Despre umor fara pic de umor

Cu c�teva zile �n urm�, profesorul Dan Ravaru, bun cunosc�tor al h�rtii culturale a Vasluiului, f�cea – mult mai bine, admit f�r� rezerve – o prezentare unei noi aparitii editoriale, „Festivalul national al Umorului „Constantin T�nase” Vaslui – 40″, volum de m�rturii, documente si foto-album semnat de profesorul Dumitru V. Marin. Este o prim� „bil� alb�” pentru profesorul Marin si cartea sa. Peste cuvintele profesorului Ravaru este greu (si de multe ori d�un�tor) s� mai spui ceva. Cunosc�ndu-l bine pe cel din urm�, nu cred c� ar fi putut s� scrie o cronic� din motive care ar putea fi traduse �n genul „hai s�-i facem si lui Marin o recenzie, c� si-asa se apropie Festivalul…”. Cred, mai degrab�, c� volumul lui Marin merita una. �n mod normal, aici ar trebui s� se �ncheie „recenzia” subsemnatului. Si e una „de bine”. Totusi, persist si, cu scuze c� pun c�teva cuvinte peste cele ale profesorului Ravaru, mai scriu c�teva r�nduri… Nu m-a ajutat v�rsta s� �l cunosc pe T�nase, dar �nt�mplarea (sau nu) face s� �l cunosc foarte bine pe Dumitru V. Marin. Prefer, prad� sincerit�tii, s� scriu mai degrab� c�teva cuvinte despre acesta din urm� dec�t s� „stric” o recenzie (a lui Ravaru) bine f�cut�. Sincer s� fiu, nu am apucat s� citesc „Festivalul…”. Paradoxal, dar jurnalistul, om care tr�ieste din citit (mai corect si complet ar fi cuv�ntul „documentare”) si din scris (pentru altii), are foarte putin timp s� citeasc� pentru el. Pl�cerea lecturii „pentru sine” este am�nat� de nevoia compil�rii unor texte scrise la repezeal�, sub presiunea timpului. Cum ar fi acesta, dac� vreti. Dar, ce s�-i faci, a �nceput Festivalul Umorului si, din ratiuni pe care nu vreau s� mi le explic p�n� la cap�t, deschid cartea profesorului Marin. Nu mult (v� reamintesc, gazetarul nu are timp de lectur�), ci doar pentru a m� convinge c� paginile �i sunt dedicate lui Constantin T�nase. Concluzionez repede c�, cel putin �n cazul de fat�, autorul a sc�pat cu elegant� de narcisismu-i caracteristic si a respectat aceast� obligatie. Cele peste 200 de pagini �i sunt dedicate integral marelui umorist al Vasluiului, o a doua „bil� alb�” pe care o trec �n contul autorului. De mentionat c� profesorul Marin ar fi avut tot dreptul s� scrie mai multe r�nduri despre sine, fiind, de-a lungul anilor, un personaj cheie �n initierea, asigurarea existentei si continuit�tii Festivalului. Dar, cum spunea Confucius, modestia este fundatia solid� a tuturor virtutilor. Bravo, dom’ profesor! De data asta ai f�cut-o ca la carte si a iesit o… carte! Exist� prejudecata c� trebuie s� ai umor pentru a scrie despre umor. Nimic mai gresit. Dac� era asa, cartea lui Marin nu ar mai fi fost niciodat� scris�. Profesorul nu are umor – o spun cu m�na pe inim�. �n schimb, are r�bdare, rigoare, documente si pasiune. F�r� acestea, „Festivalul…” nu ar fi fost dec�t o tus� egocentric�. Si ar fi fost p�cat, pentru c�, �n zilele festivalului, r�sul trebuie s� fie unul sincer si s�n�tos. Eu unul cred c� asa va fi.