Dac terasele n aer liber, grdinile de var, birturile si mai nou aprutele berrii au fost ncercate de brldeni din toate clasele sociale, restaurantele „de fite” de la nceputul secolului XX nu erau chiar la ndemna oricui. Si existau si motive: la ct de promovate erau prin reclame detaliate, ai fi zis c numai greii vremii ncpeau acolo. Mai „clcate” erau cabaretele, care ofereau o distractie nocturn comparabil cu cea din Franta.
Un vestit restaurant din Brladul secolului XX era „La Vasile Pascaru”, de pe strada Lirei, n locatia denumit popular – Casele Bordei Verde. Localul, ludndu-se promotional cu un serviciu constiincios si preturi convenabile, oferea diversilor consumatori mncruri calde si reci sau „renumite” vinuri. De fapt, buturile bahice proveneau din putin cunoscutele podgorii locale, dar destul de profitabile, mai ales dup… „aghezmuire”. Restaurantul oferea si diferite buturi spirtoase – n spet tuica de cazan vndut la toi, pe atunci celebra sngeac (cinzeac). Spre deosebire de alte zone din oras, unde crciumile erau la tot pasul, pe strada Stefan cel Mare nu prea existau astfel de puncte de atractie. n schimb, brldenii sau cei care vizitau trgul aveau la dispozitie un restaurant foarte cutat. Lumea i zicea „Restaurantul Budi”, dup numele patronului. Zilnic, localul era frecventat de mult lume, care venea aici s serveasc dejunul. Mai bine plasat, avnd o locatie central, era restaurantul lui Vasile Dragomir, care era situat lng hotelul „Traian”, si celebrul restaurant „La Mielul Alb”. Aici, doritorii – functionari obositi de cifre si doritori de relaxare – gseau chiftelute calde si fripturi la grtar, preparate de vestitul Vasile „buctarul”. Alturi era bodega „Gheorghe”, unde, indiferent de or, puteai ntlni personaje pitoresti. Dup cum scria un localnic al vremii, „O intrare ngust, suiai cteva trepte, ddeai ntr-o camer lung si ngust, unde te ntmpina un miros apetisant de coloniale, brnzeturi, mezeluri, afumturi si vinuri. nainte de prnz si cin, era plin ochi de musteriii veniti la un aperitiv la iesirea de la serviciu si n drumul lor spre cas. Aici, cerealistul Gogu Alexandrescu era nelipsit cu farsele lui. Dar mai avea obiceiul s ciuguleasc cte ceva din farfuriile tuturor comesenilor n loc s pltesc, pn cnd i s-a fcut o fars cu felii de spun asezate frumos pe farfurie n loc de cascaval. Amicii au fcut mare haz, iar el a fcut spume la gur.” n oricare din aceste restaurante, cu doar ceva mruntis, puteai mnca pe sturate un bors de titei si o „limb de vit cu mult, mult sos”.
Reclamele, sufletul afacerii…
Desigur, lista poate continua si cu alte stabilimente cu acelasi profil. Unul dintre ele este restaurantul „La Carpati”, situat pe strada Regal. Altele ns, au oferte mai diversificate, dup cum aflm din reclamele vremii: „Mncati numai la Restaurantul Stnic Cojocaru, fost Gabor! Fripturi mai bune, sli de consumatie mai curate si mai nclzite ca la acest restaurant nu se mai gseste. La orice or din zi si noapte, mncruri calde si reci. Vinuri gustoase – buctrie aleas – preturi moderate. n fiecare sear CINEMATOGRAF”. Conform reclamelor, nici urmtorul local nu dispunea de dotri mai reduse: „Restaurantul „Plevna”, local de noapte situat n centrul orasului. Dup iesirea de la spectacole, aici pot fi gsite mnc ruri calde si reci, vinuri alese. Camere separate.” Fiecare dintre toate aceste restaurante, indiferent de calitatea clientelei si a ofertei, nu stia cum s atrag clientela si s-si „bat” concurenta. Modalittile erau dintre cele mai interesante, de la meniuri ct mai diversificate si apetisante la faun. Un local pe strada Grii era mai inovativ, avnd ca decoratie sapte draci ce zmbeau cltorilor n drum spre gar.
