Dupa ziua satului

Manole Barabul� nu mai dormea de c�teva s�pt�m�ni, �nfrigurat si surescitat de apropierea marelui eveniment. B�rbatul fusese toat� viata lui om serios, harnic si gospodar, la anii scolii, e drept, putini la num�r, c� asa era pe-atunci; elev bun la carte, cu scris caligrafic, fapt ce-l ajutase si-n armat�, si-n munca de mai t�rziu, de la sectia de mecanizare, unde mai �nt�i ucenicise pe l�ng� Jan Huluba si Toader V�rlan. Apoi se f�cuse �strungar �n brazd�, sef de sectie, si tot asa, p�n� ce revolutia l-a prins la o scoal� de partid, pe undeva prin Craiova. Barabuloaia era amarnic� r�u, iute si focoas�. Nu se l�sase p�n� nu l-a convins, �n urm� cu c�tiva ani, s� candideze ca primar. – Ce, sunt mai de soi inginerii sau profesorii, toti veneticii �stia care nu stiu s� tin� compasul �n m�n� si s-au �mbog�tit pe la noi?! Ori primar, ori te las si plec si eu �n Italia, c� doar n-oi fi tot proast� s�-ti sp�l tie toat� viata salopetele si izmenele �mputite de motorin�! Gata! Ori, ori! S� nu-si mai plimbe t�rtita �n masina prim�riei Olguta lui Matei si cu batoza lui B�rta! Gata, e r�ndul nostru de-acu�. De sat m� ocup eu, tu mergi la judet si f�-ti rost de partid. �n rest, e treaba mea, te scot din primul tur. Manole Barabul� st�tu dou� zile �n Vaslui, la un v�r care nu prea se omor�se cu munca la viata lui si care-l initie �n tainele politicii asa cum se pricepu el mai bine: – Dac� te duci la FSN, zice lumea c� esti emanat, te tragi din ceilalti, stii tu… la Coposu e cu dus�ntors, nu stii ce poate iesi, la liberali �nc� nu-i clar� treaba, asa c�… s� vedem ce-a r�mas?! Cu Vadim nu- ti merge, la romi nu te primesc pentru c� n-ai certificat de rom, asa c� eu zic s� �ncerci la ecologisti. – Da� �stia cum sunt?, �ndr�zni pierdut Manole Barabul�. – Tot potlogari, da-s mai putini, �i explic� Petric� Traist� cu un aer savant, chitind c� nu nu iar strica s� aib� si el un neam primar �ntr-o comun� de l�ng� oras. Ce-a f�cut, ce-a dres Barabuloaia prin sat si pe la megiesi, f�r� ca Manole s� ias� din cas� ori s� tin� vreo cuv�ntare… omul a iesit primar si, ca toti din neamul s�u, s-a apucat de treab�: a reparat drumurile, acoperisurile la scoli, clopotnita la biseric�, dispensarul si c�te si mai c�te, �nc�t lumea l-a mai ales o dat� primar. – B�i, frate, ce mi-o fi trebuit mie functie!? Manole Barabul� �si l�sase, treptat-treptat, hainele de mecanic acas� si umbla �mbr�cat mai ceva dec�t cei de la prefectur�. Se-ngr�sase si-si l�sase mustat�, primea si f�cea vizite iar de vreun an-doi d�duse iama �n suplinitoare, mai ales �n r�ndul navetistelor ce umblau dup� decontarea biletelor de autobuz �n loc s�-si tin� orele. Uite, �si vorbi b�rbatul, simtind c�-i este p�l�ria prea mare, sedinte peste sedinte, cravat� de dimineata p�n� seara, inspectii, calculator si ziaristi, de curve ce s� mai zic… M-am s�turat! O s� fug din sat si gata! Barabuloaia f�cea si desf�cea. Ea �ncadra, ea d�dea afar�, ea propunea si retr�gea proiectele, ba, de la o vreme, lucra si pe calculator: f�cea comentarii, d�dea mesaje si-si concepuse un blog huschit. – P�rlitule, �l m�ng�ia femeia pe primar, te-am luat rupt �n cur si-acu� te tii de muieri! Las� c�-ti ar�t eu democratie mandatul viitor! Ti-ar�t eu ce �nseamn� lider de opinie �ntr-o obste pestrit� ca a noastr�! �mi mai trebuie un mandat si-apoi ti-ar�t eu tie, puciosule, neam de traist� ce esti! De ce nu mai dormea Manole Barabul�? Era sub presiune. Cam de la toate partidele treceau pe la el s�-l �ciupeasc�, fiecare din liderii de la judet promit�ndu-i c�te-n lun� si-n stele. Unu-i aducea ap� si-i f�cea canalizare, altul, scoli noi si c�min, ceilalti, drumuri si chiar ceva bani de buzunar. Ce mai, ajunsese Manole Barabul� cunoscut si-n Bucuresti. Primea felicit�ri scrise de la parlamentari, iar nevast�-sa coresponda direct cu unii dintre ministri. – Organizeaz�, bre, si tu ziua satului, propusese �n prim�var� femeia. Aduci fanfar� si tigani, de la Bucuresti dou�-trei curve din alea cu ata prin cur, o televiziune si-un sobor de preoti si-ai s� vezi, tot colegiul se adun� aici. Facem sarmale si cl�tite, d�m cep la poloboc si uite-asa poate se g�ndeste careva s� te pun� barem un deputat acolo, c� doar i-ai v�zut pe ceilalti, las�-m� s� te las! Serbarea mergea bine. Se-adunaser� si pensionarii, si tinerii, si copiii. Barabuloaia veghea ca toat� lumea s� fie multumit�, �mp�rtea colaci si felii de cozonac, vin si tuic�, sarmale si p�ine. Fiind sat de gospodari, nu se �nghesuia nimeni, asa c� lucrurile mergeau strun�. – A iesit bine, concluzion� Manole Barabul�, c�nd, spre miezul noptii, trudit si n�dusit, sendrepta spre cas� �nsotit de distinsa lui consoart�. – A iesit, confirm� femeia sec. Au venit toti, directori, jandarmi, politie, prefectur� si finante, cejeul �n persoan�, Parlamentul pe jum�tate, numai deputatii, �ns� tot nu-i bine! Femeia se lipi de b�rbatul ei si-l m�ng�ie �n treac�t pe spatele lat si osos, hot�r�t� s�-l ierte pentru escapadele lui cu iz �didactic� si s�-i arate ea, p�n� la ziu�, cum stie s� iubeasc� o t�ranc�. Dinspre Costic� Nazu, fierarul, se-auzea un bocet. Nazlia �si jelea b�rbatul, om cu care tr�ise ani buni si cu care f�cuse o cas� de copii, mort subit, la serbare, unde �nfulecase un c�us de sarmale, p�n� ce se umflase orezul �n el si cr�pase, bietul om, s�tul si el o dat� �n viat�. – Cum te-ai pr�p�dit tu, b�rb�teleee!?… V�leuuu, m�mulic���… Ce m� fac eu f�r� tine, c�-n ciocanul t�u m� culcam, �n ciocanul t�u m� scu-lam, pupa-ti-as nicovala! V�leeeu… Barabuloaia �si str�nse b�rbatul mai aproape si, parc� lovit� de streche, �ntr-un r�zor, �i puse acestuia o piedic� dibace si-l lu� la �ncins acolo, direct �n iarba �nrourat�. Dinspre deal, Nazlia �si striga durerea �ntr-una: – Costic���, am r�mas v�dan�, Costic�. �n ciocanul t�u m� sculam, �n ciocanul t�u m� culcam, b�rb�teleee…

Prof. Corneliu Bichinet