Fiesta Vasluiului (I)

Despre Constantin T�nase am auzit mai �nt�i, ca toat� lumea, din ceea ce se susotea pe la colturi, cu o cuvenit� discretie fat� de multiplele urechi din jur. Stiam c� a fost un mare actor, singurul care a r�mas �n amintirea tuturor, inclusiv a celor care nu au fost niciodat� la teatru, au auzit numai despre el. �n prim plan se afla mereu cea mai senzational� legend�: datorit� acidulatelor sale cuplete, militarii rusi aflati �n sal� l-ar fi dat jos de pe scen�, l-au dus �n spate si l-au �mpuscat. Ca �n orice legend�, si aici �nt�lnim imaginatia determinat� de atitudini afective accentuate, dar si un nucleu de adev�r istoric. �ntradev� r, T�nase a fost undeva victima naivit�tii sale, a convingerii gresite c� rusii pot fi ca nemtii. Dac�, �n timpul r�zboiului, r�nduri �ntregi din teatrul s�u erau ocupate de ofiteri germani, care, desi ironizati de cele mai multe ori �n spectacole, aplaudau cu entuziasm, nu la fel au reactionat ocupantii de la r�s�rit. T�nase, pe l�ng� vestitul cuplet „R�u era cu der, die, das/ Dar mai r�u cu davai ceas/ Davai ceas, davai mosie/ Haraso tov�r�sie”, a mai ap�rut si �ntr-o costumatie devenit� celebr�: uniform� de soldat rus (rubasc� �n primul r�nd), m�necile acoperite de ceasuri-br�t�ri, centura plin� de ceasuri destept�toare si, c�nd se rotea, pe spate trena o pendul� monumental�. A urmat excluderea sa din viata artistic�, stresul care i-a agravat s�n�tatea, si asa precar�, si a murit drept „victim� colateral�”, conform unei expresii contemporane care a c�p�tat nuante umoristicem �n esent� mustind de cinism. Asa c�, instituirea Festivalului Umorului „Constantin T�nase” a fost �ntr-un fel o surpriz�, �ntr-altul o urmare fireasc� a dezghetului (contestat de cei care n-au tr�it pe vremea Anei Pauker) de dup� 1965. Reconsiderarea valorilor nationale a �nsemnat, la Vaslui, alegerea lui Constantin T�nase ca reprezentativ din evantaiul enorm al personalit�t ilor locale. A contat, desigur, faptul c� aceast� alegere putea fi motivatia unei periodice desf�sur�ri de spectacole �n Vasluiul care se reconstruia la dimensiunile unei resedinte de judet. Desi, „tovar�sii” de la P.C.R. se aflau la cele mai �nalte cote de vizibilitate, initiativa si punerea ei �n practic� a apartinut celor care lucrau �n cultur�, �n primul r�nd domnilor George Stoian si Dumitru V. Marin. De altfel, Dumitru V. Marin este si posesorul unui record de Guiness- Book: de 40 de ani mediatizeaz� Festivalul si este gata s� se mai angajeze pentru �nc� 40… Din 1979, fiint�nd �n aceast� institutie, care a purtat diverse nume, rezumate de obicei �n Centru de Creatie sau Centru de Cultur�, am fost foarte apropiat de Festivalul Umorului sau Bienala Umorului „Constantin T�nase”, desi, �n sinea mea, m� visam p�rtas la actiune la fel de ampl� �nchinat� lui Dimitrie Cantemir, Emil Racovit�, Elena Cuza, Alexandru Vlahut� etc. Impresia dominant�, cel putin p�n� �n 1989, era cea de s�rb�toare general� a comunit�tii, de fiesta. Mai �nt�i noi, cei care lucram �n Cultur�, intram �n febra preg�tirilor cu vreo sase luni �nainte. Se �nroseau telefoanele, zb�rn�iau masinile de scris, se adunau vrafuri de corespondent� �ntre Cultur� si cei de la P.C.R. ca responsabilit�ti �n domeniu, se instaura un adev�rat ping-pong al h�rtiilor, �naintate, returnate, re�naintate, �ntr-un ritm ametitor. Dar �ncet, �ncet, se reinstaura linistea exterioar�, si organizam acum �ntre noi, stabileam juriile, comandamentele (la gar� si la Casa de Cultur�), cazarea si masa, cu responsabilit�t ile respective, oamenii la scen� etc. �n vremurile sale de glorie, Festivalul dura aproape o lun� iar participantii numai la concursul de interpretare erau peste 1.000 (cu aproximatie 100 de numere artistice), la care se ad�ugau sapte colective teatrale pentru maturi, altele pentru copii, concurentii la literatur� umoristic� si la caricatur�, invitatii cinematografiei, ai bibliotecii, scriitori, membrii juriului etc. Initial, concursul de interpretare al artistilor amatori – estrade, brig�zi artistice, grupuri satirice, individuali – consituia cel mai important eveniment, motiva si definea Festivalul. Participantii st�teau o s�pt�m�n� �n Vaslui, ocup�nd p�n� la refuz spatiile de cazare si cantinele, evolu�nd pe scen� de dimineat� si, uneori, p�n� la miezul noptii. Duminica, la Gala laureatilor se realizau splendide spectacole de umor, adev�rate explozii de tinerete cuceritoare, de spontaneitate, de farmec, originalitate si, adeseori, de curaj civic. Participau la Gal� si „monstrii sacri” ai umorului rom�nesc: Dem R�dulescu, Horia C�ciulescu, Puiu C�linescu, Stela Popescu, Alexandru Arsinel etc., a c�ror aur� str�lucea �ns� mai palid �n compania tinerilor. �mi amintesc cum acesti ilustri actori profesionsti �i urm�reau din culise pe frumosii si talentatii amatori, pe mimica lor defil�nd nostalgia anilor de demult si usoare note de invidie.

(va urma)

Dan Ravaru