Mos Ghita Stirbu si maresalul Prezan

Prin 1986, o delegatie a veteranilor a ajuns la Schinetea-Dumesti pentru a se reculege la morm�ntul maresalului Constantin Prezan. Ce a g�sit acolo i-a oripilat pe b�tr�nii lupt�tori si, „indignatio facit”, au venit la primul-secretar al judetului, cu jalba �n protap. Era, �ntr-adev�r, o rusine national�, neperceput� �ns� la adevaratele sale dimensiuni �n acea perioad�. Pisica a fost aruncat� �n curtea Comitetului Judetean pentru Arta si Cultura Socialist� care, la r�ndul s�u, a apelat la institutiile subordonate. Nimeni, �ns�, nu a vrut s� se angajeze, asa c� am fost delegat eu, care aveam o functie modest� si eram singurul din sistem care nu avea onoarea s� fie membru PCR, s� rezolv problema. Adev�rul era c� respectivii culturnici ori nu stiau cine a fost Prezan, ori stiau bine, din „anumite” surse, si se fereau, deci, s� se implice. Maresalul Prezan, unul dintre cei trei militari rom�ni care au ajuns la acest rang, avea o situatie cu totul special� �n viziunea comunistilor. Desi ceilalti doi maresali rom�ni, Alexandru Averescu si Ion Antonescu, erau amintiti c�nd de bine, c�nd de r�u �n manualele de istorie, �n jurul lui Prezan, care spre deosebire de ceilalti doi, nu a fost implicat �n viata politic�, exista o ignorare suspect�. Constantin Prezan a fost un str�lucit militar, un adev�rat tehnician �n domeniul s�u, si s-a remarcat �n primul R�zboi Mondial prin fapte memorabile. Comandant al Armatei a IV-a (de nord), a realizat cu succes p�trunderea �n Ardeal si s-a retras cu efectivele complete numai atunci c�nd aceeasi miscare au executat-o si rusii, care formau flancul drept al trupelor sale. A fost pe punctul de a salva sau de a �nt�rzia, cel putin, ocuparea Bucurestilor prin actiunile grupului de armate Prezan, operatiune din p�cate esuat� datorit� tr�d�rii (sau prostiei?) generalului Socek. �n continuare, din decembrie 1916 p�n� la sf�rsitul r�zboiului, a fost seful Marelui Stat Major, stabilind planurile de lupt� ale marilor b�t�lii, �n primul r�nd cea de la M�r�sesti, �mpreun� cu seful sectiei „operatiuni”, maiorul Ion Antonescu, si el viitor maresal. Marele s�u p�cat pentru comunisti a fost faptul c�, �n 1918, a salvat Rom�nia de bolsevism. La �nceputul anului, Lenin preg�tise un complot care ar fi dus la proclamarea unei Rom�nii sovietice. La Iasi, �n tab�ra de la Socola, au fost concentrati mii de soldati rusi �ndoctrinati pentru comunism si care, sub conducerea unui oarecare Rosal, urmau s� aresteze pe rege, guvernul si parlamentul, apoi s� proclame sovietizarea ca exemplu al revolutiei mondiale, preconizat� de Trotki (Bronstein), adjunctul lui Lenin. Ceea ce a reusit temporar �n Ungaria, Slovacia, Bavaria nu a reusit �n Rom�nia. Si aceasta datorit� interventiei energice a generalului, apoi maresalului Prezan, care, �n mod surprinz�tor, a adus de pe front dou� regimente proaspete de v�n�tori care i-au dezarmat pe rusi. Sovieticii nu i-au iertat niciodat� aceasta si Prezan a r�mas �n vizorul tuturor serviciilor secrete ale „marelui vecin” de la r�s�rit, indiferent cum s-au numit: Ceka, OGPU, GPU, NKVD, KGB si, poate, FSB…. �n concluzie, nici �n perioada de relativ� reconsiderare a valorilor nationale si patriotice de dup� 1965, maresalul Prezan nu putea fi luat �n consideratie la dimensiunile meritelor sale; se sup�ra „big brother”-ul, adic� Moscova. Ajuns la Schinetea-Dumesti, am fost si eu �ngrozit de starea mormintelor maresalului Prezan si al sotiei sale, Olga. �n fostul s�u conac era instalat un azil de bolnavi psihic, care distruseser� crucile si foloseau pl�cile mormintelor pentru dejectii, iar spatiul din jur pentru alte „activit�ti”, toate acestea spre nep�sarea administra- tiei. Am �ntocmit un plan de m�suri care ar fi costat zece mii de lei si pe care, bine�nteles, nu s-a g�ndit nimeni s�-l pun� �n aplicare. Cel mai important moment al deplas�rii a fost �nt�lnirea cu Ghit� Stirbu, cel care, de fapt, �i chemase pe veterani. La peste 90 de ani, el p�stra un cult profund al maresalului Prezan. �l admirase de c�nd era copil, impresionat de frumusetea si tinuta sa militar�, iar visul s�u modest de fiu al satului era ca, atunci c�nd se va c�s�tori, Prezan s� �i fie nas. Voluntar �n armat�, i-a fost ordonant� �n timpul r�zboiului si a avut bucuria s�-i aib� ca nasi de cununie pe Constantin si Olga Prezan. C�nd maresalul a murit, �n 1943, si sicriul a fost adus, conform dorintei sale, de la Bucuresti la Schinetea, de la gar� p�n� �n sat s-a format un cordon de 3.000 de ofiteri, deasupra zbur�nd avioane pentru protectie, deoarece cortegiul funerar era �nsotit de regele Mihai, maresalul Antonescu si alti �nalti demnitari. Dar, pe urm�, nimeni nu s-a mai preocupat de defunctul maresal. Ghit� Stirbu, legat de datini si traditii, a fost mirat c� au trecut 7 ani si multi altii apoi, si nimeni nu a f�cut slujbele religioase cuvenite, la dezgropare. Atunci s-a erijat singur ca urmas si rud� si, din s�r�cia sa, a f�cut 80 de col�cei la care a ad�ugat 20 de litri de vin, a pl�tit o slujb� si a f�cut toate cele crestinesti pentru maresal. Gestul s�u a simbolizat pentru mine o adevarat� si sincer� manifestare de recunos tint� si de conservare a memoriei unui mare patriot, mai important� dec�t toate manifest�rile omagiale de dup� 1989, „cand s-a dat voie”.

Dan Ravaru