti, ti spun asa, ca ntre femei. Nu are blegul meu ce are Neculai! -Apoi, Marit, Neculai are, c am avut grij de mic s-i cumpr de toate: pmnt, crut cu cai, rsnit, plug, grap, nimic nu-i lipseste!”.

Dan Ravaru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.