Despre umor fara pic de umor

Cu cteva zile n urm, profesorul Dan Ravaru, bun cunosctor al hrtii culturale a Vasluiului, fcea – mult mai bine, admit fr rezerve – o prezentare unei noi aparitii editoriale, „Festivalul national al Umorului „Constantin Tnase” Vaslui – 40″, volum de mrturii, documente si foto-album semnat de profesorul Dumitru V. Marin. Este o prim „bil alb” pentru profesorul Marin si cartea sa. Peste cuvintele profesorului Ravaru este greu (si de multe ori duntor) s mai spui ceva. Cunoscndu-l bine pe cel din urm, nu cred c ar fi putut s scrie o cronic din motive care ar putea fi traduse n genul „hai s-i facem si lui Marin o recenzie, c si-asa se apropie Festivalul…”. Cred, mai degrab, c volumul lui Marin merita una. n mod normal, aici ar trebui s se ncheie „recenzia” subsemnatului. Si e una „de bine”. Totusi, persist si, cu scuze c pun cteva cuvinte peste cele ale profesorului Ravaru, mai scriu cteva rnduri… Nu m-a ajutat vrsta s l cunosc pe Tnase, dar ntmplarea (sau nu) face s l cunosc foarte bine pe Dumitru V. Marin. Prefer, prad sincerittii, s scriu mai degrab cteva cuvinte despre acesta din urm dect s „stric” o recenzie (a lui Ravaru) bine fcut. Sincer s fiu, nu am apucat s citesc „Festivalul…”. Paradoxal, dar jurnalistul, om care trieste din citit (mai corect si complet ar fi cuvntul „documentare”) si din scris (pentru altii), are foarte putin timp s citeasc pentru el. Plcerea lecturii „pentru sine” este amnat de nevoia compilrii unor texte scrise la repezeal, sub presiunea timpului. Cum ar fi acesta, dac vreti. Dar, ce s-i faci, a nceput Festivalul Umorului si, din ratiuni pe care nu vreau s mi le explic pn la capt, deschid cartea profesorului Marin. Nu mult (v reamintesc, gazetarul nu are timp de lectur), ci doar pentru a m convinge c paginile i sunt dedicate lui Constantin Tnase. Concluzionez repede c, cel putin n cazul de fat, autorul a scpat cu elegant de narcisismu-i caracteristic si a respectat aceast obligatie. Cele peste 200 de pagini i sunt dedicate integral marelui umorist al Vasluiului, o a doua „bil alb” pe care o trec n contul autorului. De mentionat c profesorul Marin ar fi avut tot dreptul s scrie mai multe rnduri despre sine, fiind, de-a lungul anilor, un personaj cheie n initierea, asigurarea existentei si continuittii Festivalului. Dar, cum spunea Confucius, modestia este fundatia solid a tuturor virtutilor. Bravo, dom’ profesor! De data asta ai fcut-o ca la carte si a iesit o… carte! Exist prejudecata c trebuie s ai umor pentru a scrie despre umor. Nimic mai gresit. Dac era asa, cartea lui Marin nu ar mai fi fost niciodat scris. Profesorul nu are umor – o spun cu mna pe inim. n schimb, are rbdare, rigoare, documente si pasiune. Fr acestea, „Festivalul…” nu ar fi fost dect o tus egocentric. Si ar fi fost pcat, pentru c, n zilele festivalului, rsul trebuie s fie unul sincer si sntos. Eu unul cred c asa va fi.

1 COMENTARIU

  1. Nenea Romeo, ( DE ALTFEL UN NUME DE TOATA JENA, DAR DACA ASA TE CHEAMA, NU POTI SA TE PUI CONTRA, ALA ERA NIVELUL INTELECTUAL AL PARINTILOR TAI ) , faptul ca pupi fundul dumitrului ve marinului, nu-i de mirare la mintea ta, atata poti, astea-ti sunt limitele, dar pentru ca ai uitat sa amintesti in simulacrul tau de articol ( ai luat si bani pe el? ) ca vasluienii nu pot intra in sala in care se desfasoara Festivalulu Constantin Tanase, decat daca sunt angajati la primarie sau la consiliul judetean, iti dau un prim avertisment.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.