La hotarul dintre viata si moarte

Operatia reusit�, pacientul… Sase ore de moarte clinic�, perioad� �n care medicii au f�cut eforturi supraomenesti pentru a-l readuce la viat� pe pacientul �n v�rst� de 30 de ani. Inutil. B�rbatul a fost declarat mort. Revenirea lui Constantin Nastasiu la viat�, dup� sase ore de moarte clinic�, a fost considerat�, la vremea respectiv�, o minune iar experienta, incredibil�. �Mort? Cum s� fiu mort? Aud si �nteleg, �mi spuneam eu, �ncerc�nd s� fac un semn, ca s� se vad� c� tr�iesc. Am �ncercat s� deschid ochii, dar pleoapele nu m� ascultau, de parc� nu erau ale mele. M�inile, picioarele, la fel. M-am speriat si deodat� parc� am �nceput s� alunec �ntr-o lumin� cum nu am mai v�zut niciodat�, ca cea dat� de soarele care r�sare din mare. M-am g�ndit atunci c� asa e c�nd se moare. Apoi, nu am mai stiut nimic o perioad�…�, �si aminteste Constantin Nastasiu. Chiar dac� spus� dup� ani de zile, povestea lui, confirmat� cu m�rturii si acte medicale, r�m�ne la fel de impresionant�.

Moartea clinic� este un fenomen care apare la un pacient grav r�nit si const� �n oprirea temporar� a contrac- tiilor inimii si a respiratiei. Oamenii care au trecut prin aceast� etap�, apoi au revenit la viat�, datorit� relu�rii activit�t ii organelor vitale, au tr�it o experient� uluitoare, iar relat�rile lor despre moarte st�rnesc, invariabil, un interes enorm. Constantin Nastasiu, din Vaslui, are acum 60 de ani si �si aminteste �cum a murit�. �Era �n noiembrie 1980. Aveam 30 de ani, eram c�s�torit, aveam o fetit� de numai un an si c�teva luni si lucram ca maistru instructor la �ntreprinderea de Ventilatoare. Am fost internat la Spitalul Judetean de Urgent� din cauza durerilor insuportabile date de un ulcer duodenal. Se impunea o interventie chirurgical� si, �n prima zi a lunii decembrie, o echip� compus� din medicii chirurgi B�rsu si Costea, medicul anestezist Chirica si personalul ajut�tor a efectuat operatia, care a durat cam o or� si jum�tate. Atunci, totul a decurs normal�, povesteste Constantin Nastasiu. Sotia, care asteptase cu spaima cuib�- rit� �n suflet terminarea operatiei, i-a spus: �Ai v�zut ce usor ai sc�pat? Gata, greul a trecut. O s� te faci bine�. A plecat sotia acas�, unde o astepta copilul, a plecat acas� si doctorul, c�ruia bolnavul i-a z�mbit �nainte de a iesi pe us�…

