Paradoxal pare a fi situatia actual din Romnia contemporan: dominatia tot mai accentuat a mijloacelor electronice n lumea publicistic de orice natur, dublat ns de o adevrat explozie editorial; se pare c avem mai multe crti dect cititori. mbogtitii nu se stie cum au ndrzneala s comit si crti, foarte proaste sau scrise de altii, asa cum minoritarii analfabeti obtin carnete de sofer recurgnd la spaga national. ntre buruienile zilei rsar si flori gratioase, delicate, venite parc de pe alt trm, unde grosolnia si invectiva mitocneasc, generate de murdare interese materiale, nu au ptruns nc. ntre acestea se nscrie cu certitudine cartea Elvirei Lefter, semnificativ intitulat Singurtate n umbra crucii, o aparitie care nu s-a bucurat de atentia cuvenit si prin lectura creia retrim martiriul lui Ion Iancu Lefter, dar si pe cel al autoarei. Poetul vasluian rmne un simbol pentru o larg categorie de creatori de mare talent, a cror valoare a fost partial recunoscut n vechiul regim, ei fiind ns directionati subtil ntr-un con de umbr. Desi a reusit s publice cinci volume nainte de 1989, ceea ce nsemna pe atunci foarte mult (Srut – Bucuresti, 1969; Starea de duminic – Iasi, 1982; Coroana de spice – Bucuresti 1985; Sgetarea cerbului – Bucuresti 1988; Gloria ierbii – Bucuresti 1989), Ion Iancu Lefter a fost mereu absent de la praznicul permanent oferit de PCR scriitorilor obedienti, situati pe linie. Cauzele apar explicit si implicit parcurgnd paginile scrise de doamna Elvira Lefter cu un remarcabil talent de autentic prozatoare (cine mai stie astzi s povesteasc?) si cu o sinceritate uneori dezarmant. Viitorul scriitor este urmrit de la origini – cu portrete ale strmosilor, unii beneficiind de decrete regale pentru fapte de arme, altii stigmatizati de comunisti drept chiaburi -, ni se dezvluie frumusetea copilriei sale asociat unui spatiu rural romnesc de tip traditional care nu putea fi dect mirific. Odat cu iesirea din adolescent, suport primele socuri sociale, adic i se respinge nscrierea la un examen de admitere pe motive de origine social. Pare incredibil pentru tinerii de astzi, dar pn in 1962, dac erai fiul sau chiar nepotul cuiva care a fcut politic neadmis de comunisti sau a avut o prvlie, crcium, etc. nu aveai voie s dai admitere la universitate. Determinat de acestea, alege un institut pedagogic cu efemer existent n Brlad, moment important pentru evolutia sa literar. Atunci, in 1959 neam ntlnit ntr-un grup format din Cezar Ivnescu, Octavian Stoica, Alexandru Tacu si, cum se spune, subsemnatul. Doamna Elvira Lefter m-a onorat reproducnd ceea ce am scris despre timpul acela Spre mirarea nostr, am fost invitati la institutul pedagogic unde apruser emuli ntr-o literatur constituiti ntr-un cerc literar George Tutoveanu , nume de mare rezonant n Brlad care presupunea ns si posibili ani de puscrie… . Sedinta comun a nsemnat n primul si ultimul rnd ntlnirea cu Ion Iancu Lefter care, la nousprezece ani avea o personalitate pe deplin conturat si nsemna practic, ntregul cerc literar. Atunci a nceput si prietenia noastr, lungile plimbri de la Complexul scolar pn n centrul orasului, popasurile n parcul teatrului sau n sala de lectur a bibliotecii, toate sub semnul unor dispute literaro-istorico-filosoficopsihologico- etc., prin care ne deschideam att de frumos ctre lume. La ore trzii, ntinsi pe iarba albit de lun, reiteram nceputurile literaturii si cunoasterii universale, triam bucuria versurilor si a celei mai pure si spirituale prietenii. Urtenia alctuirii sociale de pe atunci, domina tiranic si strivea totul n jurul su. Noi, cenaclistii de la Alexandru Vlahut, cu toate sfaturile ntelepte ale mult patitului Alexandru Tacu ( cu opt ani de nchisoare politic) ne bgasem n gura lupului, cntnd ntr-o sear mai nclzit o melodie pe care comunis tii o considerau pe atunci criminal, Desteapt-te Romne ! si ncercnd s scoatem o revist scris de mn. Dup acest fastuos an, timpul ne-a desprtit. Cu minutiozitate, doamna Elvira reconstituie peregrinrile lui Ion Iancu Lefter, dublate n parte de cele ale prietenului su Ion Murgeanu. Peregrinri cu adevrat fabuloase avnd n centru numeroase localitti vasluiene, extinzndu-se ns si n alte zone: Galati, Tulcea, Delta Dunrii, Suceava si profunzimile Bucovinei. Pe lng o larg cunoastere a oamenilor, a diversittii mentalittilor , peregrin rile au avut dou consecinte de aur: ntlnirile cu George Clinescu si Tudor Arghezi precum si cstoria cu viitoarea doamn Elvira Lefter. Poate socante pentru unii, realittile acestei cstorii au fost firesti, dac avem in vedere biografiile scriitorilor n general. Sotiile lor au trecut prin momente mai dificile, se ntmpl n orice cstorie, dar ele se estompeaz total n raport cu imensele satisfactii create de succesele literare, care nu sunt numai ale sotilor, ele sunt generate de o anumit ambiant. Citind cartea, regret ns c doamna Elvira, preocupat mai mult de scrisul sotului, si-a ngropat talentul si nu a scris proz, pentru care dovedeste mari disponibilitti. Sper c timpul va aduce mari surprize n acest domeniu. (va urma)
Dan Ravaru