Cabaretele, punctele „fierbinti” ale Brladului
Dincolo de aspectul decent al textelor de reclam, ele par a indica existent a unui alt gen de localuri, inerente spatiului urban, si anume – cabaretele. n Franta, initial, cuvntul „cabaret” exprima orice restaurant care servea buturi alcoolice. Cu toate acestea, istoria culturii gen cabaret a nceput n 1881, odat cu deschiderea primului local de acest fel, mai exact „Le Chat Noir”, n districtul Montmartre din Paris. Pe parcurs, pe msur ce timpul a trecut, multe din acestea se remarcau prin programe de divertisment complexe, variind n durat si modalitate de ntretinere a publicului. ntr-un mod inovator, cabaretele au introdus un nou grad de intimitate n modalitatea de distractie si socializare si au avut un succes impresionant. Auditoriul, asezat la mese confortabile, consuma alimente si buturi, n timp ce „artistii” se manifestau pe scen ori n mijlocul lor. Inevitabil, membrii audientei au devenit inerent parte a spectacolului, interactionnd cu artistii interpreti sau executanti – si chiar reciproc. La nceputul secolului al XX-lea, pe strada Stefan cel Mare, se gsea o luxoas frizerie ce apartinea lui Iordache Ttaru si care era dotat, de o opulent excesiv, cu oglinzi si candelabre de cristal. Dup ce si-a schimbat proprietarul, frizeria si-a modificat si profilul. Si ntrun mod radical. Stnic Cojocaru a transformat-o n crcium pe parcursul diurn al zilei, iar la cderea noptii se aprindeau felinare rosii, pentru doritorii de plceri exotice. Dar nici concurenta nu se lsa mai prejos. Nu foarte departe, n coltul de alturi, exista renumitul cabaret „Plevna”, unde, ca si la cel mentionat anterior, pentru atragerea clientelei se foloseau programe artistice cu diferite vedete aduse din Franta, Austria sau Budapesta. Protagonistele ce se „produceau” n separeuri erau de origine neoas romneasc, avnd la baz cursuri de formare prin diferitele case de tolerant ale vremii. De altfel, acestea nu erau singulare. Un alt „ntreprinztor”, cunoscut sub numele de Pintilie, si organizase un cabaret iarna si o grdin cu dou scene n timpul verii. Si cum inventivitatea romnului n anumite cazuri nu are margini, omul ncerca s satisfac gusturile cele mai diverse. n timp ce pe o scen era prezent cea mai renumit orchestr a orasului, coordonat de maestrul Serbnescu ntr-o manier decent, n momentele de respiro, pe cealalt scen apreau artisti si artiste cu scenete deocheate, spre delectarea mahalagiilor prezenti dincolo de garduri si spre disperarea vardistilor. De o factur nu foarte diferit era si cafeneaua „Bursa”, preferata „psrilor de noapte”. Desigur, existau si alte asemenea stabilimente dubioase. Pe strada Nicolae Iorga se afla un restaurant a crui denumire a fost uitat n decursul timpului. A rmas ns n miticul urban cu denumirea ncettenit de „La patru curve”, iar asta nu neaprat din cauza clientelei care l frecventa, ci mai ales unui tablou mai deocheat ce prezenta patru domnite n posturi indecente. Doritorii de aventuri erotice puteau frecventa si numeroasele hanuri ale vremii, ce ofereau servicii multiple si care reprezentau un punct de atractie pentru reprezentantele acestei „faune” aflate n cutare de musterii. Reprezentative n acest sens erau cele din cartierul Podeni: „La Moisuleasa”, cel al lui Iamandi de pe dealul Morilor si, desigur, altele pe care documentele si memoria colectiv nu le-au mai retinut.
Consecintele vietii nocturne: bolile
n mod firesc, n Brlad au nceput s apar si boli specifice. Din analele Spitalului „Brlad si Elena Beldiman pe anul 1892” aflm c sifilisul „este boala care a dat cel mai mare contingent de bolnavi din toate bolile care au fost tratate n spital. Ea este mai numeroas chiar dect pelagra si paludismul; avnd consecinte mult mai rele chiar dect acestea dou, asupra generatiilor viitoare, contribuind dup cum se stie foarte mult la descresterea populatiei. (…) Numrul bolnavilor suferind de sifilis a fost de 218, adic 134 brbati, 83 de femei si o fat.” Proportional, rata de mbolnviri era mare n rndul categoriilor mai expuse, cum erau de exemplu militarii cantonati la garnizoana Brlad. Astfel, potrivit surselor vremii, ntre 1922 si 1928, au fost nregistrate 758 de asemenea cazuri „venero-sifilitice”.
Reportaj realizat cu sprijinul profesorului Marcel Proca,
vicepresedintele Societtii de Stiinte Istorice-filiala Brlad.