�A murit Nastasiu!�

La trei ore dup� operatie, acas� fiind, sotia a fost s�getat� de o und� de neliniste. A pus m�na pe telefon si a sunat la spital, unde a vorbit cu una dintre asistentele de salon, prieten� mai veche de familie. Aceasta a linistit-o, spun�ndu-i c� sotul ei se simte bine. Dup� ce a �nchis telefonul, asistenta s-a �ndreptat c�tre patul bolnavului. Atunci s-a dat alarma: �A murit Nastasiu!�. Asistentele, medicul de gard�, seful Sectiei de Chirurgie se gr�besc s� intervin�. �ntre timp, este c�utat acas� si medicul curant, care ajunge la spital �ntr-un suflet. Urmeaz� alte patru ore �n care �ntreaga echip� de anestezisti si chirurgi �ncearc� toate mijloacele de resucitare. Inutil, au crezut ei, complet�nd �n final certificatul de deces. Dar… �Primele cuvinte pe care le-am auzit au fost: �E mort, nu se mai poate face nimic�. Mort? Cum s� fiu mort? Aud si �nteleg, �mi spuneam eu, �ncerc�nd s� fac un semn, ca s� se vad� c� tr�iesc. Am �ncercat s� deschid ochii, dar pleoapele nu m� ascultau, de parc� nu erau ale mele. M�inile, picioarele, la fel. M-am speriat si deodat� parc� am �nceput s� alunec �ntr-o lumin� cum nu am mai v�zut niciodat�, ca cea dat� de soarele care r�sare din mare. M-am g�ndit atunci c� asa e c�nd se moare. Apoi, nu am mai stiut nimic o perioad�. Apoi, am auzit vocile a dou� femei care spuneau c� e p�cat de tineretea mea, c� am doar 30 de ani, c� e copilul mic si nici nu o s� m� tin� minte c�nd va fi mare, c� nevasta mea o s� se m�rite cu altul… Apoi, am auzit soaptele doctorilor. �i simteam cum se agit� �n jurul meu, �ncercam s� fac un semn c�t de mic, ca s� le ar�t c� tr�iesc, si apoi m-am scufundat iar�si �n acea lumin� care se �nv�lm�sea si din ea au ap�rut �nt�i mama, apoi bunica, apoi iar mama, care �mi d�deau sfaturi ca atunci c�nd eram copil. Atunci, m� cuprindea ceva… asa, ca un lesin, si iar g�ndeam: acum am murit. Am auzit-o pe mama cum �mi spunea, ca odinioar�, c�nd tr�ia: tu c�nd treci printr-un necaz, printr-o suferint�, spune Tat�l nostru de cincisprezece ori si ai s� vezi c� totul o s� fie bine. Si am �nceput s� spun Tat�l nostru. O dat�, de dou� ori, p�n� c�nd l-am spus de cinsprezece ori. Apoi, am auzit din nou doctorii cum vorbeau despre ochii mei si c� ultima sperant� era la ei. M-am bucurat si mi-am spus c�, dac� o s� vin� oftalmologul, o s� vad� c� tr�iesc. A venit cineva, simteam c� se preg�teste s� m� consulte, apoi am v�zut �ntr-un ochi o luminit� verde care mi se p�rea departe, departe… Pe urm�, doctorii au spus c� nu mai este nimic de f�cut, c� sunt pierdut. Atunci, m-am g�ndit c� o s� m� duc� la morg�, o s� m� taie si o s� m� doar�… si atunci voi muri cu adev�rat. Pe urm�, una din asistente mi-a scos ceasul si a �ncercat s�-mi scoat� inelul de aur pe care �l aveam pe un deget, ca s� le dea familiei. Atunci a intrat asistenta care era prieten� cu noi si a tipat: �Nasti, tu nu poti muri, Nasti!�. Atunci, parc� m-am trezit si am simtit pentru prima dat� de la operatie c� nu vreau s� mor, c� vreau s�-mi v�d copilul cresc�nd si c� nu vreau s�-mi las sotia singur�. Si atunci, din ochii mei a curs o lacrim�. A fost lacrima vietii…�, �si povesteste Constantin Nastasiu experienta tr�it� la granita dintre viat� si moarte. �n urm� cu 30 de ani, un reporter local a scris despre aceast� revenire spectaculoas�, cu m�rturii ale medicilor care au considerat, ei �nsisi, acest caz ca fiind un miracol s�v�rsit dup� ce orice efort medical fusese epuizat f�r� rezultate. Chiar si recuperarea pacientului a fost considerat� o minune, �n conditiile �n care, dup� orice moarte clinic� mai lung� de c�teva minute, apar probleme cerebrale. Acum, dup� 30 de ani, Constantin Nastasiu �nc� se simte ca si cum s-ar fi n�scut a doua oar�. Si-a crecut fetita, acum este bunic si �nc� mai st� la aceeas i mas� cu sotia, aduc�ndu-si aminte de moartea sa. Si de fiecare dat� c�nd �si aminteste acele clipe, o lacrim�, probabil aceeasi lacrim� a vietii, i se prelinge din coltul ochiului…