Si totusi se mai scriu versuri…

Peisajul poeziei contemporane se prezint� ca o blan� de leopard pe care predomin� petele negre. Nevoia de experimente de dup� 1989 a c�p�tat �n acest domeniu proportii cu totul alarmante. De fapt, au fost preluate o serie de atitudini poetice asa-zis radicale din perioada interbelic�, uit�ndu-se faptul ca ele s-au dovedit sterile, iar poetii care le-au practicat se bucur� de deplin� uitare. Lectiile trecutului nu au fost �nv�tate, asa c� am fost potopiti de postmodernisti, postpostmodernisti, post… Fiecare �ncearc� s� fie original, dar sunt sclavii comuni ai unor stereotipii dintre care cea mai evident� este dorinta de a cultiva pornografia. De aceea creatiile unor G�l�teanu, Ianus, Musina ne amintesc deseori de versurile care �mpodobeau peretii WC-urilor din g�rile cu firme albastre, cum le spunea Minulescu. Dar blana de leopard a p�strat si putine, din p�cate foarte putine spatii albe. Se mai scrie totusi poezie adevarat�, pe care o poti citi f�r� s� te g�ndesti c� trebuie ascuns� cartea de ochii curiosi ai copiilor, ci, din contra, trebuie s� le-o oferi si lor. Doina Bucos, o t�n�r� poet�, pe care �nt�mpl�tor am �nt�lnit-o �n cadrul unui concurs cultural-artistic, a fost pentru mine o adevarat� revelatie �n acest sens. Volumul s�u de debut este intitulat „Floare de colt” si, dup� m�rturisirea autoarei, este o metafor� privind istoria, starea actual� a neamului nostru rom�nesc si prefigureaz�, totodat�, destinul s�u. Floarea de colt ivit� din c�teva grame de p�m�nt ad�postite �ntr-un mic spatiu arid al unei st�nci ne ofer� o frumusete aparte si, ceea ce este mai important, rezist� celor mai vitrege conditii pentru tr�irea unei flori at�t de gingase. La fel, poporul rom�n s-a n�scut �n conditiile aparte ale unei izol�ri de masa latinit�tii si, asa cum floarea de colt a �nfruntat gerurile si furtunile, rom�nii au �nfruntat cotropirile si st�p�nirile str�ine care nu s-au sf�rsit nici ast�zi; si-au schimbat numai aspectul exterior. S�-i d�m cuv�ntul autoarei: „At�t m� doare pl�nsul salc�milor �n mai, / C�nd �si scutur� alba floare / Ca o z�pad� c�zut� peste tineretea mea, / ca tristetea spiritului rom�nesc / Adunat� �n balada lui Ciprian Porumbescu, / Ca s� aib� ie peste r�nile p�m�ntului. / Durerea d�unat� de veacuri / S-a contopit cu frumusetea din flori”. Apare totusi o vag� not� de optimism, sperant a c� undeva pe cer sublimul suflet rom�nesc �si va �nscrie cu litere de aur curgerea sa statornic�. O tematic� dominant� �n versurile Doinei Bucos o reprezint� nostalgia locurilor de origine �nscrise parc� �ntr-o v�rst� de aur a �nceputurilor, suger�ndu- ne paradisiacul „Illo Tempore” pe care Mircea Eliade �l descoper� �n mitologiile tuturor popoarelor. Este evocat �n primul r�nd satul natal: „M�- �ntorc �n satul meu natal / C�nd prim� vara-ncet s-asterne, / Mi-e dorul arip� si val, / C�nd m�rul alb� floare cerne”. Mai concret, poeta precizeaz� oarecum: „Din a Iasului valoare / M� smulge iar� un dor greu”, iar dorinta arz�toare a poetei si starea sa sufleteasc� sunt redate �n catrenul final: „Mi-e inima izvor de dor / Ce poart�-n valul s�u oftatul, / C�nd peste ani va fi s� mor / S� nu-mi luati din suflet satul (din poezia „R�d�cinile m� cheam�”). De altfel, multe alte creatii au aceeasi tematic�, av�nd titluri semnificative: „Cerul copil�riei”, „V�ntul copilariei”, „�n vechea b�t�tur�”, „Satul meu”, „Mi-e dor de viata de la tar�”, „Casa parinteasc�” etc. Din frumusetea versurilor �ntrunite sub titlurile de mai sus mai cit�m un singur catren, care d� titlul unui alt poem: „Vreau s� m� pierd �n lanul copt de gr�u / O mare aurit� �n care ard maci rosii, / S-alerg precum un cal sc�pat din fr�u / �n zori c�nd se aud �n sat cocosii”. Doina Bucos evit� �ns� poezia monocord�; tr�irile sale sunt complexe si versurile transpun multitudinea afectelor sale. Ca orice poet, tr�ieste profunzimea tristetii si, dup� cum m�rturiseste ea �ns�si, �si simte sufletul ca o mare de durere pe care bate v�ntul suferintei si care cere un tribut �n lacrimi pe un p�m�nt considerat str�in. Si, �n piept i se zbat ne�mpliniri fl�m�nde, inima fiindu-i o vioar� lipsit� �ns� de arcus. („Vreau s� pl�ng”). �n mod firesc, c�ldura dragostei se revars� si �n versurile Doinei Bucos, dar �ntr-un mod aparte; tristetea sa, desprins� din tristetea universal� este prezent� si aici. �n micul poem „Dragostea unei femei”, �nt�lnim o succesiune de definitii originale ale iubirii: gladiol�-n pustiu, lacrim� de stea, fericire fecund�, pl�nset de floare, z�pad� arz�nd. �ntr-o alt� poezie, poeta contureaz� o mic� „Ars Poetica” a poeziei de dragoste: „Vreau s�-mi scriu dragostea / Pe voalul diafan al verii, / Ca o respiratie a trandafirilor �nrourati, / Ca o lacrim� prelins� din geana unei dimineti din mai / Ca o primavar� t�rzie a sufletului meu / Si apoi s� �l asez pe pernita inimii, / S�-mi fie unica comoar� a unei vieti arse �n zadar”. Note de optimim apar atunci c�nd poeta �si exprim� credinta �n forta poeziei. Ea o consider� un v�rtej de foc, arunc�ndu-si jarul prin forta cuv�ntului, fiind o comoar� pe care o va p�stra („Pe-a inimii icoan�, pe-al lacrimii morm�nt”. Creatia Doinei Bucos impresioneaz� deci prin prospetime, sinceritate deplin�, frumusetea metaforelor. Peste tot, un suflu romantic �n toate ipostazele sale, de la „Weltschmerz”- ul �nceputurilor (dezgustul de lume) p�n� la deschiderea exploziv� a sentimentelor pentru ceea ce este statornic �n sufletul rom�nesc. A scrie astfel �n lumea contemporan� folosind adesea si versul clasic este totodat� un act de curaj. Din surse obscure apar comandamente care ne spun c� nu trebuie s� mai iubim, c� trebuie s� ne dispretuim mamele si patria, c� trebuie s� ne atas�m numai de ceea ce este ur�t si scabros chiar. Doina Bucos ignor� toate acestea si are curajul s� se ataseze poeziei adev�rate. Chiar dac� unele st�ng�cii sau influente se cer dep�site, o putem considera cu toat� sinceritatea o poet� autentic�.

Dan Ravaru