Cu cteva zile n urm, profesorul Dan Ravaru, bun cunosctor al hrtii culturale a Vasluiului, fcea – mult mai bine, admit fr rezerve – o prezentare unei noi aparitii editoriale, „Festivalul national al Umorului „Constantin Tnase” Vaslui – 40″, volum de mrturii, documente si foto-album semnat de profesorul Dumitru V. Marin. Este o prim „bil alb” pentru profesorul Marin si cartea sa. Peste cuvintele profesorului Ravaru este greu (si de multe ori duntor) s mai spui ceva. Cunoscndu-l bine pe cel din urm, nu cred c ar fi putut s scrie o cronic din motive care ar putea fi traduse n genul „hai s-i facem si lui Marin o recenzie, c si-asa se apropie Festivalul…”. Cred, mai degrab, c volumul lui Marin merita una. n mod normal, aici ar trebui s se ncheie „recenzia” subsemnatului. Si e una „de bine”. Totusi, persist si, cu scuze c pun cteva cuvinte peste cele ale profesorului Ravaru, mai scriu cteva rnduri… Nu m-a ajutat vrsta s l cunosc pe Tnase, dar ntmplarea (sau nu) face s l cunosc foarte bine pe Dumitru V. Marin. Prefer, prad sincerittii, s scriu mai degrab cteva cuvinte despre acesta din urm dect s „stric” o recenzie (a lui Ravaru) bine fcut. Sincer s fiu, nu am apucat s citesc „Festivalul…”. Paradoxal, dar jurnalistul, om care trieste din citit (mai corect si complet ar fi cuvntul „documentare”) si din scris (pentru altii), are foarte putin timp s citeasc pentru el. Plcerea lecturii „pentru sine” este amnat de nevoia compilrii unor texte scrise la repezeal, sub presiunea timpului. Cum ar fi acesta, dac vreti. Dar, ce s-i faci, a nceput Festivalul Umorului si, din ratiuni pe care nu vreau s mi le explic pn la capt, deschid cartea profesorului Marin. Nu mult (v reamintesc, gazetarul nu are timp de lectur), ci doar pentru a m convinge c paginile i sunt dedicate lui Constantin Tnase. Concluzionez repede c, cel putin n cazul de fat, autorul a scpat cu elegant de narcisismu-i caracteristic si a respectat aceast obligatie. Cele peste 200 de pagini i sunt dedicate integral marelui umorist al Vasluiului, o a doua „bil alb” pe care o trec n contul autorului. De mentionat c profesorul Marin ar fi avut tot dreptul s scrie mai multe rnduri despre sine, fiind, de-a lungul anilor, un personaj cheie n initierea, asigurarea existentei si continuittii Festivalului. Dar, cum spunea Confucius, modestia este fundatia solid a tuturor virtutilor. Bravo, dom’ profesor! De data asta ai fcut-o ca la carte si a iesit o… carte! Exist prejudecata c trebuie s ai umor pentru a scrie despre umor. Nimic mai gresit. Dac era asa, cartea lui Marin nu ar mai fi fost niciodat scris. Profesorul nu are umor – o spun cu mna pe inim. n schimb, are rbdare, rigoare, documente si pasiune. Fr acestea, „Festivalul…” nu ar fi fost dect o tus egocentric. Si ar fi fost pcat, pentru c, n zilele festivalului, rsul trebuie s fie unul sincer si sntos. Eu unul cred c asa va fi.
1 COMENTARIU
LĂSAȚI UN MESAJ Renunțați la răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Nenea Romeo, ( DE ALTFEL UN NUME DE TOATA JENA, DAR DACA ASA TE CHEAMA, NU POTI SA TE PUI CONTRA, ALA ERA NIVELUL INTELECTUAL AL PARINTILOR TAI ) , faptul ca pupi fundul dumitrului ve marinului, nu-i de mirare la mintea ta, atata poti, astea-ti sunt limitele, dar pentru ca ai uitat sa amintesti in simulacrul tau de articol ( ai luat si bani pe el? ) ca vasluienii nu pot intra in sala in care se desfasoara Festivalulu Constantin Tanase, decat daca sunt angajati la primarie sau la consiliul judetean, iti dau un prim avertisment.