D. V. Marin si umbra lui Tanase la Vaslui

Prof. dr. Dumitru V. Marin este mai vasluian dec�t vasluienii, asa cum unii sunt mai catolici dec�t Papa. S-a n�scut la Giurgiuoana (nu s-a prea auzit de aceast� localitate p�n� la d�nsul), l�ng� Podu Turcului (de care s-a mai auzit), �n judetul Bac�u, de fapt, �n tinutul istoric al Tecuciului si �n zona de influent� a B�rladului, av�nd un nume de profund� rezonant� olteneasc�. S-a identificat, �ns�, cu cei originari din Vaslui prin orient�rile sale culturale privind istoricul �nv�t� m�ntului si presei locale, realizat �n mai multe studii, mai ales prin monografia Liceului Kog�lniceanu, tot orient�ri locale av�nd si �n romanul „Z�pada pe flori de cires”. Lucrarea de doctorat, dedicat� lui Tudor Panfile si revistei „Ion Creang�”, se leag�, �ns�, de tinuturile istorice ale Tutovei si Tecuciului. Prin urmare, dorinta de a fixa �ntre paginile unei c�rti tot ce era privitor la manifestarea cultural� reprezentativ� a Vasluiului, Festivalul „Constantin T�nase”, trebuia s� apar� �n mod firesc. Am avut rolul s� declansez procesul, printr-o discutie telefonic� referitoare la materialul antologic necesar pentru o monografie a Festivalului, fiind primul c�ruia m-am adresat �n acest sens. A actionat rapid, articolele din „Meridianul” fiind bulg�rii de z�pad� care au declansat avalansa de contribu- tii si alc�tuirea �n timp record a volumului „Festivalul National al Umorului „Constantin Tanase”, Vaslui 40. M�rturii, Documente, Foto-album”. Dup� propria-i m�rturie, �n 1970, proasp�tul judet Vaslui, cam s�rac spiritual pe atunci �n raport cu rivalul s�u natural, B�rladul – cei mai �n v�rst� �si amintesc aprinsele polemici de atunci – avea mare nevoie de o manifestare cultural� de amploare. A avut, atunci, ideea unui Festival T�nase, propunerea fiind motivat� de aniversarea a 90 de ani de la nasterea marelui umorist, pe l�ng� originea sa local�. Se pare c� la succesul initiativei sale a contribuit si apropierea onomastic� de primul- secretar, pe care �l chema Gheorghe T�nase. De altfel, numele T�nase a devenit emblematic, dar si totalitar, �n viziunea vasluienilor. De exemplu, dup� ’89, cineva a deschis un mic atelier de cizm�rie cu firma „La T�nase” – asa �l chema pe el! , am primit reclamatii la Cultur�, �n sensul de a nu-i permite meseriasului s� se foloseasc� de numele marelui actor… D. V. Marin prefateaz� inteligent lucrarea printr-o prezentare istorico-economicocultural� a Vasluiului, pres�- r�nd, printre pagini, imagini de epoc�, reproduceri de afise si alte materiale, caricaturi, portrete-s arj�, cuplete ale lui T�nase, etc. Substanta c�rtii o constituie cele 30 de lu�ri de cuv�nt (�n scris!) cu referinte concrete la Festival, toate beneficiind de liantul permanent al comentariilor si interventiilor explicative ale domnului D. V. Marin. Contributiile sunt extem de diversificate, asa cum sunt foarte diferiti autorii lor, reunit i doar prin interesul comun pentru festival si personalitatea lui T�nase. Remarc�m mai �nt�i profesionisti din lumea teatrului ca: Alexandru Arsinel, Aurel Storin, Vasile Donose, Vasile M�linescu, Bogdan Ulmu, care au interpretat, regizat sau jurizat productii teatrale ori concursuri de interpretare. Cel din urm�, dar nu ultimul, face leg�tura cu lumea literar�, a scrisului legat de Festival, �mpreun� cu Aurel Brum� si Mircea Colosenco. Urmeaz�, cu o mare pondere, cei care s-au manifestat de-a lungul anilor ca iubitori (amatores, �n latin�) ai regalului de umor, contribuind efectiv la realizarea acestuia, unii profesionaliz�ndu-se mai t�rziu: Paul Buta, Alexandru Guzu, George Ilascu, Alexandru Jijie, Dumitru Jijie, Gruia Novac. Dintre maestrii graficei satirice au contribuit la realizarea volumului, cu tr�s�turi de penel, dar si cuvinte calde, Stefan Popa Popa�s si Nicolae Viziteu. Din curata prietenie au izvor�t r�ndurile trimise de Avram D. Tudosie, din Husul podgoriilor pe care le-a mosit si p�storit, direct sau prin ucenicii s�i. �n continuare, marele pluton al organizatorilor, vechi sau actuali: Gelu Voicu Bichinet, Elena Condrea, Virgil Giusc�, Lucian Valeriu Lefter, Emil Pascal, Emil R�scanu. �ntre autorii de texte, unii presupun mention�ri aparte: George Stoian, organizator al primei editii si prezentator la unele ulterioare, Ioan Mancas, care a condus, efectiv, o bun� parte dintre Festivaluri, mentin�ndu-s i permanent �ndrumarea caricaturistilor, Teodor Pracsiu, critic teatral cu omniprezent� si competent� �n jurii, Stefan Serban, cu umerii tociti de greutatea editiilor �n care a trebuit s� se ocupe de absolut orice, autor al unor frumoase pagini dedicate lui D. V. Marin si, desigur, contributia postum� a lui Valentin Silvestru, prin texte si evocarea permanent� a rolului s�u esential �n derularea Festivalului. D. V. Marin a realizat, deci, o lucrare de mare utilitate pentru istoricul cultural al judetului si, dac� mai apar mici r�ut�ti si atitudini subiective accentuate, ele apartin exclusiv autorilor textelor, iar cititorii au libertatea s� le interpreteze dup� vointa lor, cum spuneau romanii: „Quot capita tot sensus – C�te capete, at�tea judec�ti”.

Dan Ravaru